𝑼𝒏 𝒔𝒂𝒓𝒖𝒕 𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂

𝑷𝒓𝒐𝒍𝒐𝒈

     17 septembrie 2012

           𝓐𝓻𝔂𝓪𝓷

                  - ARYAN, TREZESTE-TE ! INTARZII CHIAR DIN PRIMA ZI LA LICEU ! 

            Tipatul mamei ma face sa tresar din somnul adanc, iar pentru cateva secunde nu realizez nici macar unde sunt. Cobor alene din pat mormaind si blestemand deja ziua asta , care speram sa nu vina atat de curand. Ajuns in bucatarie, mirosul de sandvisuri prajite ma mai invioreaza putin,  in drumul meu spre baie insfac unul , iar mama se amuza de haosul creat de noi .

            In cateva minute, eu , Ianis si Zhaleeya , fratii mei, suntem gata de scoala. Eu si Ianis hotaram sa o lasam mai intai pe ea la ore, ca apoi sa mergem si noi la liceu. Strazile sunt aglomerate, pline cu copii tristi si parinti entuziasmati, toti avand aceeasi destinatie. Ajungem in fata scolii la care si noi am invatat, la care merge acum sora noastra, la fel de lipsita de vivacitate ca si noi. Dupa ce ne luam ramas bun de la ea, ne continuam drumul, plangandu-ne ca nu mai putem pierde noptile pe afara si ca distractia noastra se limiteaza la doua zile.

            Trecusem de intersectia din colt, cand, spre noi vine un barbat ciudat , imbracat in port arabesc, cu o figura serioasa, uitandu-se fix la noi.

                  - Buna dimineata, baieti! Stiti cumva ce data este azi? spune el in timp ce eu il privesc confuz, iar pe bufonul de frate-miu il apuca rasul.
                   - Neata! 17. 17 septembrie. zic eu ezitand , presimtind ceva necurat.
                   - A.. voi sunteti...
                   - Care noi? intreaba Ianis, vizibil amuzat. Daca sunteti proprietarul masinii albastre de pe alee, nu eu v-am zgariat-o cu cheia..replica lui aducandu-i din partea mea un cot in coaste.
                    - Nici pe departe. N-am masina...afirmatia lui obtine un oftat usurat din partea fratelui meu, insa omul acesta nu schiteaza vreun gest de cand ne-am intalnit.
                  - Ce treaba ai cu noi? il intreaba ironic Ianis pe barbat.

           Acesta il priveste fix, vizibil iritat de tonalitatea lui, dar schiteaza un zambet fortat , ca apoi privirea sa i se mute la mine. 
                    - Deci...Gemenii Thanatos..fii lui Hades Thanatos, "Zeul Mortii", corect?

          Ianis incepe sa rada cu zgomot, iar eu ridic o spranceana in semn de nedumerire. Ce treaba are tata cu Zeul Mortii? Si cine dracului este omul acesta si de unde ii stie numele tatalui nostru?

                     - Da... spun eu aproape soptit. Dar de unde stii?
                     - Nimic nu e ceea ce pare. De astazi nimic nu va fi la fel. Sper ca v-ati luat ramas bun de la mama voastra , inainte sa plecati, fiindca a fost ultima data cand ati vorbit cu ea.

          Geamanul meu rade in continuare si pleaca , iar eu il urmez , insa in capul meu este haos. In scurt timp ajungem in fata liceului, unde imi aprind o tigara , prierdut prin ganduri , chiar ingrijorat de spusele ciudatului, in timp ce Ianis nu parea sa creada o ioata din ceea ce spusese el.

           Ziua a trecut extraordinar de greu , iar cand s-a sunat, am iesit din clasa ca o furtuna , fara ca macar sa salut. Simt in spate prezenta fratelui meu, dar parca mai este ceva... ceva ce presupun ca-mi va cauza insomnii.

          Ajunsi acasa, inca din curte se aud tipetele grave ale tatei , intretaiate cu un urlet ingrozit al mamei, moment in care imi opresc fratii in gradina si dau buzna in propria casa, in livingul nostru , iar ce vad ma ingheata.

          Fara sa stau pe ganduri, sar in fata tatei , iar in cateva secunde o durere ascutita imi sageteaza capul, iar mana mea se sprijina de podeaua patata de sangele mamei. Pana sa realizez ce se intampla, vad cum tata isi infige lama murdara in piept, iar cu ultima suflare, mama reusise sa-mi sopteasca:

                    - De azi , fratii tai sunt in grija ta. Stiu ca nu ma vei dezamagi, am incredere in tine, fiule...Va iubesc atat de mult....