𝑼𝒏 𝒔𝒂𝒓𝒖𝒕 𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂

𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍𝒖𝒍 5

𝓩𝓱𝓪𝓵𝓮𝓮𝔂𝓪  𝓣𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓸𝓼

      Privesc cum Aryan este dat afara de firma de paza,dar pe umarul meu simt arzand privirea lui,acelasi el inca de la inceputul serii. Ma intorc usor spre el si ochii nostri se mai odihnesc inca o data unii in ceilalti,doar ca de data asta reusesc sa disting culoarea. Un albastru inchis,tulburator,imi trimite un fior de gheata,pe sira spinarii si simt brusc o tresarire in vintre,pentru care nu voi fi capabila sa ma iert in viata aceasta. Intensitatea contactului vizual este diminuata,apoi eliminata de mana puternica a lui Ianis,care fara un cuvant ma indeamna sa-l urmez spre iesire.

        - Nemernicul,i-o voi plati eu intr-o zi! spune Aryan plin de nervi,stergand cu dosul palmei un firicel de sange din coltul gurii. Iar tu,Ianis,ai grija cine iti mai lasi scula sa intre. maraie printre dinti.
        - Nu este vina mea ca blonda impartea orale gratis pe holurile toaletei. In plus,Zhaleeya este cea care a schimbat tot soiul de priviri cu acel tip. Nu stiu de unde,dar ceva imi spune ca ii era familiar.

    Tresar la cuvintele fratelui meu,iar in mintea mea,fulgera o amintire vaga,demult ingropata in mintea mea,genul de amintire,neimpartasita cu nimeni vreodata.

           " Vineri 17 august 2012

          Ziua nu putea incepe mai bine de atat,stau pe un sezlong,alaturi de prietena mea,band prima noastra cafea cu lapte si bucurandu-ne de soare. Locul incepe sa se aglomereze,iar pe poarta strandului intra o femeie de varsta mijlocie,puratand o frumoasa rochie de vara. Incepe sa se plimbe printre cei prezenti,iar dintr-o data privirea ei cade pe mine si expresia ei faciala se schimba brusc. Ochii ei nu-mi inspira ceva bun,din ceea ce va urma. Dintr-o data sezlongul este incomod,iar soarele arde prea tare,cand ciudata femeie,trece pe langa mine si lasa sa-i scape un biletel scris fix la picioarele mele. 

        Eu si prietena mea facem un schimb de priviri,iar cu o mana tremurand prind biletul in varful degetelor,parca cu teama sa nu friga. Il deschid usor,iar ce vad scris pe el,ma face sa ma cutremur. 

         <<17, o data pe care nu o vei putea uita atat de usor,poate niciodata. Priveste bine in jur,Zhaleeya.>>

        Incerc sa ignor mesajul primit si sa-mi concentrez atentia pe atmosfera din jurul meu. Asez hartiuta in poseta,apoi impreuna cu Karina,sarim in piscina si ne bucuram in continuare de mica petrecere.

        Timpul a zburat foarte repede,iar cand parasim strandul,este deja 21:05. Ne schimbam in hainele cu care am venit si ne intreptam catre casa. Cand,aproape am ajuns in cartierul nostru,doua prezente neasteptate,insistau sa ne urmareasca de o buna bucata de timp,pana cand,amandoua suntem luate pe sus de cei doi barbati puternici,din bratele carora nu credeam ca vom mai scapa.

            - Tocmai ce am pus mana pe o mina de aur. spune unul dintre ei,in timp ce,Karina,reuseste sa l loveasca in picior. 

       Vizibil iritat de gestul ei mult prea curajos,ii lipteste pistopul de tampla si trage sub privirea mea speriata. Incep sa ma zbat si sa plang,iar teava pistolului ma ameninta si pe mine.

            - Tu urmezi! apuca sa spuna,iar sunetul armei rasuna pe strada goala,insa sunt surprinsa ca nu simt nimic si sunt in viata.

            - Cred ca tu esti cel care urmeaza! se aude vocea unui barbat din spatele meu,iar o secunda mai tarziu,si atacatorul meu cade desfigurat de glont.

       Ma intorc cu frica,il privesc pentru o secunda pe cel care m-a salvat,iar el spune:

             - Nu te apropia. Cu cat esti mai departe de mine,cu atat esti mai in siguranta. Uita ca am facut asta pentru tine si mergi acasa."

        - Pentru ca esti intotdeauna un dobitoc si atragi numai probleme! tipa Aryan la Ianis.
        - Cine vorbea...Mai bine iti vezi de treaba,si nu-mi mai lua apararea mereu. Ma descurc si singur.
         - Ajunge! Nu va mai certati! Am obosit...seara asta a fost destul pentru mine..haideti acasa.