𝑼𝒏 𝒔𝒂𝒓𝒖𝒕 𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂

𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍𝒖𝒍 17

𝓒𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓱𝓪𝓷  𝓜𝓪𝓾𝓻𝓻𝓮𝓷

     M-a pus la propriu în așteptare cu răspunsul ei. Speram sa treacă câteva minute pana ce avea să-mi comunice detaliile însă mă înșel. Stau ca pe ace așteptând un răspuns oricât de vag,ori măcar o banala scuza ca nu poate ieși,insa priveam obsesiv telefonul fără vreun semn ca ar răspunde de curând.
   
     Cobor în cele din urma din pat și ma îndrept către bucatarie, imi pregatesc o cafea simpla si pun niște pâine la prăjit,iar eu merg să-mi fac rutina de dimineață. Îmi arunc niște apa pe fata,apoi strâng marginile lavoarului,privindu-ma fix în ochi. Eram încrezător, știam ca o pot face și mai știam ca așteptarea mea nu era inutila.

      Revin în bucătărie,iau pâinea de la prăjit și cana de cafea din aparat,apoi ma asez la masa si-mi aprind o țigară. Gândul meu migra ușor spre afacere,spre noi strategii de completare,cand brusc vibrația telefonului și sunetul ca de clopoțel,ma face sa tresar. Nu-l deschid imediat,imi iau câteva fracțiuni de secunda sa ma rog sa fie ea,apoi cu mila universului,apăs butonul lateral. Futu-i! E doar Amyna care îmi spune ca luni am câteva interviuri serioase. Femeia asta muncește prea mult,mintea ei e la afacere și-n weekend și cred ca de asta ii iese totul atat de bine.

      Ii raspund printr-un ok,ignor speranța spulberata făcând mărunt din buze la adresa verișoarei mele,apoi ma întorc la micul dejun. Ma ridic si ma indrept iarasi spre camera,am de gand sa ma imbrac si sa ies putin la alergat. Pun in graba o pereche de pantaloni de trening negri,un tricou gri si bluza de un galben deschis,imi incalt cea mai comoda pereche de adidasi si ies pe usa cu castile in urechi.

    Alerg spre parc,unde este deja  aglomerat,fiind destul de tarziu pentru asta. Merg usor spre pista de alergare,iar de la distanta o observ chiar pe ea,Zhaleeya,fata cu parul de foc. Plimba un catel,iar judecand la cat de distrata este,sigur avea castile pe urechi. Nu vreau sa par insistent,insa imi simt sangele cum fierbe vazand-o atat de relaxata,iar eu asteptand...A dracului asteptare,e cel mai chinuitor sentiment dintre toate.

     𝓩𝓱𝓪𝓵𝓮𝓮𝔂𝓪  𝓣𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓸𝓼

         Dupa ce am terminat de servit micul dejun,cat spalam vasele,primesc un mesaj scurt de la doamna Chatya. 

      "Te pot suna? Am nevoie de o mica favoare"

   Nu stau mult pe ganduri si o sun eu pe dumneaei. Apelez si-mi raspunde aproape imediat:

      -Multumesc mult pentru apel,draga mea! Te-as putea ruga ceva,care nu are vreo legatura cu serviciul? 
     -Desigur,orice. Ce s-a intamplat?
     -Am fost nevoita sa plec din oras pentru cateva zile,din cauza cumnatei mele care nu se simte atat de bine. Nu mi-am putut lua si catelul cu mine,insa am lasat o cheita de rezerva pentru usita lui,iar daca ai timp zilele acestea sa mergi macar o data pe zi sa-l scoti la o mica plimbare. Lesa este in cutia postala,iar hamul il poarta in mod permanent,asa ca nu va mai trebui sa-l imbraci tu.
     -Desigur,blanosul dumneavoastra este pe maini bune. Il voi plimba,hrani la mine acasa pana ce veniti.
      -Iti multumesc tare mult! Orice fapta va fi rasplatita imediat ce ajung inapoi in oras.
     -Nicio problema,voi merge imediat.
      -Zi frumoasa sa ai!
     -Si dvs. la fel!

        Asa ca imbrac in graba cele mai comode haine si ma indrept spre casa doamnei Chatya. Ajunsa acolo,descui mica usita si blanosul iese in graba,dand fericit din coada si topaind de colo-colo. Hotarasc sa merg cu el spre parc,era si o zi insorita,asa ca am decis sa profit de acest mic moment de relaxare. Cand ghemul de blana a obosit,ne-am asezat pe o bancuta si i-am pus sa bea apa,apoi imi amintesc ceea ce ii spusesem lui Chanathan,asa ca ma grabesc sa-i scriu.  

      "Scuze pentru intarziere,am fost putin pe graba. In legatura cu propunerea ta,ne putem vedea in jur de ora 19"