𝑼𝒏 𝒔𝒂𝒓𝒖𝒕 𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂

𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍𝒖𝒍 19

 𝓒𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓱𝓪𝓷  𝓜𝓪𝓾𝓻𝓻𝓮𝓷

        Sedinta s-a terinat cu un contract pe o perioada nedeterminata,ceea ce era de la inceput scopul nostru. Si Amyna s-ar fi descurcat singura,insa mereu simte nevoia de validare. Imi deschid telefonul si simt cum stomacul si obrajii imi iau foc. Este deja ora 20:00 si am un mesaj si un apel pierdut de la Zhaleeya. In toata graba si stresul provocate de verisoara mea,fata cu parul de foc se topis parca prin gandurile mele. Nu ezit,dau sa o sun sa-mi cer iertare,sa-i povestesc cele intamplate si ca acum sunt liber pentru cina,dar nu imi raspunde. 

     Am dat-o in bara rau de tot uitand sa o anunt,nu stiu cum o sa ma scot din situatia asta...Dar daca la apel nu mi-a raspuns,ii voi lasa macar un mesaj,in care sa-i explic si poate voi avea o sansa.

    " Zhaleeya,stiu ca poate esti suparata pe mine,si da,esti total indreptatita sa fii. Iarta-ma pentru seara asta,doar ca a fost nevoie de mine la hotel pentru o colaborare din scurt. Imi pare extrem de rau,promit cca nu-mi voi repeta gresala...Iar daca mai esti disponibila in seara asta putem iesi,iar daca nu...Putem reprograma."

      Dar asa cum banuiam,si mesajul acesta a fost ignorat cu succes. Si da,poate ca asta meritam,am parut un nemernic invitand-o la cina si tot eu fiind cel care dispare pur si simplu cu doar cateva ore inainte de iesire. Imi pot imagina ce fel se simte si chiar ce cuvinte "minunate"gandeste la adresa mea...

   𝓩𝓱𝓪𝓵𝓮𝓮𝔂𝓪  𝓣𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓸𝓼

      Chiar imi stricase toata seeara...Ma simteam asemeni unui catelus uitat pe dinafara...Nu stiu cum si de ce mai are curajul sa ma sune si sa-mi scrie. Nici nu vreau sa-i auud scuzlele. Putea sa-mi zica dinainte ca are alte planuri,ca si-o trage cu o alta bleaga ca si mine in seara asta. Fratii mei ma tot privesc si apoi comunica din ochi,talent al gemenilor,iar dupa cum se uita nu cred ca e de bine. Dupa ce ca nu-l suporttau niciunul dintre ei,intamplarea asta era tot ceea ce lipsea.

     Imi arunc hainele in pat si merg sa ma afund in cada cu apa fierbinte,incercand sa uit ceea ce tocmai se intamplase. De ceea ce mi-a fost frica mereu...De asta nu am scapat,si uitati-va la mine cum stau si-mi adun ultima farama de speranta. Oftez greu si nu ma mai opun lacrimilor,lasandu-le sa cada. Sa cada pentru cel ce nu stie sa pretuiasca...Pentru cel ce-si va bate etern joc de inima altora...Pentru cel ce nu merita...Dar e cel pe care mi-l doresc atat de tare si nu-mi explic de ce.

      Ies din baie si ma infofolesc in halat,iar in camera mea fratii mei ma asteptau deja pe pat. Fara sa scot o vorba ma asez intre ei si ii tin de mana...Lasandu-i sa ma priveasca si sa ma invaluie cu grija lor.