𝑼𝒏 𝒔𝒂𝒓𝒖𝒕 𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂

𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍𝒖𝒍 23

𝓩𝓱𝓪𝓵𝓮𝓮𝔂𝓪  𝓣𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓸𝓼

     A durat ceva sa ma aranjez pentru a face o poza cat mai reusita. Am mentionat si numele localului si am pus-o la stare,in speranta ca o va vedea cat de curand. Am vorbit deja cu Bryan sa mai vina insotot de cineva,pentru ca era posibil sa dispar la un moment dat. A acceptat sa fie complicele perfect la planul meu cu final apoteotic. Am ales sa port blugi lejeri si o bluza cu maneci dantelate,sa para o iesire cat mai colegiala,dar nu omit sa-mi prind la mana si bratara cu pietre roz de la el,sa nu banuiasca ca e un plan bine pus la punct,desi,e posibil deja sa se gandeasca la asta.

    In jur de ora 19:00,Bryan ajunge in fata casei cu masina. Imi iau in fuga poseta si ma indrept catre el,urc si privirea colegului meu ma intampina mirata.

   -Esti sexy si cand nu vrei sa para ca esti.
  -Oh te rog nu exagera.Multumesc mult pentru compliment. Ai vorbit cu cineva sa te insoteasca?
   -Da,va mai veni un prieten ceva mai tarziu. Sper sa mearga totul asa cum ti-ai propus.
   -Multumesc mult,Bryan. Si eu sper sa nu fie totul in zadar.

     Ajungem la masa rezervata si deja privesc in jur,cautandu-l din priviri,insa fara rezultat,dar totusi este devreme inca,asa ca mai astept inca putin. Vine ospatarul cu meniurile,ii multumim discret si apoi incep sa-l parcurg cu privirea. Nu ma atrage nimic,multe dintre denumiri nici macar nu le inteleg,dar ajung la sectiunea cu paste,le aleg pe cele mai simple sa ma asigur ca-mi vor placea. Bryan a mers pe acelasi principiu,se vede ca nu-s singura care nu a frecventt localurile scumpe pana acum. Vine ospatarul,ii cerem ce hotarasem si ca bautura ne-am multumit cu un fresh de rodii. Odata ajunsa comanda,fac o poza si o postez si pe aceasta la stare,sa ii dau de inteles ca deja am ajuns si ca poate sa-si faca aparitia. Nu eram sigura daca va veni,insa speram ca asa va fi.  

    Imi rotesc absenta furculita in paste si stau ratacita in ganduri. Bryan ma priveste,insa nu spune nimic. Probabil simte tensiunea in care stau si cum,asemeni unui copil nerbdator mi foiesc ochii prin toata sala,pana cand usa restaurantului se deschide ...

    𝓒𝓱𝓪𝓷𝓪𝓽𝓱𝓪𝓷  𝓜𝓪𝓾𝓻𝓻𝓮𝓷

        Stau ca pe ace asteptand inca un mic indiciu care sa ma conduca la ea,o poza,un status,poate un mesaj...Orice imi poate da de inteles ca "semaforul e verde" si ca pot ajunge la ea. Tot dand refresh la aplicatie,punctisorul alb de la stare apare din nou,nu ezit si apas pentru al deschide.  Era fix ce aveam nevoie sa stiu ca este acolo,ca a ajuns,ca pot merge sa iau ce este al meu si nimic nu ma putea opri acum.

     Imbrac o pereche de pantaloni negri,dintre cei mai eleganti si care sa-mi avantajeze forma picioarelor,o camasa de un albastru deschis,deschisa la primii nasturi. Imi aranjez parul,iau cheile pe graba si merg spre masina. In ciuda zilei de luni sii a orei 20:00,orasul este destul de aglomerat,prind cateva semafoare,dar in cele din urma ajung. Gasesc cu greu un loc de parcare,pentru ca aparent la ora asta toata lumea instarita a ales sa iasa din casa. Gasesc unul destul de departe de intrare,insa acest lucru nu are importanta si ma indrept catre usa. 

    O deschid usor,iar prima pereche de ochi pe care o vad deja atintita catre intrare erau chiar ai ei. Eram asteptat fara doar si poate,asa ca inaintez catre ea cu mai mult curaj. Surprind schimbul de zambete si mustaceli dintre ea si colegul sau,cand ma sprijin de scaunul gol dintre ei si imi dreg vocea:

    -Salut! Ce faceti? Ce intamplare sa dau peste voi chiar aici!
   -Da,intamplator ai venit singur chiar la masa mea,asa e? ma tachineaza ea,iar colegul sau pufneste in ras.
   -Din aceeasi intamplare din care ochii tai ca de catelus asteptau sa apar la usa restaurantului. Poti nega insa era clar ca ma vrei aici,starile tale vorbeau de la sine.spun si roseste ca o adolescenta indragostita,iar sangele meu incepuse sa alerge ca nebunul prin vene si sa-mi faca scula a pulseze. 

    Ma excita la culme inocenta ei,ma facea sa vreau s-o protejez insa si sa ii provoc cel mai devastator orgasm din lume. Voiam sa-i vad stralucirea asta din ochi,in timp ce-si trage rasuflarea dupa cea mai intensa partida,dar ceva din mine imi spunea ca trebuie doar sa mai am putina rabdare.