Nimic de pierdut #1 (Seria Pana la sange)

7. Luminie de Craciun si munca de chinez batran

Josephine

Eram de trei luni in casa familiei Da'Vierr.
          In ciuda speranțelor mele inițiale, lucrurile n-au devenit mai usoare in timp. Serena si Jarred nu ezitau sa-mi facă zile fripte ori de câte ori s-a ivit ocazia, dar invatasem sa ripostez si cumva toți trei am găsit un ritm in care sa conviețuim fara sa ne spargem capetele. In secret ii simpatizam pe amandoi. Weston încă imi arunca apropouri sexuale de fiecare data când Reece nu era prin preajma, ceea ce se întâmpla aproape mereu, pentru ca din acea noapte in care dormise in patul meu, Reece Da'Vierr se comportase de parca n-as exista. Declan si Melanie erau in regula, foarte politicosi. Alice terminase de citit aproape toată seria de carti pe care i-o cumpărasem si in fiecare zi la micul dejun imi povestea entuziasmata ce mai descoperise in ele.
In luna Noiembrie Reece fusese împușcat in brat intr-o altercație cu o banda nomadă, iar eu n-am știut ce sa simt in legatura cu asta. Nu m-am dus sa il vizitez la apartamentul in care locuia in LA, nici nu l-am sunat si nici nu i-am trimis un mesaj, dar ascultam cu urechile ciulite toate discuțiile din casa legate de subiect. Uneori venea duminica, la cina sau la micul dejun. Nu vorbea cu mine si nici eu nu incercam sa vorbesc cu el. Habar n-aveam când si cum o sa vorbim din nou, dar refuzam sa fiu eu cea care flutura steagul alb, când nu eu eram cea care declarase razboi.
Era ziua dinaintea Crăciunului si toată resendinta Da'Vierr fremăta de viata si agitatie. Stăteam pe scarile din fata casei si priveam drumul ce ducea spre strada. Eram singura si agitata, asteptand sa zaresc in sfârșit mașina ce-i aducea pe Kheir si Chloe de la aeroport. Abia reuseam sa ma abțin sa nu pornesc pe jos in întâmpinarea lor, pentru ca imi era al naibi de dor de ei.
In ultimele trei luni ieșisem din casa destul de des. Am vizitat GreeforBay, am fost la cumpărături si chiar la un film. Mereu insotita de cineva din familie si de Daniel, dar m-am bucurat ca Reece nu ceruse sa fiu ținuta sechestrată in interiorul casei. Aveam voie sa merg si la alergat, dar numai dacă Jarred sau Weston veneau cu mine. Nu-mi placea ca cineva ma supraveghea in permanenta, însă intre asta si arestul la domiciliu nu era tocmai o alegere dificila.
Usa din spatele meu s-a deschis brusc. Nu m-am intors sa văd cine e.
-Josie, spuse Weston pasind spre mine. Ma ajuti putin aici?
L-am privit peste umar. Avea bratele pline de instalații cu luminițe, incurcate ca naiba. M-am incruntat, îngrozită de amestecatura aceea.
-Cu ce? Doar nu vrei sa descâlcești chestiile alea? Da-le foc si cumpara altele, Wes. E nevoie de o echipa intreaga de chinezi batrani care sa descurce balamucul ăla.
-De ce toată lumea imi spune sa cumpar altele? Instalațiile astea sunt bune, trebuie doar descurcate! Spuse exasperat.
-Bine, am oftat, dar m-am ridicat pana la urma. Te ajut, numai taci din gura!
In cele trei luni care trecusera, Weston se dovedise a fi un tip interesant. Era jovial, glumeț si al naibi de loial, chiar dacă loialitatea lui era jurata altcuiva. Apreciam oricum.
          M-am apropiat de mormanul de cabluri încâlcite si am tras de ele, incercand sa-mi dau seama de unde am putea incepe.
-Cred ca trebuie sa cautam ștecherele, propuse Weston.
Mi-am ridicat ochii spre el.
-Ștechere? Adică mai multe?
-Sunt trei instalații aici, Josie, imi spuse chicotind.
Am oftat exasperata si cu greu am retinut o injuratura. M-am apucat de treaba intr-o parte, în timp ce Weston lucra de zor in cealalta. O perioada ne-am văzut de treaba in liniste.
-Ai cumpărat cadouri? Ma intreba Wes la un momendat.
-Da, am spus concentrându-ma la firul de instalație pe care il prinsesem. Tu?
-Da, raspunse scurt. Pot sa te intreb ceva?
-Poți, am murmurat absenta.
-Ce i-ai cumpărat lui Reece?
Mainile mi s-au blocat pe cabluri pentru cateva secunde. M-am gândit serios dacă sa ii raspund sau nu la intrebare. Imi era al naibii de rusine sa ii spun, mai ales ca eram aproape sigura ca Reece nu se deranjase sa imi cumpere ceva.
-I-am cumpărat mai multe cadouri, am recunoscut in cele din urma cu jumatate de gura. Încă nu m-am hotărât ce sa ii dau.
-Nu-ti bate capul prea mult, imi sugera Wes. Lui Reece nu-i place Crăciunul.
-De ce? Am întrebat curioasa.
Bineînțeles, Weston si-a tinut gura. Eram atat de sătulă de jumătăți de informatii. Nimeni nu imi spunea nimic cu adevărat, iar asta mă făcea să fiu frustrata si nervoasa. N-am insistat pentru ca știam ca n-o sa scot nimic de la el. Am continuat sa descâlcim instalațiile in liniște pana când motorul unei masini ce intra pe alee m-a făcut sa tresar si sa ma intorc.
Nu era limuzina pe care o conducea Daniel, ci Range Roverul lui Reece. M-am dezumflat ca un balon si m-am intors la treaba.
-Nu e nevoie sa pari așa entuziasmata ca îți vezi logodnicul, imi spuse Weston chicotind.
-De ce as fi entuziasmata sa văd pe cineva care nu suporta nici macar sa schimbe doua vorbe cu mine?
-Reece are multe pe cap in perioada asta, Josie, imi spuse Wes oftand.
-Nu e nevoie sa ii cauți scuze. Nu ma intereseaza oricum.
Știu ca nu i-a placut răspunsul meu, dar a avut bunul simt sa-si tina gura inchisa. Reece a parcat mașina in fata casei. După cateva secunde s-a auzit portiera, apoi vocea lui umplu aerul.
-Asta pentru ca ești un imbecil! Nu ma intereseaza cum, dar scapa de el. Dacă ești suficient de prost incat sa omori pe cineva in plină strada, atunci n-ai decat sa te descurci si cu restul, Nik!
Am aruncat o privire scurta spre el chiar când inchidea telefonul.
-Voi ce naiba faceti aici? Se ratoi apoi la mine si Wes.
-Descurcam instalațiile cu luminițe de Craciun, ii raspunse Weston concentrat. Poți sa ne dai o mana de ajutor, dacă vrei. Trage de capatul ăla, Josie, imi spuse apoi. Celalalt capăt.
-Nu știu ce vrei de la mine, Wes, l-am anuntat tragand de toate capetele pe care le-am văzut.
-Sa tragi de marginea aia. Exact așa. Încă putin. Stop!
-De ce nu aruncati chestiile alea la gunoi? Cumpărați altele! Zise Reece urcand agale scarile.
-Ti-am spus eu, am murmurat, incapabila sa imi tin gura.
-Dacă mai aud o singura persoana ca imi spune asta, o sa va spanzur pe toți cu ele după ce le descurc!
-Nu te mai mișca, cred ca am reușit sa descurc bucata asta, am spus aplecandu-ma ca sa văd mai bine.
Chiar crezusem ca am reușit, dar când am tras de fir n-am făcut decat sa strang un nod mai mare putin mai jos. M-am holbat la locul cu pricina si aveam impresia ca as putea sa plâng de frustrare. Simțindu-ma neajutorata, am ridicat ochii spre Weston.
-Stați putin, interveni Reece, luându-ma atat de tare prin surprindere când a intins mana spre instalații incat n-am putut nici macar sa clipesc. Cablul asta e mai gros decat celelalte, spuse prinzandu-l intre degete. Wes, trage de nodul asta de langa mana mea.
Wes facu ce ii spuse Reece, in timp ce el ținea firul si tragea din partea opusa. A smucit firul in sus si a eliberat mai mult de jumatate de metru din el, descalcind încă doua noduri.
-Iar asta, spuse Wes tragand de un ștechere, trece pe partea asta, concluziona eliberând o porțiune din alta instalație.
I-am lasat sa descâlcească firele împreuna, dar când m-am hotărât sa ma indepartez, Wes si-a ridicat privirea incruntata spre mine.
-Tu de ce stai? Trebuie descurcate si puse la locul lor pana diseară si n-or sa se facă singure, Josie.
M-am apropiat de ei si am început sa trag si sa imping fire, in timp ce creierul meu se chinuia din greu sa ignore apropierea lui Reece. Era oricum aproape imposibil. Era atat de inalt si impunator si mare, iar ochii lui erau atat de ageri si atenți la ceea ce făcea. Buzele ii erau intredeschise si din când in când isi trecea limba peste buza de jos. Incercam din toate puterile sa nu ma uit la el, dar nu ma puteam controla. Nu-l mai văzusem niciodată atat de liniștit. Nici o cuta nu ii brazda fruntea neteda, de parca n-avea nici o grija mai mare decat acele instalații de Craciun. O suvita ondulata ii cadea pe frunte si simteam o nevoie disperata de a ma intinde si de a o împinge in sus. La un momendat m-am simtit privita si când m-am uitat la Wes am stiut ca fusesem prinsa holbandu-ma la Reece. Weston nu a spus nimic, dar sprancenele lui au decolat si un mic ranjet i se forma pe buze. M-am uitat urat la el.
Apoi am tresărit si mi-am intors capul spre alee. Limuzina tocmai intra de pe strada. Am abandonat instalațiile inainte de-o bătaie de inima si am fugit pe scări. Topaiam pe loc de nerabdare si aproape ca am rupt portiera masinii când aceasta s-a oprit.
Ochii mei si ai lui Chloe s-au intersectat si in clipa urmatoare ea sărise deja din mașina si se aruncase asupra mea. Am incnit si aproape m-am dezechilibrat. Mi-am infasurat bratele in jurul ei si am strans-o la fel de tare cum ma strângea ea.
-Nu-mi vine sa cred ca ești aici, am spus mecanic.
-Nici mie nu-mi vine sa cred ca sunt aici, recunoscu si ea.
Ne-am îndepărtat abia când cineva si-a dres vocea in spatele meu si a trebuit sa ma intorc. Kheir stătea la nici un metru distanta. Nu-mi amintesc când m-am aruncat asupra lui, dar m-a prins si m-a ridicat iar eu mi-am ascuns fata in umarul lui si i-am inhalat mirosul familiar.
-Kheir, am scancit ca un copil mic. Doamne, mi-a fost atat de dor de tine!
-Si mie de tine, Jo, murmura cu buzele lipite de parul meu.
Kheir m-a lasat cu picioarele pe pamant in cele din urma, iar eu m-am dat un pas in spate ca sa il analizez. La fel de inalt, la fel de puternic, la fel de frumos. Mi-a aruncat un zambet de un megawatt si ochii lui de culoarea safirelor au strălucit.
-Trebuie sa te tunzi, i-am spus. Si bluza asta e din sezonul trecut.
-Iar tu ai slabit, constata imediat. Reece te tine nemancata?
Reece nici macar nu e aici ca sa stie dacă mor sau trăiesc.
I-am zâmbit si am clătinat din cap.
-Bineînțeles ca nu. Totul e in regula.
Zâmbetul lui Kheir pălise deja. Nu parea sa ma creada pe cuvant si știam ca discutia aia nu se terminase dar pentru moment n-a avut încotro decat sa se întoarcă spre doi dintre fratii Da'Vierr care se apropiasera. Wes încă ținea ultima instalație încâlcita in maini.
-Bine ati venit, le ura Reece intinzand mana spre fratele meu.
-Mulțumim pentru invitatie, raspunse Kheir prinzandu-i mana.
Chloe s-a furișat langa mine si m-a prins de brat iar eu mi-am asezat capul pe umarul ei si am oftat lung. Era prima oara când simteam ca pot sa respir in voie de când pusesem piciorul in locul ăla. Știam deja ca o saptamana o sa treaca prea repede si plecarea lor o sa doara ca naiba.
-Josie? Imi atrase Weston atentia. Nu ne faci cunostinta? Vru sa stie facand semn spre Chloe.
Mi-am îndreptat spatele si mi-am dres vocea.
-Ea este Chloe Grayson, prietena mea cea mai buna. Aceștia sunt Weston si Reece Da'Vierr.
Chloe a vrut sa pașească in fata pentru a da mana cu ei, dar n-am lasat-o sa se miste de langa mine. I-am simtit privirea fulgerandu-ma in același timp in care Reece si Weston s-au holbat la mine.
-Imi pare bine, spuse Chloe in cele din urma.
Apoi s-a lasat tacerea. Numai cateva secunde, caci Weston si-a dres glasul atrăgându-mi din nou atentia.
-Asta e a ta, ma anunta si imi intinse ultima instalație de Craciun.
-Glumești! Am pufnit neincrezatoare.
-A fost munca de echipa, spuse in chip de scuza. Reece a descurcat una si eu una. Asta e a ta. Succes! Imi ura si imi puse instalația in brațe.
M-am holbat la el de parca ii mai crescuse un cap.
-Nu era mai simplu dacă ati fi cumpărat una noua? Intreba Kheir amuzat.
-Exact asta am spus si eu! Am hohotit scurt si sec.
-De ce sa cumperi una noua dacă cea veche încă funcționează? Intreba Chloe cu o seriozitate absurda. Funcționează, nu?
-Presupun ca da, am spus in același timp in care Weston mai ca a început sa țopăie.
-Exact! De ce sa cumperi una noua când cea veche încă funcționează?
Habar n-am de ce, dar privirea mi-a zburat spre Reece fara sa ma gândesc. El s-a uitat la mine in același timp. O clipa a părut ca lumea s-a oprit si a disparut. Numai o clipa. Reece a rupt vraja când si-a mutat privirea asupra lui Kheir.
-Sa mergem in casa, ii spuse. O sa va arat unde sunt camerele voastre. Da-mi chestia aia, murmura apoi si se intinse după instalația din mainile mele pe care o lua si o arunca la baza treptelor, sub privirea nemultumita a lui Weston.
-Chloe o sa stea in camera mea, am spus si am simtit-o incuviintand energic langa mine.
-Nu, Chloe o sa stea in camera de oaspeti de la etajul al treilea iar Kheir in fosta mea camera, imi spuse Reece la fel de inflexiv ca de obicei.
-Cred ca nu ma înțelegi, am spus tușind ușor. Chloe o sa doarmă cu mine, am repetat rar si clar.
-Am auzit ce ai spus si dacă repeți nu se schimba nimic, imi spuse si imi intoarse spatele, pornind spre casa.
Wes mi-a aruncat o privire plină de niste scuze pe care nu trebuia sa si le ceara el, dar l-a urmat pe Reece in casa. Kheir a pornit imediat in urma lui iar eu nu ma puteam hotara sa ii urmez.
-Știu ca doar ce am ajuns si nu ar trebui sa-mi dau cu părerea, murmura Chloe aproape de urechea mea, dar am impresia ca ceva e in neregula aici.
I-am aruncat o privire rapida si am pornit spre casa cu ea alaturi.
-Sunt multe lucruri in neregula, am murmurat si eu incet. Vorbim mai tarziu despre asta.
Pana când am ajuns noi înăuntru, Kheir, Reece si Weston erau deja in mijlocul sufrageriei. Melanie li se alăturase si râdea la ceva ce spusese fratele meu.
-Oh, buna, spuse Mel surprinsa când dădu cu ochii de prietena mea. Tu trebuie sa fii Chloe. Josie mi-a povestit  despre tine, adauga zâmbind.
-Buna ziua, doamna Da'Vierr, spuse Chloe politicoasa si înarmată cu un zambet larg.
-Melanie e suficient, o asigura femeia. Cum a fost drumul? Banuiesc ca sunteți obositi.
-Totul e in regula, o asigura fratele meu. Dacă puteti sa-mi arătați unde sa-mi duc lucrurile...
-Sigur, Josie poate...
-Le arat eu, Melanie, prelua Reece inainte ca femeia sa apuce macar sa termine de vorbit. Daniel o sa aducă bagajele voastre. Camerele sunt la etaj.
Reece s-a rasucit pe calcaie si a pornit spre scări. Kheir l-a urmat iar eu i-am aruncat o privire intrebatoare lui Weston care a ridicat din umeri. La început am crezut ca mi s-a părut, dar mi-era deja evident ca se întâmpla ceva. Reece se purta mai ciudat decat de obicei.
-Nu mi-ai spus ca logodnicul tau se poarta ca omul cavernelor, sopti Chloe aproape de urechea mea si atat de incet incat abia dacă am auzit chiar si eu.
-Asta pentru ca nu o face in mod normal, am șoptit la randul meu. De obicei nu vine pe aici, deci nu se poarta nicicum.
-Deloc? Intreba mirata.
-Aproape deloc.
Am tacut amandoua cand Kheir ne-a aruncat o privire peste umar.
-Aici e camera ta, ii spuse Reece lui Chloe când am ajuns cu totii la etajul al treilea. Iar acolo a ta, ii arata lui Kheir usa fostei lui camere.
-Tu unde stai? Ma intreba Chloe curioasa.
-Acolo, i-am aratat facand semn la usa camerei mele. Iar asta e camera lui Wes. Aici e camera lui Jarred iar acolo a Serenei, i-am explicat facand semn spre fiecare usa in parte.
-Nu-mi pot imagina cum e sa traiesti intr-o familie atat de numeroasa, spuse Chloe zâmbind larg si clatinand din cap.
-In regula, isi drese Kheir glasul. Eu o sa merg... ne vedem mai tarziu.
A pornit spre usa indicată de Reece cu pasi mari si apăsați. Era evident ca vrea sa rămână singur, din naiba stie ce motiv. Usa s-a închis cu ecou in urma lui si tacerea ce-a urmat a fost de-a dreptul stanjenitoare.
-Chloe, poți sa ne scuzi putin? Intreba Reece si se intinse spre mine, sa ma prindă de încheietura.
Doar ca eram atat de hiperconstienta de el incat i-am anticipat mișcarea si am sarit inapoi ca arsa. Mi-am îngustat privirea in directia lui.
-Nici sa nu te gândești, l-am avertizat.
-Trebuie sa vorbim, ma anunta lăsându-si mana sa-i cada pe langa corp.
-Nu, ce trebuie sa fac eu e sa recuperez timpul pe care l-am petrecut departe de prietena mea cea mai buna.
-Poți sa o faci imediat după ce vorbim. In camera ta. Acum.
A pornit spre usa camerei mele fara sa aștepte sa vada dacă il urmez sau nu.
-Jo... murmura Chloe cu jumatate de gura, dar am intrerupt-o.
-E in regula, serios. Vorbim putin mai tarziu. Mergi in camera ta si încuie usa, bine? I-am spus pornind deja după Reece.
L-am urmat in camera mea. Eram atat de furioasa incat mi  se încinsese pieptul si imi tremurau mainile. Am intrat si am trântit usa, apoi m-am intors si l-am privit in fata.
Trebuie sa recunosc, mi s-a strans putin stomacul când m-am trezit fata in fata cu diavolul Da'Vierr. Am inspirat si expirat lent, adunând tot curajul si toată determinarea pe care le puteam găsi pentru discutia ce urma.