Nimic de pierdut #1 (Seria Pana la sange)

14. Barbat minunat, logodnic exemplar, sot extraordinar.

          Josephine

          Cu o saptamana inainte de nunta am crezut ca lucrurile or sa explodeze sau ca eu o sa explodez. Ultimele pregătiri erau in toi iar eu o tineam in continuare una si buna ca nu o sa ma marit cu Reece. Reușisem sa il scot atat de tare din sarite cu cateva seri in urma incat a plecat din casa si s-a intors abia spre dimineața, duhnind a alcool. S-a trântit îmbrăcat la picioarele patului meu si a dormit acolo mult după ce eu m-am trezit.
          Fratele meu împreuna cu o parte din oamenii si colaboratorii lui urmau sa vina cu doua zile inainte de nunta. Chloe hotarase sa vina odată cu ei pentru ca deși ii displăcea total sa petreaca atatea ore in compania unor astfel de bărbați, i se parea mai sigur sa călătorească cu ei decat singura. Melanie trimisese deja invitatii tuturor apropiaților si Declan invitase pe oricine ii iesea in cale. Uneori încă imi venea sa o strang de gat pe Serena pentru ca spusese ca nunta aia va fi evenimentul anului. Ridicase ștacheta mult mai sus decat era necesar, dar fiind ca nici macar nu voiam sa particip la nunta aia, dar sa mai fiu si mireasa.
          -Nici nu ma gândesc! Rasuna vocea lui Reece in acea dimineața pana la primul etaj.
          Mi s-a ridicat parul pe ceafa de când l-am auzit. După toate...întâmplările din seara cu gala de caritate, Reece se purtase decent dar foarte cordial. Inafara momentelor când era beat si care deveneau din ce in ce mai frecvente, vorbea cu mine doar atat cat sa nu para nepoliticos, in mare parte despre nunta si deloc despre orice ar putea parea personal.
          Era frustrant si imi era ciuda, pentru ca eu eram o contradicție ambulanta când venea vorba de el. Nu il voiam dar mi-l doream cu o intensitate fantastica. Ma gandeam la noaptea aceea mult mai des decat as fi recunoscut vreodata si uneori, când dadeam cu ochii de buzele lui, toate senzațiile de atunci reveneau in stomacul meu ca un roi enervant de albine. Cu toate astea ma tineam de promisiune si ii faceam viata cat puteam de dificila.
          -Nu te-am întrebat, Reece, il anunta Serena plictisita.
          -Doamne, nu vreti sa va opriti naibi odată? Murmura Jarred sfârșit.
          -Tu nu te baga! Suiera Melanie spre el. O sa discutam noi doi după ce pleacă Alice, ii promise solemn.
          Am intrat in sufragerie cu ochii direct spre masa. Declan si Wes nu erau acolo. Jarred stătea retras cu capul sprijinit pe lemnul rece si mancarea neatinsa langa el. Era foarte neobisnuit ca Jarred sa nu mănânce.
          -Buna dimineața, am spus așezându-ma pe scaunul de langa Reece. De ce va certati cu noaptea in cap?
          M-am uitat la Serena asteptand un răspuns, dar Reece ma susprinse începând sa vorbească primul.
          -Nu ne certam, Josephine. Unii oameni pot sa comunice fara sa deraieze, spre deosebire de alții, sasaii nervos.
          M-am uitat la el amuzata si cu o spranceana ridicata.
          -Zău? Sa-mi arati si mie cine sunt acei oameni când ii vezi.
          -Reece e ofticat pentru ca in noaptea dinaintea nuntii o sa doarmă in casa de la piscina, ma lamuri Serena.
          -De ce o sa doarmă in casa de la piscina? Am întrebat tragandu-mi mancarea in fata.
          -Asta ma intreb si eu! Spuse Reece pufnind frustrat.
          -Aduce ghinion sa vezi mireasa in seara dinaintea nuntii, apuse Serena ridicand din umeri.
          Am pufnit, mi-am dat ochii peste cap si am ras. Toți ochii se atintisera asupra mea, inclusiv ai lui Reece care parca imi ardeau partea stanga a fetei.
          -Dacă asta e problema atunci poți sa te linistesti, am asigurat-o chicotind. De obicei nu prea ne intersectam, deci in seara dinaintea nuntii Reece trebuie sa facă doar ce face de obicei.
          -Adică? Ceru el lămuriri intorcandu-se aproape cu totul spre mine. Ce înseamnă asta?
          Cu coada ochiului am văzut-o pe Melanie ridicându-se si făcându-i semn lui Alice sa o urmeze. Am așteptat ca amandoua sa iasa inainte sa-mi intorc privirea dura spre Reece.
          -Ai inteles ce am spus, am zis fara sa ezit in fata ochilor lui ucigași. Numai te rog sa nu bei in seara aia, i-am cerut iar chipul lui s-a crispat pentru o fractiune de secunda. Mi-am intors privirea in farfurie. De obicei când e beat tinde sa nu mai nimerească usa si sa ajungă in camera mea. Din greseala, desigur.
          Serena pufni amuzata si pana si Jarred si-a ridicat capul de pe masa ca sa ranjeasca la Reece. M-am prefăcut ca nu simt valurile de energie violenta venind din spre el spre mine si am început sa mănânc relaxata.
          -La ce ora plecam? Ma intreba Serena cu ochii in telefon.
          -Nu știu, programarea e la 12:00. Si cealalta programare e la 14:30. Iar urmatoarea la 16:00. Fa tu programul, am spus ridicand din umeri.
          -Ce programare si încă o programare iar apoi încă una? Vru Jarred sa stie frecându-si ochii cu podul palmelor.
           M-am uitat dubios la el.
          -Tu ce ai?
          -Mi-e somn, a murmurat clipind des. N-am dormit noaptea trecuta iar Wes vrea sa ne apucam sa organizam petrecerea burlacilor pentru Reece exact azi.
          -N-ati rezolvat nici macar atâta lucru pana acum? Se holba Serena la el cu gura cascata.
          -Nici macar nu vreau o blestemata de petrecere, se ratoi Reece ca o bătrânica țâfnoasă.
          -Nici Josie nu vrea o petrecere a burlacitelor, spuse Serena, dar o sa primeasca oricum una.
          -Nu mi-ati spus despre ce programări e vorba, isi drese Jarred glasul sorbind din cafeaua fierbinte.
          -Una dintre ele e la hotel, ca sa stabilim ultimele detalii legate de flori, spuse Serena.
          -Ca sa stabilesti tu ultimele detalii legate de flori, am murmurat in barba.
          -Cealalta e la atelier, pentru o ultima proba a rochiei de mireasa, continua Serena ignorandu-ma total. Nu știu insa unde trebuie sa fim la 16:00.
          Se uita nedumerita la mine asteptand o explicație. Am oftat, am mestecat si am inghitit inainte de a-i raspunde.
          -La doctor, am spus luand o gura de apa. Totuși cred ca acolo o sa merg singura, din fericire pentru mine si doctorul care n-o sa trebuiască sa îți răspundă la un milion de intrebari, am adăugat ridicand o spranceana.
          -Ce doctor? Intreba Reece inflexiv in același timp in care Jarred intreba:
          -Ești bolnava?
          -Nu! Am spus incruntata uitându-ma la Jarred, apoi i-am aruncat o privire rapida lui Reece inainte de a ma uita din nou in farfurie. Melanie insista ca ar trebui sa merg la un control ginecologic inainte de nunta.
          Tacerea a fost suficient de graitoare cat sa nu fie nevoie de cuvinte. Cred ca toți ne gandeam la același lucru.
          -E bine, presupun, spuse Serena dregandu-si glasul. Poate o sa imi fac si eu o programare.
          -De ce? Se burzului Jarred îndreptându-si spatele alertat.
          -O femeie nu trebuie sa meargă la ginecolog doar dacă e activa sexual, ipocritule, suiera Serena printre dinti. Doamne, Jarred, câteodată nu pot sa imi dau seama cum de noi doi am împărțit același uter!
           -Bine, taci odată, vreau sa reusesc sa mănânc ceva pe ziua de azi, spuse Jarred stramband din nas.
          Serena si-a dat ochii peste cap iar eu am continuat sa mănânc. Nimeni nu a mai spus nimic pana la sfarsitul mesei. M-am ridicat si am urcat in camera mea. Era deja tarziu si trebuia sa plecam in curand.
          Am făcut un dus, mi-am uscat parul si l-am aranjat, m-am machiat putin si m-am îmbrăcat cu o rochie draguta tip furou, stransa in talie cu un cordon din piele. Era practica, știam ca o sa o dau jos de mai multe ori si voiam sa ma imbrac repede. M-am incaltat cu o pereche de sandale joase si imi aranjam lucrurile in geanta când s-a auzit bataia in usa si aceasta s-a deschis. Am ridicat ochii la timp cat sa il văd pe Reece intrand in camera mea.
          -Ce doresti, Reece? L-am întrebat continuându-mi treaba.
          -Tata vrea sa ma implic mai mult in organizarea nuntii, spuse oftand resemnat.
          Eram aproape sigura ca il auzisem pe Declan cu cateva zile in urma spunându-i lui Melanie sa nu se bazeze pe Reece pentru organizare pentru ca e o perioada aglomerata, dar nu l-am contrazis. Am incuviintat dand din cap.
          -Foarte bine, am spus indiferenta. Vorbește cu Serena si sunt sigura ca o sa gaseasca ceva de făcut pentru tine.
          Oricâte defecte ar avea Serena, un lucru era sigur: se pricepea de minune la organizat chestii. Era ca o mașinărie, făcea liste peste liste si liste pe care scria numele celorlalte liste. Mi se parea imposibil.
          -Am venit sa vorbesc cu tine, imi atrase Reece atentia.
          -De ce? Nu eu am organizat fiascoul asta, nu cu mine trebuie sa vorbesti, am spus simplu ridicându-ma in picioare.
          Mi-am pus geanta pe umar, mi-am tras parul si m-am apropiat de masuta de machiaj după parfum.
          -Realizezi ca o sa ne căsătorim intr-o saptamana? Ma intreba urmărindu-ma cu privirea ca un uliu.
          -Da, am spus simplu alegând un parfum dulce si tare.
          Reece nu spuse nimic, dar ii simteam privirea ațintită asupra mea si imi bloca usa așa ca mi-am adunat curajul necesar ca sa ma uit la el. Inima mi-a bătut mai repede. Reece avea un milion de defecte care ma scoteau din mini dar nu era nevoie sa facă sau sa spună nimic ca sa ma facă sa imi simt tot corpul intrand in alerta, tânjind după el ca după aer. Numai ca el nu era al meu. N-o sa fie nici după nunta.
          -Ce e, Reece? Serios, vorbește, i-am cerut încrucișându-mi bratele peste piept ca el sa nu vada cum sfârcurile mele trădătoare se intarisera.
          Parea ca ezita iar eu m-am holbat la el, asteptand. S-a prefăcut ca se uita pe fereastra din spatele meu inainte de a vorbi.
          -E in regula pentru tine dacă vin cu voi azi? Ma intreba cu jumatate de gura, de parca il durea fizic sa rostească cuvintele alea.
          -Nu cred ca Serena o sa fie de acord sa imi vezi rochia de mireasa înaintea nuntii, l-am atentionat prefăcându-ma amuzata ca sa ascund surprinderea care-mi facuse stomacul sa se stranga.
          -A avut grija sa imi spună asta deja, pufni Reece clatinand din cap exasperat. O sa aștept in mașina cat probezi rochia.
          Am ridicat din umeri nepasatoare.
          -Cum vrei, Reece. Dacă vrei vino, dacă nu vrei nu veni, am spus si trecand pe langa el am ieșit pe hol zâmbind ca o idioata.
          Eram o cauza pierdută. Imi pierdeam capul după un bărbat care nu putea nici macar sa se uite la mine mai mult de zece secunde. Când naiba fusese asta ceva bun sau se sfârșise cu bine?