Nimic de pierdut #1 (Seria Pana la sange)

21. Disparut in misiune

          Josephine

          Reece se ținuse de cuvant si nu se atinsese de mine in nici un fel nici in acea noapte, nici a doua zi. Devenea frustrant pentru ca eu ma holbam la el amintindu-mi senzațiile pe care mi le starnise când se mișca in mine. Voiam sa simt din nou lucrurile alea, voiam sa invat si sa experimentez si sa urc pana in nenorocitul de penthouse cu nenorocitul de lift.
          In acea după-amiaza, a doua zi după nunta, eram in mașina lui Reece si ne îndreptam spre GreeforBay. Eram putin incordata si il priveam pe Reece cu coada ochiului in timp ce conducea relaxat, poate chiar multumit. Era ciudat sa il văd așa si n-aveam încredere ca starea aia o sa dureze. Știam ca acel calm n-o sa tina prea mult.
          Telefonul i-a sunat spărgând linistea confortabila in care ne scaldasem amandoi in ultimele douazeci de minute. Reece si-a scos telefonul din buzunar, a privit ecranul si a închis. M-am incruntat la el dar nu am comentat nimic. Nu am spus nimic nici când telefonul i-a sunat a doua oară dar când a închis apelul pentru a treia oară la rând in nici doua minute n-am putut sa ma mai abțin.
          -De ce nu răspunzi la telefon?
          -Pentru ca nu vreau sa vorbesc, imi spuse liniștit dar maxilarul ii era incordat si privirea calma dispărută in neant.
          -Cine te suna, Reece? Am întrebat intorcandu-ma pe jumatate spre el.
          -Nimeni, murmura exact când telefonul ii suna din nou.
          M-am miscat repede si brusc. I-am smuls telefonul din mana si am intors ecranul spre mine.
          -Sa nu răspunzi! Ma atentiona aruncându-mi o privire plină de avertismente.
          -Andrea? M-am balbait holbandu-ma la ecran. De ce te suna femeia aia?
          -De unde sa știu, Josephine? I-am răspuns si am vorbit cu ea, ca sa știu ce vrea? Pufni el si ofta exasperat.
          -De ce te enervezi pe mine din cauza ei, Reece?
          -Nu ma enervez pe tine, imi spuse imediat. Nu știu de ce ma suna si nici nu plănuiesc sa aflu. O sa ii blochez numarul de telefon.
          Am pufnit si i l-am aruncat telefonul inapoi in poala exact când a început sa sune din nou. Reece a înjurat printre dinti si a închis din nou apelul.
          -Ce a fost intre voi doi? Am întrebat caci deși nu voiam sa știu răspunsul la intrebarea aia, voiam sa știu cu ce ma confrunt.
          -Nimic mai mult decat a fost intre mine si Ava sau orice alta femeie, murmura Reece fara sa-si desprinda ochii de la drum.
          -Credea ca o sa ramaneti împreuna tot restul vietii? De ce te suna si de ce arata ieri de parca i se frangea inima? L-am chestionat in continuare punand presiune in speranta unei mărturisiri.
          -Sa rămânem împreuna pentru tot restul vietii? Rase Reece amuzat si imi arunca o privire pe care o rezervi de obicei clovnilor. Știi cum m-au cunoscut femeile cu care am făcut sex de-a lungul anilor?
          Am clătinat din cap apoi mi-am dres glasul.
          -Cum?
          -Buna, eu sunt Reece. Reece Da'Vierr. Ești draguta si o sa facem sex dar o sa ma însor la un momendat cu o femeie care nu ești tu. Unele râdeau crezând ca e o replica noua de agățat, dar eu nu am ras niciodată. N-am promis numanui nimic dacă am stiut ca nu ma pot tine de promisiune, Josephine, ma asigura el.
          M-am dezumflat si m-am trântit cu spatele de scaun. Pentru mine, inchisa in casa familiei mele, departe de orice tentații si pericole, viata fusese simpla si gândul ca o sa ma marit cu el si o sa plec de acolo devenise chiar reconfortant la un momendat. Niciodată nu ma intrebasem cum fusese viata lui cu ghilotina aceea atarnand deasupra capului.
          -M-ai urat, nu-i așa? Am întrebat privind in gol. Pentru ca n-ai putut sa promiti nimic nimanui nici macar când ai fi vrut sa o faci.
          -Nu am vrut niciodată nimic serios cu nimeni, imi spuse cu o sinceritate in voce care m-a făcut sa ma holbez la el. Nici macar n-am fost tentat sa cer cuiva sa rămână peste noapte in patul meu. Niciodată n-a fost mai mult decat sex, Josephine. Cu nimeni.
          Nici macar cu mine? Voiam sa il intreb asta. Voiam si a trebuit sa-mi mușc limba ca sa opresc cuvintele sa-mi iasa pe gura.
          -N-ai fost niciodată îndrăgostit de nimeni?
          -Nu, spuse simplu. Tu?
          -E cumva o intrebare capcana, Reece? Am întrebat incruntandu-ma la profilul lui luminat de soare.
          -Nu trebuie sa fii cu o persoana ca sa te indragostesti, nu-i așa? Mi-ai spus o data ca te-ai mai sarutat cu cineva inainte. N-ai fost îndrăgostită de el?
          -Nu, am pufnit chicotind. Eram curioasa si aveam impresia ca dacă aleg eu cu cine ma sărut prima data asta înseamnă ca tata nu are nici un control asupra mea. A fost o prostie, evident. Nici macar nu-l cunosteam pe băiatul ăla.
          -Vai, Josephine, ma șochezi! Spuse Reece imitând prost un ton surprins. Te săruți cu necunoscuți?
          -Cu cate necunoscute ai făcut sex? L-am întrebat si i-am dat ocazia sa-mi răspundă dar si-a tinut gura. Așa ma gandeam si eu. Noi doi nu suntem la fel, Reece, am concluzionat ridicand din umeri.
          -Slava Domnului pentru asta, murmura incruntat.
          -Ar fi fost o problema pentru tine dacă n-as fi fost virgina, Reece?
          -Nu, dar ma bucur ca ai fost.
          Am tacut din nou, linistea domnind in mașina. Ne apropia de GreeforBay iar pe mine ma macina ceva. Ma macinase încă de ieri. Nu eram sigura ca Reece o sa vorbească cu mine, dar...
          -De când au început problemele lui Wes cu drogurile, Reece? Am întrebat cu jumatate de gura inainte sa ma razgandesc.
          -N-ai de gând sa lasi balta subiectul asta? Ma intreba aruncându-mi o privire ciudata.
          -Nu, am spus ridicand din umeri. Dacă nu imi spui tu o sa aflu oricum din alta parte sau macar o sa incerc.
          El ofta inainte de a-mi raspunde.
          -Nu știu exact, spuse privind incruntat prin parbriz. Acum patru-cinci ani cred. Cel putin atunci am aflat eu. Nu ii afectează viata, isi face treaba fara probleme. Cred ca a devenit un fel de...refugiu.
          -Ce probleme atat de grave are Wes de cauta refugii in droguri, Reece? Am pufnit neincrezatoare.
          -Poate ca Wes pare un bufon, dar nu e, Josephine, ma atentiona făcându-ma sa ma simt prost.
          -Bine, atunci spune-mi ce probleme are?
          -Nu, murmura Reece uitându-se la mine de parca eram nebuna. Știu ca tu ai impresia ca loialitatea lui Wes imi aparține si ai dreptate dar sa nu-ti imaginezi ca nu ii intorc favoarea. Nu o sa vorbesc despre Weston cu nimeni, Josephine. Nu e treaba mea.
          Bine.
          -Macar spune-mi despre fata de care e îndrăgostit. Ai spus ca a fost ieri la nunta.
          -A fost la nunta alaturi de familia ei, imi confirma Reece.
          -Wes parea in regula, am murmurat gânditoare.
          -Wes a dezvoltat un mecanism de aparare, incerca Reece sa imi explice. Maimuțăreală lui, alcoolul, drogurile si toate femeile cu care face sex in tot felul de locuri nepotrivite, toate astea sunt doar un mod de a se apara si de a se preface ca nu il doare nimic. Are multe fantome in dulap cărora trebuie sa le facă fata.
          -Il iubești foarte mult, am constatat surprinsa.
          -De ce te miri? E fratele meu. As face orice pentru el.
          Mi s-a pus un nod in gat auzind cuvintele alea venind din partea lui. Nu știu de ce am simtit nevoia sa ma întind peste consola si sa il prind de mana. S-a uitat la mana mea peste a lui apoi mi-a aruncat o privire intrebatoare.
          -Ești un frate bun, Reece. Pentru Wes si pentru ceilalti.
          Reece clatina din cap dar nu a reușit sa-si ascunda complet zâmbetul de pe buze. Mi-am tras mana de pe a lui dar mi-a prins-o si a asezat-o pe coapsa lui, acoperind-o cu propria lui mana care parca a inghitit-o pe a mea. Nu am spus nimic si nici n-am încercat sa-mi trag mana.
          Ceva se întâmpla in casa Da'Vierr. Am simtit asta imediat ce eu si Reece am intrat in foaier. Nu era galagie, nici tipete sau vreun pericol iminent, dar toată lumea inafara de Alice era in sufragerie. Fiecare parea prins in ganduri. Serena isi rodea unghia si nici macar nu a observat ca am ajuns.
          -Buna, spuse Reece precaut. Ce mai comitet de primire.
          -Ce căutați aici? Intreba Melanie sarind de pe scaun si venind aproape in fuga spre noi.
          M-am blocat in spatele lui Reece.
          -Nu stiam ca nu avem voie sa mai venim pe aici, Melanie, comenta Reece. Care-i problema?
          -Bineînțeles ca puteti sa veniti oricand vreti voi, prelua Declan cuvantul apropiindu-se de noi. Bine ati venit.
          Jarred abia dacă s-a uitat la noi si Serena nici nu parea ca respira. Era ceva ciudat, se întâmpla ceva. I-am privit pe toți pe rând.
          -E o problema, am spus simtind ca așa e pana in maduva oaselor. Ce e? Ce se întâmpla?
          -Nimic, Josie, noi doar... început Melanie zâmbind fals dar fu întreruptă brutal de Jarred.
          -Fii serioasa, mama! Sunt copii, sa-i duci cu zaharelul?
          -Jarred, ofta Melanie inchizand ochii o clipa.
          Jarred si-a ignorat părinții si si-a atintit privirea in ochii lui Reece. Știam ca n-o sa-mi placa ce are de spus. Voiam sa-mi pun mainile la urechi si sa-mi ascund capul in pamant precum un struț.
          -Wes a disparut noaptea trecuta, ne spuse el dintr-o suflare. După ce ati plecat voi a mai stat putin si apoi n-a mai fost de gasit. Nu a plecat cu masina si nu reusim sa dam de el la telefon.
          O clipa lumea paru sa încetinească si sa se oprească in jur. Umerii lui Reece s-au blocat cat si-a tinut respirația. Totul a început sa se miste cu viteza imediat după.
          -Când a disparut? Intreba Reece pe acel ton pe care il rezerva doar anumitor momente in care nu-si permitea sa fie uman.
          -Nu știm exact, spuse Jarred ridicand din umeri.
          -Cum era ultima oară când l-ati văzut?
          -Cum era si ultima oară când l-ai văzut si tu, Reece. Beat, drogat si la un pas de explozie.
          M-am incruntat privind chipul palid al lui Jarred. Nu parea ca închisese un ochi de când se terminase nunta.
          -De ce mama dracului nu m-ati sunat? Intreba Reece ridicand tonul. Si de ce stați aici si nu ati mers sa il căutați?
          -L-am cautat toata noaptea, il informa Declan apropiindu-se si punându-i o mana pe umar. Am organizat doisprezece echipe a câte doi oameni care sa răscolească GreeforBayul si LA-ul. O sa il gasim, Reece.
          -Tata, Weston nu dispare niciodată ca magarul in ceata, spuse Reece gândind cu voce tare. Unde sa se fi dus oricum? Dacă nu e aici, unde sa fie? L-ati cautat in apartamentul lui din cladirea noastra din LA?
          Declan incuviinta dand din cap.
          -L-am cautat peste tot, spuse Declan oftand lung. Inclusiv in spitalele din zona.
          -Bine, sa mergem, spuse Reece la repezeala. Jarred, vino!
          A trecut pe langa mine iar eu m-am rasucit spre el. Imi tremurau genunchii si ochii ma înțepau de lacrimi.
          -Reece, am suspinat si l-am prins de mana din mers.
          S-a oprit si s-a uitat spre mine.
          -Nu, nu o sa vii, spuse intuind ce voiam sa ii cer. Nu pot sa-mi fac griji pentru Weston si pentru tine in același timp. Ramai aici, bine?
          Imi ceru si incerca sa se indeparteze dar mi-am înfipt unghiile in mana lui tinându-l pe loc. Jarred si Declan au trecut pe langa noi iesind in aerul călduț de afara. Melanie s-a dus langa Serena, pe canapea. Eu nu-mi puteam lua ochii de la Reece.
          -O sa il aduc inapoi, imi spuse Reece cu hotărâre.
          -Ai grija, bine? Am murmurat tragandu-mi nasul. Nu doar pe Wes vreau sa il văd intrand pe usa aia intreg si pe picioarele lui.
           Reece incuviinta dand din cap iar eu i-am eliberat mana. Mi-am lasat bratele sa-mi cada inerte pe langa corp. Reece a pornit spre foaier, dar s-a oprit ca trăsnit. S-a rasucit pe calcaie si a venit cu pasi mari si apăsați spre mine, m-a prins de cap si si-a lipit buzele de ale mele. M-am agățat cu mainile de bratele lui. Era un sărut cast dar l-am simtit pana in crestetul capului.
          S-a îndepărtat si dupa ce s-a mai uitat o clipa in ochii mei a plecat de-a binelea, lasand usa de la intrare sa se inchida in urma lui.