Puteri mortale

"Ai un elefant pe faţa și îmi atrage atenția "

      M-am trezit la 7:00, pentru că micul dejun era la 7:30 și orele începeau la 8:10.
M-am ridicat cu greu din pat, târându-mă până la baie.
Dupa ce m-am întors, mi-am ales niște haine din șifonier. Un maiou negru băgat în jeansii vișinii, la care mi-am luat bocanci mei preferați și un hanorac larg negru. Parul meu brunet era prins într-un coc dezordonat, pe care mi-l făceam destul de des.

Mai erau 10 minute până la micul dejun dar am hotărât să merg mai repede. Mi-am luat ghiozdanul, telefonul și am pornit încet spre scări.
Îmi luam telefonul cu mine doar pentru ca puteam asculta muzica, nu aveam semnal aici. Aveam conexiune la rețea, din cate am înțeles, 20 de minute seara.

Când am trecut pe lângă camera lui Steph, am auzit cum întoarce lucrurile căutând probabil ceva.

Mikael era singurul care a ajuns și când privirile ni sau întâlnit acesta s-a uitat ciudat la mine.
Nu eram cea mai feminină fată, dar nu meritam tocmai privirea asta.

-Bună dimineața! Îi spun și mă așez în locul unde am stat și aseară.

-Dimineața este.. dar tu ești bună! Mi-a spus zâmbind cuceritor dar eu i-am aruncat o privire urâtă.

Urăsc genul ăsta de umor. Sau genul asta de flirt.

L-am inghiontit pe sub masă, făcându-l să înjure în șoaptă. Când l-am auzit am început să rad .

După putin timp i-am văzut pe Sebastian și Steph venind spre noi.
Ea era roșie ca focul, vizibil emoționată mergând cu mâinile la spate ca o pensionară obosită.
Era îmbrăcată într-o rochie roșie simpla, la care a asortat o pereche de cizme negre, lungi pana la genunchii. Pe deasupra avea o geaca pana în talie cu mâneci trei-sferturi.

Sebastian arată la fel de prost dispus ca și ieri dar părea mai calm.
Era îmbrăcat cu niște jeansi gri, o bluza neagra sufulcată până la coate și bocanci negri.

-Neata. Ne-a spus Steph, zâmbind larg, arătându-și dantura perfectă. Sebastian sa trântit pe scaunul sau, murmurând un "Hei".

Am mâncat liniștiți, povestind cu Steph tot felul de bazaconii, intre timp ajungând și Noah.

Mi-am ridicat privirea din farfurie si m-am uitat la ceilalți care se uitau la Sebastian. Era alb ca varul la faţă, uitându-se în gol.
Steph a întins mana spre el, aproape căzând de pe scaun când acesta s-a întors brusc.

-Ești bine? Îl întreb cu o voce stinsă.

-Da, normal. Îmi răspunde schițând un zâmbet.

-Frate, arăta-i de parcă ai văzut o fantomă. Îi spune Mikael lovindu-l prietenește pe umăr, râzând.
Sebastian nu a mai spus nimic, și s-a ridicat să își ducă farfuria.
M-am ridicat de pe scaun și am pornit după el, holbandu-mă.

-Tu la ce te holbezi așa? Mă întreabă, putin iritat.

-Ai un elefant pe faţa și îmi atrage atenția. I-am spus dându-mi abea apoi seamă că i-am dat o replică de grădiniță.

A pufnit dându-și ochi peste cap ,și înainte să îmi spună vreo replica inteligentă am fost intrerupti de Steph.

-Hei voi doi, e timpul să mergem la ore. Ne-a spus apucându-mă de mână  făcându-mă să râd sec din cauza accentului ei.

Am pornit în faţa băieților spre sălile de clasa care erau în cealaltă parte a școlii.
Am ajuns la ușa clasei și când am deschis-o am văzut că eram asteptaţi de o femeie slăbuță cu niște forme apetisante și cu un păr blond cu șuvițe roșcate ,până la umeri.