Puteri mortale

Trecem peste?

Suntem pe drum de mai bine de trei ore, și nu avem nici o idee despre unde vom merge .

De când am pornit nu am vorbit deloc și nici ceilalți nu au făcut-o.
Acum am înțeles cu adevărat că toate astea sunt pe bune și am început să cred că nu ne putem schimba destinul.

Știu că am luptat cu ei iar eu și Noah ne-am descurcat destul de bine,dar am impresia că cei negri nu au dat tot ce au putut.

Chiar mi-a trecut pentru o secundă prin minte să renunț.
Să îi las să mă omoare.
Am alungat imediat gândul, eu nu sunt o persoană care renunță, nu și de data asta.

-Oprește mașina. Îl aud pe Noah spunând ceea ce ma făcut să îmi întorc capul spre el și să îl privesc mirata.

Mikael s-a conformat cu ordinul lui Noah, și a tras pe dreapta imediat ce a putut.

Brunetul cu ochii albaștri a coborât din mașină fără să mai spună altceva și s-a îndreptat spre supermarketul lângă care am oprit.

-Mă duc să îi fac plinul mașinii. Ne înștiințează Mikael, după care coboară și el din mașină.

În timp ce ii așteptam pe cei doi am început să îmi caut prin buzunare în căutarea telefonul meu.
L-am găsit în sfârșit și când l-am deschis a început să sune și spre fericirea mea cea care m-a sunat este mătușa Katy.
I-am răspuns imediat, nemaiputând să îmi ţin un frâu emoțiile.

-Bree, ce mă bucur că ești bine. Îmi spune aceasta și din glasul ei tremurat am înţeles că plângea.

- Mătușa Katy, sper că ești la loc sigur, nu vreau să ţi se întâmple ceva. Reușesc să îi spun printre suspinele care m-au acaparat

-Nu-ţi face asemenea griji, tu continuă să lupți. Mai sunt două săptămâni până la termen si dacă reușiți să scăpaţi până atunci totul va fi bine. Te iubesc mult,acum trebuie să închid.

-Si eu te iubesc. Ii răspund înainte ca apelul să se sfârșească.

M-am uitat înspre telefon și am zâmbit fără să vreau .
Un zâmbet larg si adevărat, pe care nu credeam că o să îl mai folosesc vreodată , mi-a acaparat faţa.

Steph mi-a văzut zâmbetul si mi-a zâmbit și ea, ca mai apoi să mă îmbrățișeze.
Eram fericită doar pentru simplul fapt că am vorbit câteva secunde cu mătușa mea.

Mikael s-a întors și a părut mai mult decât mulțumit când a aruncat un bidon plin cu benzină în portbagaj.

Am început să discutăm despre locul unde ne vom duce .
Am căzut de acord că nu o să rămânem in același loc și că o să be schimbam constant locația.

Discuția noastră a fost întreruptă de venirea lui Noah.
A pus două plase pline de mâncare un portbagaj, dar nu înainte de a ne da fiecăruia cate un meniu format dintr-un burger, cartofi prăjiți si suc.

Am rămas in același loc cât timp am mâncat în liniște.
După aproximativ jumătate de oră am terminat de mâncat și era din nou timpul să pornim.
Noah s-a așezat în locul șoferului și m-a pus să mă așez pe locul pasagerului.

-Unde vom merge acum? Ne întreabă blonda și din glasul ei am înţeles că era cu adevărat îngrijorată.

-La un motel. Cel mai apropiat se află la patru ore de mers cu mașina. Ii răspunde Noah fara să își întoarcă privirea spre ea.

Patru ore. Atât de mult timp. Am expirat exasperata și m-am făcut mai comodă în scaunul meu pregătită de somn.

-Oh, nu, nu, nu. Îl aud pe Sebastian mormăind făcându-mă să îmi deschid ochii.
M-am uitat în faţă în direcția in care se uitael și am încremenit.
Marcus se plimba agale pe stradă fără să pară că ne observase.
Nu mai avea nici măcar o lovitură din multele pe care ii le oferise Noah și arăta exact ca un om normal.
Avea o plasă în mână stângă și în dreapta tinea telefonul scriind mesaje.

-Ce naiba facem acum? Îi întreb în șoaptă în timp ce mă lăsam mai jos în scaun.

-Trecem peste. Ne spune Noah încercând să pară serios, după care pornește mașina și înaintează către Marcus.

-Să nu cumva să faci asta.. Murmură Steph, dar înainte să își termine ideea,masina noastră a trecut peste locul unde, cu câteva secunde în urmă se afla Marcus.

Exact cum m-am așteptat ,nu am reușit să trecem peste el. A reușit să se ferească din calea mașinii în ultimul moment.

Acum stătea pe marginea drumului uitându-se derutat spre mașina noastră.
I-am sărit privirea în oglinda retrovizoare și el pe a mea.
Mi-a zâmbit și mi-a făcut scurt semn cu mâna .

Goneam cu o viteză mare și din cauza vântului care îmi biciuia faţa nu am reușit să înţeleg ce mi-a transmis.
Mi-a făcut semn să privesc in faţă și așa am făcut. Nimic.

-Foc! Strig cât de tare pot când văd de fapt de ce ne-a avertizat Marcus. Steph oprește-l !

-Aș vrea să pot, o aud pe blonda murmurând. E prea puternic.

Mașina a fost oprită la timp și nu am intrat din fericire in focul, care acum s-a format în jurul nostru.

-Ce naiba, Steph măcar încearcă. O apostrofeaza Sebastian pe blondă.

Steph a expirat apăsat după care și-a închis ochii pentru o concentrare mai bună.

Am așteptat câteva secunde, timp în care focul din faţa noastră creștea sau scădea .

Transpirația care curgea de pe fruntea blondei îmi dădea de înteles că intre ea, și celălalt posesor al elementelor se duce o luptă aprigă.

Focul amenințător care în urmă cu câteva secunde era în jurul nostru, acum s-a transformat într-o dâră de apă.
Noah a pornit motorul mașinii și a apăsat pe accelerație, zâmbind triumfător.

-Bravo, blondo! Ii ură acesta lui Steph care acum stătea cuibărită în brațele lui Sebastian.

-Dacă ne urmăresc? Întreabă Mikael ,făcând starea de bine care ne-a acaparat să dispară.

Niciunul nu i-am răspuns pentru că era deja evident ce vom face dacă ne vor urmări.
Vom încerca să trecem peste.

Boom, gata și capitolul nou :3
Vă multumesc pentru numărul vizualizarilor pentru voturi, comentarii si Follow :3

În poză e Steph :>