Puteri mortale

"Pot să o fac când sunt beată și acum nu? "

M-am trezit la 10:30 din cauza stomacului meu care ghiorţăia. Azi aveam școală dar din cauza durerii de cap nu am reușit să mă duc.

Am ascuns sticla de vin aproape goală înapoi în gaura din perete și am coborât jos în pijamale.

Joanne îmi pregătea micul dejun, cântând niște melodii pentru copii.

-Bună dimineața, dragă! Îmi spune femeia cu par brunet tuns bob putin mai plinuta îmbrăcată în clasica ei uniformă.

-Bună Joanne . Îi răspund gustând din clătitele cu sirop de care mi le-a pus în faţa.

A plecat mai apoi din bucătărie, probabil să facă curat.
Am mâncat în liniște după care am urcat înapoi în camera mea .

Mă uitam la televizor când am văzut că ușa mea de deschide și pe ea de strecoară mătușa Katy.

-Hei Bree, te superi dacă azi la prânz o să vină un coleg de la muncă să mănânce cu noi? Mă întreabă cu sfială și foarte emoționată.

Deși mătușa este o persoană foarte atractivă nu are prea des întâlniri. Adică la cei 30 de ani ai ei arată de milioane. Are un corp frumos cu niște forme apetisante nu glumă, o faţă angelica cu niște trăsături foarte bine definite, are părul șaten deschis cu niște bucle naturale, exact ca ale mele doar ca eu sunt brunetă. Are ochii căprui închis, un nas mic și niște buze pline. Și totuși fără întâlniri.

-Bree? Mă întreabă aceasta după ce a văzut că nu îi răspuns.

-Da, e chiar în regulă să vină un coleg de-al tău pe aici. Îi spun și apoi îi zâmbesc larg. Aceasta îmi întoarce gestul și mă privește încă o dată apoi iese din cameră.

Mă plictiseam de moarte și până la prânz mai sunt 3 ore.

M-am îmbrăcat cu niște jeansi strâmti bleumarin, un maiou negru, niște tenesi negri și un hanorac gri închis.
Mi-am prins parul în cocul meu lejer ,am luat niște bani și l-am rugat pe Albert să mă ducă până la Mall.

Am ajuns acolo și am mers direct spre magazinul meu preferat.
Mi-am cumpărat niște pantaloni scurți negri și alti de culoarea piersicii. Un hanorac pufos cu urechi de ursuleț gri deschis ,un fes negru simplu,niste teneși albi, și acum cautam cu disperare o rochie ca sa o port la prânz pentru ca așa ma rugat mătușa să mă îmbrac.

M-am învârtit încă un timp prin Mall după care am găsit rochia perfectă pentru mine.

Era până deasupra genunchilor, parte de jos era de un roz aprins iar partea de sus era neagră sub formă de maiou.

Nu înţeleg ce caut eu aici încercând să arăt că o adolescenta normală când defapt nu sunt.
Lucrurile care mi se întâmplă nu sunt normale și urăsc că nu le găsesc o explicație logică.

Am ajuns înapoi acasă și am văzut-o pe Joanne aranjand masa de pe terasă, urmând instrucțiunile mătușii îndeaproape.
Mătușa era îmbrăcată într-o rochie albastru ca cerul de vara ,acoperită complet de dantelă și niște tocuri albe simple.

Acel albastru de vară ca ochii lui Noah.
Nu m-am gândit prea mult la ceilalți de când am ajuns .
Nu credeam ca o să ajung să le duc lipsa.

Am urcat în camera mea pentru a mă pregăti pentru prânz.
M-am îmbrăcat cu rochia cumpărată, cu niște cizme scurte negre iar părul mi l-am lăsat desprins aranjandu-mi putin buclele naturale.

Machiajul mi l-am făcut simplu, după care am coborât în grădină așteptând ca masa să fie gata.

M-am uitat la frumoasa pădure care se întinde în faţa casei mele.
Acolo mă ascundeam de mătușa când eram mică și mă supăram .

Am mai stat o vreme în pădure pana când am văzut că mai sunt 10 minute până ce începe prânzul.

Am mers înapoi în casă și m-am așezat la masa frumos pregătită.
Mătușa Katy avea venit însoțită de un domn. Arăta în jur de 35 de ani, destul de înalt cu un păr dezordonat blond nisipiu ,cu niște ochi căprui ciocolati și o barbă nerasă de o zi.
Avea și o masă musculară foarte bine dezvoltată și purta un costum negru cu o cămașă albă fără papion sau cravată.

-Tu trebuie să fi Bree .Îmi spune strangandu-mi mana ușor.

Mătușa Katy tinea în mână un buchet de trandafiri roșii și ne privea zâmbitoare .

-Da, eu sunt. Îi răspund încercând să par fericită.

-Eu sunt Will Stone. Incantat de cunoștință. Mi se adresează din nou dezvelindu-și dantura perfectă.

-Asemenea. Îi răspund cat de politicos posibil.

Ne-am așezat toti la masă și am așteptat mâncarea.
Am mâncat în liniște ascultându-i pe cei doi vorbind lucruri despre munca lor sau bârfind alti angajați. Le mai răspundeam din când în când la niște întrebări și încercăm să par prietenoasă.

Când vine vorba de mătușa vreau să fie fericită pentru că merită. Îl mai studiam pe Will și pot să spun că nu am văzut om mai zâmbăreţ ca el niciodată.
După fiecare propoziție spusa, afișa un zâmbet de 180 de grade.

În spatele lui erau așezate florile pe care acesta i le-a dăruit mătuși.
M-am uitat la acestea gândindu-mă că eu nu am primit niciodată flori.

Am văzut ca o floare se ridică încet din buchet și plutește.
Am încremenit neștiind ce să fac.

Din fericire cei doi de la masă erau prea ocupați să observe acest lucru.

Am expirat încet și am întins mâna încercând să fac ceea ce am făcut și aseară cu ursul.
Dar nimic.

Pot să o fac când sunt beată și acum nu?

Am mai repetat asta de câteva ori până când am reușit să simt greutatea trandafirului în mână și am putut să îl duc din nou spre buchet.

Will și frumoasă șatenă nu au observat nimic și păreau chiar foarte captivaţi de discuția lor.

Prânzul a durat foarte mult și când în sfârșit Will a plecat, dar nu acasă la el ci în camera mătușii, am putut și eu să plec înapoi în camera mea.

Azi a fost asa aproape.. mult prea aproape.

Mă schimb în pijamale și mă trântesc în pat adormind imediat.

Hei lume.
Încă un capitol și voi ajunge la capitolele noi.
Vă mulțumesc pentru Follow :3
Follow, Vot și Com