Puteri mortale

"Lor le arde de iubire în momentele astea? "

Steph povestește.

Niciodată nu am crezut că viața mea o să aibă parte de asemenea schimbări.
Mereu am fost o fată prietenoasă cu persoanele care nu ma călcau pe coadă și o scorpie cu persoanele care mi-au făcut rău.

Visam să intru la o facultate buna de unde să am și o carieră buna.
Visam să mă îndrăgostesc dar nu de un prinț cu un cal alb, ci de un băiat simplu care să îmi stârnească curiozitatea și care să mă facă fericită doar printr-un zâmbet.
Visam să am copii, lângă care să fiu mereu și oricât de dificilă să fie viața să le ofer tot ce e mai bun.
Visam în cele din urmă să mor fericită.

Dar sunt doar vise ,în care nu mai cred.

De când ma sunat Bree să îmi spună că trebuie să plecăm ,am început să cred că acele vise vor rămâne doar vise.
Mi-a povestit de bucătăreasă ei și de șofer ,cum au fost uciși fără milă ,de unul dintre cei negri.
Unul dintre cei care ne vor morti.

Mi-am făcut cât de repede am putut, bagajele și am anunțat-o pe bunica ce urmează să se întâmple.

Mi-a spus că știa că acestă zi va venii.
Și mi-a povestit cum,cei negri fură sufletele oamenilor de o grămadă de generații pentru a supraviețui.
Din câte mi-a spus bunica există o dată limita pana când sufletele noastre trebuie luate, dacă nu reușesc să o facă până atunci, aceștia vor pieri.

Eu, după spusele bunicii, controlez elementele. Apă, Foc, Pământ și Aer.

Acum înţeleg. Înţeleg de ce am ajuns la institut și de ce ori de câte ori mă enervez riscă să apară un incendiu care să se potolească când eu mă calmez.

Îmi amintesc ziua în care doctorii psihologi mi-au spus ca am nevoie de acest institut.
Îmi amintesc cum mă plimbam cu bunica mea ,mergând spre următorul magazin ca să luăm cele necesare.
Am primit un mesaj pe telefon de la o persoană pe care o detestam enorm în care mi-a trimis o poză cu ea și cu fostul meu iubit.

M-am enervat atât de tare și nu pentru ca mai ţineam la el pentru că până la urmă a fost decizia mea să ne despărțim, ci pentru că acea fată ar fi făcut orice ca să nu fiu eu fericita.
Nervi au pus stăpânire pe mine și în următoarele secunde un bloc întreg a luat foc. Deșii aparent nu avea cum să fie vina mea, știam că a fost. Am simțit în mine ceva, ca o sferă care stă să exploreze și când focul s-a aprins am simțit cum acea sferă se risipește odată cu focul.
Apoi am refuzat categoric să ies din casă pentru ca știam că au murit câțiva oameni în acel incendiu și nu mai vroiam să fac rău nimănui.
Cam așa am ajuns la institut ,și tot atunci mi-am dat seama că viata mea avea să se schimbe.

Este ora 9:45 și după calculele mele trebuia să mă întâlnesc deja cu Bree.
Eram pe șoseaua pe care trebuia să ne vedem, plimbându-mă de colo-colo ,căutând din vedere un Jeep negru, care era mașina ei.

M-am mai învârtit putin pana am văzut o mașină neagra parcata la marginea pădurii. Nu aveam ce pierde așa că m-am apropiat.
Într-adevăr era un Jeep, și într-adevăr era a lui Bree iar ea era înăuntru dormind cu capul pe volan. Probabil era obosită.

Am sunat-o de câteva ori dar nimic. Nu îmi răspunde și nici măcar nu s-a clintit.

Nu aveam altă cale decât să încep să bat în geamuri ca să o trezesc.
Am ezitat o clipă, după care am început să bat în geamul de lângă locul șoferului, unde stătea ea.

-Bună dimineața, rază de soare! Strigam din când în când.

A tresărit speriata și s-a uitat cu niște ochii mari la mine care sunt sigură că mă tranșau.
Mi-a deschis mașina și după ce am mi-am pus bagajele în spate, am urcat lângă ea și am îmbrățișat-o cu putere.