Puteri mortale

S-a terminat.

Am înghițit în sec și m-am gândit ce rost au avut aceste luni.
Ne-au urmărit făcându-ne viata un adevărat iad, făcându-mă de atâtea ori sa renunț la speranță și făcându-mă să o recâștiga de fiecare data. Puteau de la început să ne prindă și să ne tină în captivitate fără să ne mai lase sa avem sentimente unul fata de celalalt, sa iubim și să sperăm împreună ca o sa reușim.

Nu inteleg de ce părinți noștri nu ne-au antrenat de când eram mici și ne-au lăsat acum sa trecem prin acest iad.
Ne-au trimis la un institut nenorocit unde în loc să ne antrenam făceam istorie și algebra. Ne-au adus acasă după două săptămâni chiar dacă știau că nimic nu o sa fie bine și că orice am face vom ajunge exact aici.
Stând faţă în faţă cu moartea.

Cinci oameni cu povești necitite de secole . Nu puteam simți acum compasiunea pe care am fost invatata să o ofer necondiționat. Nu pentru ei. Singurul scop al acestor oamenii egoiști era nemurirea și tot odată aducerea raului asupra oamenilor nevinovati.

Simțeam cum lacrimile îmi curg pe faţă dar nu făceam absolut nimic ca sa le opresc.
Nu mai puteam fii fata puternică de care aveam nevoie sa scăpăm de aici. Nu mai pot lupta. Nu acum,si niciodată.

Îmi e dor sa fiu acea fată fără griji materiale a cărei singură problemă erau cei doi părinti morti, moarte peste care a trecut. Moarte cu care s-a obisnuit . Moartea care a facut-o cine este .
Mie dor sa fiu o fată pentru care drogurile si băutură însemnau o doza de fericire. Mie dor sa fiu fata cu vise mari, care era atât de convinsă că le va împlini.

-Bree .. Îl aud pe unul din cei 4 care mi-au fost alături în ultimele luni. Cel care m-a făcut să iubesc și care mi-a redat speranță când nu mai aveam nimic.. Noah.
    -Vreau sa știi că orice s-ar întâmpla,te iubesc.

Am deschis ochii și pupilele mi s-au dilatat. Prima persoană care mă iubește, primul te iubesc, primul pe care îl iubesc.
M-am uitat la frumoșii lui ochii și la parul ciufulit si am schitat un zâmbet care ma uimit și pe mine.
-Si eu te iubesc ! I-am spus mai sigură pe mine ca niciodată.

M-am uitat la ceilalți care se uitau la mine și am zâmbit, atât de conștientă că ăstea puteau fi ultimele zâmbete din viata mea.

-Deci astea au fost ultimele voastre cuvinte sa înțeleg? Ne întreabă Will mai amuzat ca niciodată. Am prins un trădător în timp ce voi ați scăpat. Spune și bate din palme.
Marcus o aducea pe Ecaterina în lanțuri, împingând-o cât colo.

-Se pare ca micuța de ea încă regretă că i-a luat viața mamei tale. Mi se adresează Joselyn făcând o grimasă.

În acel moment tot ce am simțit ,fiecare sentiment de iubire ură chiar și speranța sau transformat într-o furie necontrolată.
Am simțit cum pământul de sub mine începe să se clatine și știam exact ca eu provocam asta. Nu m-am oprit și am început un atac colosal, acoperindu-i pe vei 4 adversari ai noștri sub un morman de pietre desprinse de habar n-am unde.

Ecaterina s-a mutat într-un colt al camerei spunând niște vrăji care ne ofereau niște protecție, fiind aparent mai slăbită decât de obicei. 

Lupta a început acum cu adevărat. Dădeam și primeam lovituri dureroase, scopul era sa supravietuim ,sa fim intregi insa ,ramane ceva de discutat.
Acum sunt convinsă ca vreau sa supraviețuiesc. Vreau sa rămân cu persoanele pe care le iubesc, vreau sa merg la colegiu ca mai apoi sa ajung un artist renumit, vreau sa am o familie ,vreau sa apuc sa mananc un taco ,fir-ar sa fie.

Am primit o lovitură în stomac care ma făcut să scuip sânge. Atunci am revenit din visare dându-mi seamă că trebuie să lupt în continuare 
Am pocnit-o pe Joselyn în continuare sperând că îi provocam niște răni minore dar aceasta nu avea nici o problema, părea doar putin obosită în timp ce eu abea ma tineam pe picioare din cauza rănilor provocare de aceasta.