Yuki ~pauză~

O zi din noua mea viaţă.

-Alicia...! Alicia...! *ţipă*

--------

Era singurul lucru pe care l-am mai auzit sau amintit. Totul s-a întunecat instantaneu. Dar oare, ce s-a întâmplat? Mereu în aceşti doi ani m-am întrebat asta. Deschid ochii puţin, iar apoi greaţa mă copleşeşte. Nu ştiu din ce motiv, dar totul s-a schimbat din acea clipă. Numele, familia, totul. Inclusiv eu.

Fără să-mi dau seama începusem să plâng. E insuportabil! Liniştea din cameră mă apasă.

Mă ridic instantaneu din pat şi îmi deschid calculatorul. Sunt prea melancolică aşa că voi pune o melodie veselă. Cât mai tare posibil.

Cred că-mi voi trezii fraţii vitregi, dar soarta.

După vreo zece minute cu muzica dată la maxim uşa se trânteşte brutal de perete. Upss... Am uitat că Subaru e nervos când cineva îl trezeşte dimineaţa.

-Tu...Piticanie! Iar ai dat muzica aia la maxim să nu mai pot să dorm?! *ţipă*

-Hoo, nebunule. Şi nu-mi mai zice piticanie, sunt mai scundă decât tine cu puţin. Şi nu uita că sunt onee-san a ta* .

-Tsk...

Fără să mai riposteze frăţiorul meu Subaru ieşi din cameră la fel de furtunos cum a şi intrat.

Mă schimb de pijamale şi merg la baie. Mă holbez în oglindă. Cred că ar trebuii să-mi tund părul. E prea lung, dar cred că Karl ar face infarct dacă mi-ar vedea părul scurt. În fine, îl prind într-o coadă de cal şi după ce îmi fac rutina de dimineaţă cobor jos. Reiji pregătea prânzul. Stai, ce? Dar e ora opt. Îmi verific telefonul şi abia acum observ că e ora 14:30. Mamă, da mult am mai dormit.

-Reiji?

-Da? *răspunse plictisit*

-Vrei să te ajut? *întreb ca un copil mic*

-Sigur. Dar ai grijă să nu te tai. Ştii bine că nu reacţionezi prea bine când vezi sânge.

-Uite cine vorbea. *uşor nervoasă*

-Da, dar măcar eu sunt vampir, aşa că am un motiv bun să mă agit. Dar tu...Eşti un vampir şi totuşi nu eşti. Nu ai nici măcar ceva asemănător unuia, eşti ca un om simplu.

-Ştii ce?! Doar fiindcă vreau să îmi păstrez ultima fărâmă de umanitate nu înseamnă că trebuie să fiu bătaia voastră de joc! Eu am ales să fiu aşa, nu tu sau fraţii tăi.

Cu o ultimă mişcare a cuţitului am reuşit să mă tai. La naiba! Strig în sinea mea o mulţime de înjurături.

-Ţi-am zis eu... *spune uşor amuzat*

-Gura!

În mod normal pentru o rană atât de mică nu m-aş fi stresat prea tare, dar sunt scârbită de sânge, cu toate că sunt un vampir.

Da...Toţi din casa asta sunt vampiri, cu excepţia iubitei lui Ayato ( mai mult e a tuturor ) , care e un om. Păcat de ea. E o masă vie pentru ei. Uneori îi iau apărarea ca să nu mai fie muşcată de fraţii mei vitregi. Până acum nu au avut curajul să-şi încerce colţii pe mine. Sunt prea bătăuşă. Yui e prea firavă.

După treizeci de minute apar toţi la masă.

Karl părea că vroia să anunţe ceva.

-Copii, mâine seara va avea loc o petrecere (mai mult un bal), unde vor venii mai mulţi oameni de afacere printre care şi Akashi Guren sau pe numele adevărat Vincent Nighttorai.

Onee-san = sora mai mare

Next-ul îl voi posta mâine. Sper să vă placă povestea şi vă rog să-mi scuzaţi greşelile. :)