Yuki ~pauză~

Gomene.

~Din perspectiva lui Yuki~

Mă trezesc greu din somnul meu preţios şi foarte odihnitor. Încerc să mă mişc, dar mai bine nu o făceam. Tot corpul mă doare extrem de tare. Acum că mă gândesc bine, are şi de ce. Doar aseară am fost atacată de Alexy. Chiar îmi pare rău pentru el. Sigur a avut un motiv, că doar nu a fost ură la prima vedere. Îmi mişc ochii şi-l văd pe Karl. Stătea în poziţia gânditorului. Încep să râd până îi atrag atenţia. Se uita la mine îngrijorat.

-Yuki...

-De ce eşti aşa îngrijorat, otoo-san*? *spun zâmbind*

Surprins de apelativul meu, otoo-san, tace un moment şi spune:

-Chiar nu îţi observi corpul plin de bandaje? *spune amuzat*

Încerc să mă ridic, cu greu şi observ că eram o mumie vie. Aveam bandaje din cap până-n picioare. Înclusiv părul îmi era bandajat. WTF? Mă uit ciudat la el el îmitându-mi gestul, urmat de un râs colorat neobişnuit pentru el.

-Întrebare. De ce şi părul? *spun cu un zâmbet forţat*

-Păi, era plin de sânge aşa că Raito şi cu Ayato l-au bandajat după ce ai fost spălată. S-au gândit că ar putea să sângereze iar. *spune amuzat*

Şi eu încep să râd de stupiditatea fiilor lui, apoi amuţesc. După un minut de linişte apun panicată şi nervoasă:

-Karlheinz! Cine naiba mi-a făcut baia?! *spun roşie în obraji*

-Hoo. *spune zâmbind* Am rugat-o pe Yui să te spele. Doar nu crezi că l-am pus pe Raito.

Am vrut să mai zic ceva în contradictoriu, dar e mai bine că acel pervers nu mi-a făcut nimic.

-Apropo. Iubitul tău Vincent, te aşteaptă jos. De o săptămână tot vine aici şi pleacă dezamăgit că nu te-ai trezit. Îmbracăte şi coboară. *spune liniştit*

-Zii să plece! *spun lăsând capul în pâmânt*

-Hmm?

-Nici un "hmm". E ceea ce-ai auzit. Nu vreau să mai am vreodată contact cu el.

-De ce?

-Nu vreau. M-am săturat. Nu vreau ca el să păţească ceva din cauză că eu continui să fiu cu el. Doar din cauza asta el şi Alexy s-au certat.

-În regulă.

Spune şi pleacă jos. În secunda doi un ţipăt nervos se aude din partea lui Vincent. Ştiu că e dureros, dar nu mai sunt în stare să vorbesc cu el.

Se aud paşi pen hol. Intru în baie unde mă schimb rapid, chiar dacă era greu din cauza bandajelor. Ies din baie şi-l observ pe Vincent. Avea ochii roşii. Părea că a plâns, dar aceia erau ochii vampirului din el.

-De ce? *spune cu vocea răguşită*

Nu mă uit la el. Îl ignor total, chiar dacă mă doare. Vine spre mine şi mă prinde me mână. Scâncesc din cauza durerii, el observâd rapid reacţia mie aşa că-mi dă drumul la mână. Planul doi intră în acţiune. Mă prinde de picioare ridicându-mă în aer unde mă ţinu aşa pană când simţeam că o să vărs.

-Vincent, dacă nu mă pui jos am să vărs pe tine tot ce am mâncat.

-Nu ai ce! *spune zâmbind viclean*

Scot limba supărată şi încep să zic.

-Ajutoor! Vincent vrea să mă transforme în liliac. *spun fâstâcindu-mă*

Se pare că nimeni nu m-a auzit sau doar mă ignoră.

Vincent să ridică într-un finat şi mă pune pe pat. Stă ameninţător deasupra mea, încă având ochii roşii. Îmi închid ochii ştiind că mă va muşca. Surpriză! Vincet m-a sărutat uşor spunând:

-Bine. Dacă nu ai nici un râspuns voi pleca. La revedere! *spune ieşind pe usă*

-Gomene*, Vincent. *spun în şoaptă*

Chiar dacă vroiam să mai stea lângă mine am acceptat pur şi simplu plecarea s-a. Îmi dau jos toate bandajele de pe corp. Doar unul îl las. Pe cel cu trandafirul de pe umăr şi o parte din spate. Văd că restul rănilor mi s-au vindecat. Cobor jos. Toată lumea era prezentă. Mă afişez cu un zâmbet superior în faţa lor spunând cu un ton aspru:

-Vreau ca de acum să nu mai pronunţaţi numele Alicia Rene. Sunt Yuki Sakamaki şi mă deranjează acel nume stupid...

-Sigur! *spun toţi în cor*

Mă aşez la masă tăcută şi încep să mănânc. Toţi se holbau la mine.

-Ayato, Raito. Am şi eu o întrebare stupidă. *mă trezesc spunând*

De ce mama naibi mi-aţi bandajat părul?! Mi-a luat ogroază până l-am desfăcut! *spun nervoasă, dar amuzată*

-Ore-sama a vrut să se distreze. *spune Ayato râzând*

Raito nu spune nimic. Doar râde alături de Ayato cu o poftă de nedescris.

~După 30 de minute~

Cum am terminat de mâncat am început să strâng masa alături de Reiji. Yui a vrut să mă ajute, dar am împiedicat-o.

-Nee, Reiji. Ştii unde mi-ai pus uniforma? *spun zâmbind*

-La ce îţi mai trebuie? Ai terminat liceul anul trecut.

-Mă voi plictisi acasă. Vreau să vin cu voi la ore. Sau ai prefera să vin ca profesoară? *spun râzând*

-Te prefer ca şi colegă. *spune scuturându-se*

-O să vin ca supraveghetoare, abia o să mă asigur că Subaru nu va mai face vreo tâmpenie. Am auzit că în clasa lui sunt mulţi vârcolaci.

-Da. În fine. Mâine începem şcoala. Să fii gata, Yuki-san. *spune zâmbind*

gomene = îmi pare rău/scuze

Sper să vă placă capitolul şi îmi cer scuze că l-am postat aşa târziu. :)