Yuki ~pauză~

Karlheinz

Somnul m-a furat extrem de încet. Simţeam că cineva mă urmăreşte foarte atent. Parca era Shu, după miros, dar leneşul acela nu ar urca el scările pentru a mă supraveghea nici dacă ar fii ameninţat. Într-un final am adormit printre suspine. O întrebare mă măcina: De ce?

De ce aceea persoană roşcată a făcut asta? De ce nu pot simţi ură? De ce sunt doar dezamgită? Şi mai ales, de ce cred că părinţii mei sunt încă în viaţa?

De ce...?

~Din perspectiva lui Shu~

Obligat, forţat a trebuit să o supraveghez pe Yuki, nu, pe Alicia Rene. De ce tata nu mi-a zis până acum cine e fata asta? Sau poate a zis şi nu am fost atent... Doar a adus-o în casă şi a zis să avem grijă de ea şi să nu o muşcăm. Părea doar o provocare când a zis asta, dar se pare că Yuki e mult mai bătăuşă în ciuda aspectului ei de înger.

Împins de la spate de Reiji am urcat scările cu viteza melcului. O fii crezând că sunt prea leneş să-i fac ceva aşa că am fost eu ţapul ispăşitor. Intru cât mai silenţios în cameră şi aud un plânset. Mă apropii. Yuki plângea în somn. Avea un coşmar?

Îi pun mâna în cap şi mă joc cu părul ei până se calmează. După ce m-am asigurat că nu va face vreo prostie în noaptea asta, am coborât jos. Tata era nervos şi se plimba de colo-colo.

-Ce să mă fac...? A aflat prea multe din cauza acelui tip, Vincent Nightorai. Dar e imposibil să-l ştie, doar dacă, au fost prieteni sau mai rău un cuplu. Off... Ce prostii spun! Acel tip doar obligat ar face asta şi ea e tot la fel. Sau poate era totul aranjat de părinţi? * spune iritat tata*

-Dar acele căsătorii sau relaţii aranjate de părinţi se făceau în trecut, în familiile de lorzi. *spune Reiji*

-Exact. *spun eu*

Toţi se întorc către mine.

-Parcă trebuia să o supraveghezi pe Yuki. *spune Reiji*

-Am supravegheat-o. Plângea când am intrat la ea în camera. Acum doarme liniştită.

-Bun. Acum trebuie să clarific nişte lucruri. Mâine nu trebuie să mai vină Vincent la petrecere sau mai bine aş anula totul. *spune tata*

-Dar Yuki, cum va reacţiona?

Întreb fără să gândesc.

-Cred că mă cam lua la rost, dar asta e. * dă din umeri tata*

-Dimineaţa-

~Din perspectiva lui Yuki~

Aseară am simţit pe cineva în cameră. Şi cred că am fost mângâiată pe cap ca pe un câine. Mă îmbrac cu o rochită vaporoasă deoarece era vară, mă aranjez şi cobor jos.

Încep să stig ca nebuna prin casă în speranţa că cineva mă va auzi şi va coborâ. M-am plictisit de moarte. Încep să dau muzica la maxim. Imediat m-am trezit cu un Subaru nervos jos. Îmediat cum îl văd îi sr în braţe.

-Onii-chan!* *spun amuzată*

-Ce? Ce naiba ai băut asera? *strigă Subaru*

-Off...Ai gura cât şura. Îi vei trezi pe toţi.

-Cred că tu îi vei trezii cu muzica asta. *spune plictisit*

Subaru ridică din umeri îndiferent şi îmi întoarce spatele plecând.

Stai, ce? Bastardul... A anulat totul! Şi în sfârşit ea şansa mea să mă răzbun?

Nu...Trebuie să analizez situaţia. Nu pot acţiona fără să gândesc.

Încep să mă încalţ şi ies afară să mă plimb.

Cred că vă întrebaţi cum l-am cunoscut pe Karlheinz.

Pai după acel incident el a fost singura persoană care mă vizita la spital. Într-o zii am aflat că am fost adoptată de el pentru că eram minoră. Zis şi făcut. Apoi într-o zii l-am găsit plin de sânge. Nu-mi amintesc ce a zis, dar faza e câ ma muşcat. Parcă eram obijnuită cu acea muşcătură dureroasă aşa că nu l-am întrerupt. Faza proastă e câ în următoarea zi m-am trezit vampir. Prima reacţie a fost o serie de înjurături cât mai colorate până m-am calmat. Apoi l-am luat la pumni pe Karl. Cei drept îmi era milă de faţa lui pentru că era o persoană frumoasă, dar fiind vampir o să-i treacă. Nu am vorbit cu el săptămâni întregi. Nu am acceptat sânge uman aşa că el era nevoit să mă lase să-i beau sângele.

Tristuţ... Şi cam atâta. Când am aflat că are şase băieţi m-am înecat. Fusese cîsîtorit de trei ori. După ce mi-a zis mai multe am aflat că o să ne mutăm în Tokyo, mai mult eu, pentru că el avea afaceri de făcut cu cineva. În fine. Cam atâta am avut de povestit. A, şi depre mine să spun câteceva. Am 1,76 ( da, pălugă), am ochii albaştrii sau mai bine zis sunt ca un curcubeu. Ba albaştri, ba aurii, ba roşii, dar foarte rar. Părul îl am argintiu, până ieri mai lung de fund. Acum îl am până la talie.

Uitând că sunt pe stradă mă ciocnesc de cineva. Deschid un ochi surprinsă şi observ un păr roşcat.

Onii-chan = frate mai mic, frăţioare.

Mâine sau în seara asta voi posta next-ul. :3