Yuki ~pauză~

Prima oră.

Încep să râd nervoasă şi zic:

-Nu e vina mea! E vina tipului ăsta! M-a atacat din senin!

Încerc să-mi iau apărarea, dar Reiji nu mă ascultă. Tot pe mine e supărat.

Mâna începe să mă doară foarte tare. Am folosit-o mult prea mult chiar dacă era rănită şi asta, bineînţeles e tot din vina mea. Scrâşnesc din dinţi nervoasă şi mă pregătesc să plec. Rias se uită ciudat la mine şi zice:

-Yuki-chan? Unde mergi? Orele trebuie să înceapă. *spune zâmbind*

-Gomene, dar eu nu sunt elevă. Sunt noua voastră profesoară de arte şi suprave-

Nu apuc să termin căci gura mi-a fost acoperită de o mână. Mirosul ăsta... Îmi pot da seama imediat cine este. Îi dau mâna la o parte şi spun:

-Saito-san? Ce cauţi aici? *spun surprinsă*

-Ai întârziat. În plus lipsesc câţiva elevi. Rias Gremory, Yuuki Natsuno, Tomoe şi Reiji Sakamaki.

-Suntem chiar aici! *spun ei în cor*

-Înţeleg.

Saito se uită atent la Yuu care încerca să se adune după jos. Cedez într-un final şi merg să îi dau o mână de ajutor. El se încruntă la mine, dar acceptă.

-Scuze că te-am bătut, dar mai enervat. Eu sunt Yuki Sakamaki şi te rog nu lua în nume de rău faptul că sunt vampir. Nu vreau ca unul dintre elevii mei să fie un bătăuş. *spun zâmbind*

Îi surprind pe toţi cu ce am zis mai devreme.

-Bine, voi face o excepţie, *mormăie Yuu* dar asta o fac doar pentru că ai reuşit să mă cafteşti mai bine ca Subaru. *spune râzând*

-Bine. *spun la rândul meu*

O durere îngrozitoare a corpului mă cuprinde. Încep să respir scandat şi să transpir. Toţi se uită la mine ca la o stafie.

-Off...Abia îmi deveniseră ochii albaştri azi. Iar sunt roşii... *spun încruntată*

-Hei, eşti bine? *spune Tomoe*

-Las-o în pace. E vina ei că a ajuns iar în starea asta! *strigă Reiji*

-De ce? *întreabă Yuu*

-Nu acceptă nici un fel de sânge, iar dacă e forţată să-l bea îl va da afară mai târziu şi ne va lua la bătaie. *spune Reiji*

Mă încrunt la el şi spun:

-Reiji, baka! Mă faci să par o bătăuşă!

Le întorc spatele tuturor şi fug. Nu mai am timp să merg la conac aşa că voi merge la infirmerie.

În zece minute am ajuns în cancelarie, care apropo arată ca o grădină zoo. Toţi profesorii sunt fiinţe supranaturale. Chiar dacă arată ca oamenii ei nu-şi pot masca toate aspectele monstruase. De exemplu: urechile, coada sau aripile rămân vizibile la majoritatea. Doar vrăjitorii se pot deghiza cu uşurinţă, la fel şi vampirii. Salut respectuos toate persoanele de acolo şi mă prezint rapid, deoarece ora trebuie să înceapă. Fug în grabă cu catalogul în mână şi intru la prima oră la clasa 1B. Elevii nu mă bagă în seamă, cred că sunt doar o elevă.

Tuşesc destul de tare pentru a mă face auzit şă spun:

-Bună seara! Eu voi fii noua profesoară de arte, Yuki Sakamaki. Încântată de cunoştinţă! *spun afişând un zâmbet*

Îmediat au început să se audă şuşoteli în toată clasa.

"Sakamaki! E sora fraţilor Sakamaki. S-a zis cu noi!" Şi alte lucruri de genul. Toţi s-au uitat în spate unde, era frăţiorul meu subaru ce dormea ca un îngeraş cu capul pe bancă. Nu, nu, nu o să fac excepţii! Merg cât mai zgomotos posibil spre banca lui, îmi deschid telefonul apoi pun în căşti cea mai zgomotoasă melodie posibilă. Îi pun căştile în urechi lui Subaru şi pornesc muzica. Instantaneu subaru sării ca ars şi începe să înjure de mama focului în clasă. Toţi elevii erau îngroziţi, numai eu râdeam cu gura până la urechi. Subaru se înroşi la faţă de nervi, dar nu-l bag în seamă. Merg spre catedră, dar se pare că frăţiorul meu s-a trezit cu faţa la cearceaf şi vrea să mă bată. Operaţiunea lui eşuează deoarece s-a trezit cu un pumn în faţă şi nişte ochi roşii ameninţători aţintiţi spre el. După ce calmez spiritele şi strig catalogul, ca primă oră le-am propus elevilor să-mi pună ce întrebări vor, dar la limita bunului simţ. Se pare că toţi din clasă s-au obijnuit rapid cu mine. Mai am ore la clasa 2C şi 3A. Până atunci o să merg să mă plimb deoarece am nevoie de oxigen. În loc să fie linişte şi pace, afară era o luptă. Tomoe Vs un tengu. Hmm...Parcă îl cheamă Kurama sau ceva de genul ăsta. Înaintez spre ei şi îi despart, cu greu, dar o fac.

-Oi! Care e motivul luptei? *întreb rapid*

-Kurama vrea să mi-o ia pe Nanami! *strigă Tomoe*

-Îi vreau puteea, nu pe ea în sine, vulpoiule! *spune râzând Kurama*

-De ajuns! *strig nervoasă* Şi cine e acea Nanami?

-Iubita mea stăpână. Şi Zeiţa Pământului. *spune Tomoe roşind*

-În fine. *pun surprinsă* Acesta nu e un motiv de bătaie. Dacă aveţi vreun conflict discutaţi cu Saito.

Se pare că Nanami e iubita lui Tomoe. Cred că e o fată drăguţă şi curajoasă dacă l-a temperat pe Tomoe. Chiar aş vrea să o cunosc. Poate am devenii prietene. Încep să zâmbesc târândui pe cei doi râzboinici spre biroul lui Saito. Deschid uşa şi spun:

-Saito, ţi-am adus un cadou. Ai grijă de ei! *spun zâmbind*

Ies rapid din biroul lui Saito şi spun:

-Acum să merg la ore. *spun fericită*

Sper să va placă capitolul şi vă rog să-mi scuzaţi greşelile. ^_^

O să editez povestea cândva. :3