Yuki ~pauză~

Amintirea.

Aproape m-am înecat auzind acel nume. Încep să tuşesc foarte tare. Înainte să reaţioneze cineva, în faţa ochilor mi se derulau ogroază de îmagini, ca un film.

Corpul începe să mă doară numai auzind acea înpuşcătură. Părul meu era plin de sânge, mai bine zis tot corpul meu. O femeie şatenă şi scunda alerga spre mine. Până să ajungă, cred că era menajera, persoana care mă atacase dispăru. Tot ce văzusem era un zâmbet scurt şi viclean şi câteva şuviţe de păr roşcate ce stâteau dezordonat pe faţa lui.

Revenind cu mintea pe pământ, am observat că respiram scandat, ca şi cum alergasem la maraton până acum. Inima îmi bătea şi ea la fel de rapid. Ochii mi se plimbau pe pereţi parcă zăpăciţi.

-Se pare că ţi-ai amintit ceva, nu-i aşa, Yuki? * întreabă Karl*

Revin din mica mea visare aproape instantaneu. Mă uit în jur şi observ că eram pe canapeaua pe care Shu avea obiceiul să lenevească toată ziua.

-Ce s-a întâmplat? Parcă mâncam acum un minut...

Sunt total confuză. Parcă aş fii ieşit din spitalul de nebuni.

Kanato vorbea cu Tedy, din nou, iar Raito şi cu Ayato se certau pe Yui.

-Baka*! Nu a trecut doar un minut. E aproape o oră. Ştii cât de violentă ai fost? Credeam că ne vei lua la bătaie şi în final ai să ne linşezi. *zice Reiji plictisit*

-Daa... * încep să râd*

Fără motiv mă amuzam. Chiar dacă era un râs trist care în final s-a terminat prin plâns.

-Deci, spune, ce ţi-ai amintit mai exact? *spune Karl*

-Sânge, mult prea mult sânge.

Greaţa mă copleşeşte numai când mă gândesc.

-Se pare că numele Akashi Guren te-a făcut să-ţi aminteşti nu? * spune Yui *

-Yui, e mai complicat. Tu nu ştii chiar totul despre mine. Nici măcar eu nu ştiu. Nu numele "fals" mi-a readus o amintire, ci numele real, Vincent Nightorai. E ceva ce mă leagă de acel nume. Ca o aţă invizibilă.

-Yuki...Pot să te întreb ceva? *spune Yui timidă *

-Da?

-Se poate ca acel Vincent, să fi fost pritenul sau iubitul tău?

La asta nu m-am gândit. Întebarea ei mă pune pe gânduri.

-Posibil. Nu mai îmi amintesc aproape nimic dinainte de acum doi ani când l-am întâlnit pe Karl Heinz. Totul a fost şters cu buretele. Ceea ce nu am uitat, însă e numele meu...

-Stai, Yuki nu e numele tău? * întreabă Ayato surprins*

-Nu. Nu va zis tatăl vostru? "Care apropo, a dispărut din peisaj." Numele meu real e Alicia Rene.

-Rene, Rene. A! Ştiu numele ăsta. *Spune Raito*

-Hmm?

Într-o secundă Raito apăru cu o revistă cu foto-modele pe care scria mare la descrierea unei femei: "Familia frumoasei foto-modele Rose Rene a fost linşată acum două zile. Se pare că fumoasa noastră vedetă va rămâne cu noi doar în amintiri de acum."

Faţa mea a picat ca o hârtie pe joc vâzând acea femeie. Era o femeie cu ochii albaştrii superbi, cu un păr la fel de lung ca al meu. Diferenţa era în schimb cularea. Părul ei era mai mult blond.

Fără să dau vreo explicaţie fug la etaj unde caut pe internet acea Rose Rene.

Avea 39 de ani, chiar dacă părea mai tânără, era măritată cu un om de afaceri care mai juca în filme câteodată, Christian Rene, cu care are doi copii. Un băiat Michael Rene şi o fată, Alicia Rene...

Stai, toate anunţurile mai recente sunt de acum doi ani. Familia a fost dată dispărută, dar s-a gâsit mult sânge în camera de zi, în data de 20/07/2013.

Împosibil...Caut poze cu Alicia Rene, şi sunt poze cu mine.

Nu...Nu e posibil aşa ceva. Cu un nume amintit şi numele meu am aflat cine sunt şi ce mi s-a întâmplat.

Capul îmi bubuia din cauza plânsului şi nervilor.

După ce m-am mai calmat am mers la baie. Cu o foarfecă găsită în sertar mi-am scurtat dezordonat părul. Îl avem până la fund şi era greu de îngrijit. Acum e până la talie. După ce mi-am terminat de finalizat noua tunsoare am făcut un duş destul de lung. Cum l-am terminat mi-am luat pijamaua şi m-am pus pe dormit. Mâine seară voi afla mai multe. Fie că Karl va vrea sau nu. Nu voi lăsa nimic să-mi stea în cale. Nu de data asta!

baka = prost (sau prostuţă în poveste)

Voi posta capitolul următor când am timp. :3