Yuki ~pauză~

Prima cearta.

                            *
Am ajuns acasa in cel mai scurt timp dupa ce ne-am luat la revedere deoarece s-a intunecat, iar daca nu-mi va cere explicatii unul dintre frati de ce am venit la ora asta o s-o faca sigur Karl. E o persoana destul de exigenta chiar daca nu pare, ca doar na, e insusi Regele Vampirilor. Acum mi-am dat seama de unde au mostenita odraslele lui, aroganta, exigenta si nu in ultimul rand superioritatea care te baga deseori in sperieti. Eu inca nu am avut parte de o experienta, oarecum infioratoare din partea lor. Doar Alexy mi-a dat una. O lectie dura despre oameni si incredere. Si sper ca el, nu, imi doresc ca el sa fi fost ultimul care a facut-o. Visand la toate cele de mai sus ma izbesc de usa dura din lemn, care parea mai mult din metal, a conacului Sakamaki. Casa mea. In urmatoarea clipa aud un raset plin de aroganta, tipic lui Ayato. Zambesc nervoasa si imi acopar nasul care probabil era rosu din cauza loviturii,dar si a nervilor care au cam inceput sa se intinda.
-Neata. Spun eu sarcastica fixandul cu privirea.
-Oh. Se pare ca pisicuta indragostita s-a enervat. Spune razand in continuare.
Pisicuta? Ce e cu apelativul asta deloc potrivit pentru mine. Si, indragostita?Doar nu ma vazut mai devreme. Ma panichez usor din nu stiu ce motiv si ii pun mana la gura si spun:
-Shh. Spun eu serioasa uitaneu-ma urat la el care s-a dat cativa pasi in spate, parand ca eu il tin lipit de usa.
-Ahh. Spune aproape razand cu lacrimi. Deodata usa se deschide si apare Karl si Reiji. Imi pica fisa cand realizez cum stateam. Il imobilizam pe usa si fata noastra era prea aproape si, si...
-Asa deci?! Cu fratele tau mai mic? Nerusinat-o! Tuna nervos Karl.
Ma uit la el surprinsa si usor speriata de tonul sau inchizand ochii fortat.
-Si care te credeam o persoana serioasa. Spune Reiji dezamagit.
-Nu. Nu e ceea ce pare. Spun balbaindu-ma prea tare pentru a fii crezuta ca spun adevarul. Ma uit la Ayato, care zambea viclean, usor neobservabil de cei doi care erau prea ocupati sa tipe la mine. Ochii incep sa mi se inchida, imi acopar urechile si ma las pe vine privindu-mi pantofii. In urmatorul moment fac cale intoarsa si ies din curtea conacului. Mi s-a umplut paharul. Incep sa alerg pana in dreptul padurii. Intru in ea fara nici o ezitare, chiar daca apartine varcolacilor si incep sa urlu nervoasa lasandu-ma cuprinsa de sarpele veninos din interiorul mea. Vampirul! Ochii imi devin sangerii si coltii mi se maresc considerabil. Toate sunetele au amutit in padure. Ma plimb nervoasa ceva timp apoi aud un marait destul de cunoscut. Yuuki. Acel varcolac care aproape ma omorat in fata liceului. Unghiile imi devin gheare si ma controlez foarte greu sa nu-l atac. Luciditatea mea s-a dus pe apa sambetei. Cu un ultim efort de a ma controla ma ranesc rapid infingandu-mi ghearele in mana. Varcolacul cenusiu se uita ciudat la mine. Am inceput sa respir scandat iar inima sa-mi bata ca la maraton. Oh, nu. Am un atac de panica. Ma mai uit odata la el, apoi se transforma in om. Zambesc usor cand ma mai calmez si observ ca e bine apoi las intunericul sa ma cuprinda.

                         **
E liniste. Imi las ochii sa se deschida timid si observ ca sunt intr-o camera imensa si moderna. Nimeni nu era in jur. Un mic schelalait se aude de jos si un marait infernal care imi ranea nu numai urechile, ci intreg corpul. Pe un scaun erau asezate niste haine. Ma schimb rapid si cobor jos, mai exact in living. Yuuki era tinut in aer de un om inalt si musculos, cu parul alb ca zapada si ochii sangerii.
-Alpha. Spun dintr-o data atragandu-le atentia celor doi. M-am ars. In fata mea e un alpha nervos, sunt intr-o haita de lupi si sunt si un vampir. Inghit in sec si imi inchid ochii asteptamdu-mi sfarsitul care nu mai venea, apoi ii aud vocea. Acea voce care ma trimis de doua ori in fata mortii.
-Alicia? Spune ranjind.
-Alexy! Spun incepand sa tremur. Ce cauti aici…?

Acesta a fost capitolul 15 care nu credeam ca o sa-l mai pun deoarece aveam de gand sa sterg cartea. :)) Oricum. Sper sa va placa si suzati-ma ca nu am pus diacritice, dar e scris de pe telefon. :3