Yuki ~pauză~

Doar o minciună.

Stăteam şi îl priveam neputincioasă pe Alexy cum râdea drăceşte în faţa mea, iar eu tremuram incontrolabil. Furia şi teama m-au luat în braţele lor în timp ce demonul din mine îmi şoptea viclean: "Fă-o! Doar mă vei lăsa să preiau eu conducerea şi totul va fii bine. Totul va venii de la sine într-un final!"

Nu...Nu de data asta. Nu voi lăsa să preia conducerea vampirul din mine. Vreau să rămân lucidă. Dintr-o dată, cât eu eram încă în visare şi discutam cu vampirul din mine, Alexy se apropie destul de mult încât să-mi bage spaima în oase şi să mă facă să mă dau doi paşi în spate. Privirea îmi era tulbure din cauza unor mici lacrimi ce le-am scăpat involuntar. Privind cu coada ochiului în jur le observ feţele mirate ale alpha-ului haitei şi a lui Yuuki.

-Ce tot visezi atâta? Întreabă dintr-o dată Alexy care avea acum un ton serios, dar care nu-i şterse de pe faţă zâmbetul.

-Nimic. Spun încercând să nu mai par afectată şi să-mi las emoţiile în spate.

-Eh, nu. Spune Alexy care a început să râdă de mine.

Stai...Râde de mine?! Cât de nesimţit! Încep să mă înroşesc de furie şi să fac o faţă bosumflată ca un copil mic căruia ia fost confiscată jucăria preferată. Nu durează mult şi Alexy vine spre mine râzând din ce în ce mai colorat, ca mai apoi să-şi aşeze mâna pe capul meu şi să mă mângâie blajin. Rămân surprinsă câteva secunde, apoi îmi ridic capul şi-l privesc.

-De ce...? Spun încet.

-De ce, ce? Spune Alexy la rândul lui.

-De ce dracu' m-ai minţit şi înjunghiat?! Şi nu o dată, de două ori?! Spun cuvintele apăsat şi îl fixez cu privirea.

-Păi. Cum să-ţi explic. Spune privind pe tavan frecându-şi ceafa cu mâna, cum făcea de obicei când vroia să spună o scuză destul de credibilă sau când era uşor ruşinat, apoi continuă. O să fiu sincer. Nu vreau să te văd în preajma lui Vincent!

-Poftim? Spun dintr-o dată rămânând surprinsă. Eşti gelos? Spun schiţând un mic zâmbet în colţul gurii.

-Da. Ştiu mult mai bine ca el cum te simţi tu şi cum eşti. Acel nemernic nu a reuşit să-ţi reţină numele decât după jumătate de an.

Mă ruşinez rapid şi îmi las capul în pământ, apoi aud două râsete necunoscute mie. Yuuki şi...alpha-ul al cărui nume nu îl ştiu încă. Mă uit fix la alpha până acesta mă observă apoi spun.

-Şi numele tău este...?

-Ian. Ian Reiner. Alpha-ul haitei Rose-Moon. Spune acesta mândru lăsându-l în pace pe Yuu.

-Woaa. Ai sunat ceva gen: "I'm Bond. James Bond." Spun şi încep să chicotesc intimidându-l pe moment pe Ian.

-Deci. Ce cauţi tu, un vampir pe teritoriul meu? Nu ştii că nu ai voie aici?

-Păi. s-a întâmplat ceva ce nu prea pot descrie într-o propoziţie. Spun jucându-mă cu o şuviţă de păr.

-Doar cuvintele cheie.

-Târziu. Ayato. Minciună. Vampiri petardă. Ceartă. Fugă. Pădure. Yuuki. Şi Bum. Am ajuns aici.

-Interesant. Spune dintr-o dată Alexy. Se pare că acea puşlama de Ayato ţi-a creeat probleme cu Regele Karl. Nu mă aşteptam să fie aşa credul. Dar ce-mi pasă de el. Îl urăsc aşa de mult. Spune Alexy cu o voce plină de dispreţ şi silă.

-De ce? Spun eu privindu-l curioasă.

Nu durează mult şi Alexy vine spre mine şi mă strânge în braţe şoptindu-mi la ureche.

-Pentru că mi-a transformat preţioasa mea surioară într-un vampir disgraţios, sugător de sânge.

Am rămas surprinsă, dar mai apoi l-am strâns şi eu în braţe luându-l prin surprindere.

-Înţeleg. Eşti un mic vârcolac. Spun şi încep să chicotesc. E normal să mă urăşti.

-Nu-i adevărat. Tu eşti singura pe care nu o urăsc. Doar eşti preţioasa mea. Nu vreau să te împart cu acei vampiri ce-ţi vor doar sângele. Sunt ca nişte canibali!

-Ăăă. Cum să spun. Şi eu le beau sângele, dar rareori, findcă nu vreau să muşc oamenii.

-La tin e o excepţie. Pe tine te cred. Ai un motiv bun. Aşa spunea şi preferatul tatei, Vincent înainte să te cunoască. Că el nu va bea sânge uman şi totuşi pielea ta şi corpul tău a avut de suferit la puţin timp după ce el te-a cunoscut. De asta îl urăsc. Dar şi pe tine te urăsc.

Îmi mărec ochii, dar nu zic nimic pentru că vreau să aud ce mai are de zis.

-Te-ai îndrăgostit de el. Chiar dacă la început l-ai respins extrem de urât ceea ce ma bucurat foarte tare, într-un final i-ai cedat şi ai acceptat relaţia aranjată. M-am simţit oribil. Complet distrus. De aceea am vrut să mă răzbun, pe amândoi într-un fel oribil. Pe tine te-am atacat, înşcenându-ţi moartea iar pe el l-am distrus psihic. Da. Sună ca şi cum aş fii un pshihopat. Spune zâmbind.

-Ştiai că voi fii salvată, nu-i aşa?

-Da. Ştiam asta. Dar tu, ai avut mereu ceva special ceea ce te-a salvat. Nu vampirul tău. El e slab. Tu ai altceva.
Dar nu ştiu ce.

-Te iert. Spun serioasă fixândul, iar, cu privirea.

-Serios? Spune el surprins.

-Da.

Nu durează mult că Alexy mă ia în braţe ridicându-mă în aer în timp ce se rotea ca un nebun, râzând fericit. Un sunet asurzitor se aude afară şi nişte urlete de lupi. Uşa se deschide brutap pe ea intrând Karlheinz şi nelipsitul Vincent pe care acum nu-i mai simpatizam prea mult. M-am decis. Aleg să fiu de partea lui Alexy!

----------------------------

Ştiu că a fost cam scurt capitolul şi a durat ceva timp până l-am scris, dar sper să vă placă. Şi vă rog să nu mă înjuraţi dacă Alicia este de partea lui Alexy. :))