Yuki ~pauză~

Atacul.

Zâmbesc viclean şi mă fac confortabilă în scaunul meu înalt. Alexy îmi zâmbeşte scurt, făcându-mi uşor cu mâna. Ochii îmi sunt roşii. Karl se uita curios la mine de ceva timp. Îmi întorc privirea către el şi spun:

-Am ceva pe faţă de te uiţi atâta la mine? *spun nervoasă*

-Nu. *spune amuzat* Dar nu te-am mai văzut nici o dată atât de interesată de o persoană şi mai ales să ai ochii aşa de roşii. Bagi lumea-n sperieţi.

-Soarta. Şi nu sunt interesată de aceea persoană. Vreau doar să mă asigur că rămâne unde e. *spun ridicând din umeri*

Kanato privea fetele din sală cu interes. Probabil le vede ca pe nişte prăjituri pe care ar vrea să le mănânce sau să le împăieze. Încă mă mai ia un fior ciudat când îl privesc pe Kanato. În ciuda acelui aspect de copil nevinovat e o persoană foarte sadică. Mă înspăimântă.

În fine, în văd de ale mele după ce mă uit pe furiş la fiecare "frate" de-al meu.

Mă încrunt uşor (mai mult) când observ că Alexy e de negăsit. Plec fără să dau vreo explicaţie şi încep să mă plimb. Vincent discuta cu tatâl său care nu s-a schimbat nici măcar un pic. Mă împiedic de propiile picioare câzând jos. Se pare că cizmele nu au fost cea mai bună alegere. Rămân ceva timp jos uitându-mă la lună. Străluceşte aşa frumos, dar e aşa de tristă în acelaş timp.

Mă ridic încet de jos sprijinindu-mă de zidul din spatele meu.

Încă mă gândesc de ce Alexy m-a atacat. Îmi era ca un frate mai mare care mă apăra mereu şi era tot timpul cu mine, chiar şi atunci când mă certam cu fratele lui, Vincent.

-Alexy...Erai gelos? *spun din senin*

-Cum de ţi-ai dat seama? *aud o voce caldă, dar tristă*

Mă întorc surprinsă spre Alexy. Clipesc surprinsă de trei ori. Era aşa de înalt faţă de mine! Mă simt intimidată de el, dar îmi revin când îi văd zâmbetul sincer fără vreo urmă de ură.

-Tu...! Te urăsc! Baka!* *spun dintr-o singură suflare*

-... *zâmbetul îi dispare*

Se întoarce brusc pe mine să mă prinde de mâini strângându-mă foarte tare. Faţa lui era asemănătoare unui psihopat. Mă înspăimântă. Încep să tremur învoluntar şi câteva lacrimi îmi coboară grăbite pe obraji. Observ un cuţit argintiu pe care-l scoate din haină. Plimbă lama prin aer, apoi o îndreaptă spre mine. Prinde pamblica din jurul gâtului meu şi o dă jos. O, nu! Vrea să mă muşte. Îmi observă "micul" trandafir şi îl analizează rapid.

-Bun! Se pare că am făcut un lucru bun acum doi ani. *spune rânjind* Dar nu mi-am terminat treaba atunci! Dacă eu nu te pot avea, nici el nu te va avea! *spune apoi îmi pune lama pe gât*

Întâi mă muşcă, apoi mâ înjunghie fugind. Scot un ţipăt extrem de ascuţit în ultimul mement, apoi cad într-o baltă de sânge. Părul îmi este desprins, s-a pătat de sânge. Totul devine negru iar ochii îmi sunt grei. Îi închid uşor apoi nu mai aud şi văd nimic.

~Vincent povesteşte~

Îi aud ţipătul Aliciei. Panicat fug afară să ă caut. Un miros puternic de sânge se simte în aer. O găsesc într-o baltă de sânge cu Karlheinz şi fii lui lângă ea.

-Yuki. Vezi ce se întâmplă dacă nu mă ascuţi şi mergi afară cu un tip ciudat. Şi vezi ce se întâmplă dacă nu accepţi că eşti vampir şi nu vrei să te hrăneşti!

*spune holbându-se la ea*

Mă enervez şi merg spre el spunând:

-Heinz! Ce s-a întâmplat aici? *spun nervos*

-Hoo, prinţişor *spune Subaru*, nu a murit. Sau ai uitat că e un vampir acum? *spune sarcastic*

-Acel bastard. A atacat-o chiar dacă ştia că sunt aici! *spun rapid*

-Tocmai, *spune Shu* doar asta era şi scopul lui.

-Să te vadă că suferi. *continuă Karl*

E adevărat de zice. Eu şi Alexy nu ne-am înţeles nici o dată. Ba chiar ne certam pentru Alicia, uneori.

-Deci Yuki, nu, Alicia Rene este o victimă colaterală a cerţii voastre ca fraţi. O rivalitate prostească care e prezentă, din păcate, şi în familia mea. *spune Karlheinz fără vreo expresie*

În fine! Să o ducem pe Yuki în camera ei. O s-o fac să bea acel sânge pentru aşi reveni.

Karl o ia în braţe şi pleacă cu ea. Părul îi curgea în jos umezit de propiul ei sânge. Gâtul parcă îi era frânt, ceea ce e şi posibil. Lumea din sală se uită uimită la Alicia. Era aşa de palidă. Rămân în sală uitându-mă în gol. Eram total abesent în aceea sală. Ignoram toate discuţiile alarmate din sală. Iar nu am reuşit s-o protejez. Jur că mă voirăzbuna într-o zi pentru tot ce a făcut fratele meu, chiar dacă răzbunarea e arma prostului. Cred că mâine dimineaţă mă voi întoarce la Conacul Sakamaki să văd cum este Alicia. Plec uşor legănăndu-mă fără motiv, avât o stare uşor euforică, chiar dacă nu am băut şi mă îndepărtez rapid pe strada întunecată. Cred că voi merge acasă pe jos deoarece maşina, am uitat unde am parcat-o.

Baka = prost / prostule ( în text )

 

Îmi cer scuze că nu am postat ieri capitolul, dar nu am avut timp. :3 O să pun next-ul când voi avea timp. ^_^