Ma uit socata la Alexy. Stiam oarecum ceea ce simte, dar am ales sa cred ca nu e adevarat. Il consider fratele meu, prietenul meu, nu mai mult. Imi plec privirea, schitand un zambet trist.
-Alexy, eu...
-Stiu ca nu simti nimic pentru mine. Fratele meu te-a prins in mreje. Imi vine sa urlu cand ma gandesc ca tu nu simti nimic. Dar te rog sa-mi iei in considerare sentimentele. Nu ma pot stapanii cand sunt langa tine. Simt ca inebunesc chiar si cand sta Haku langa tine.
Ochii lui erau rosiatici. Scancea ca un copil in timp ce coltii ii apareau, iar urechile de lup se plecau in parti. Haku plescaie plictisit. Nu-i placeau momentele de genu.
-Hei, lupusor indragostit. Camera asta nu e loc pentru bocit. Oamenii slabi nu au voie in ea.
Alexy maraie usor, schitand un zambet dracesc.
-Asa e. Dar eu nu sunt om.
-O faci prin comportament. Plangi, slabule.
-Jigodie. Doar pentru Alicia nu fac ceva nebunesc cum ar fi sa-ti zbor capul si sa te trimit de unde ai venit, demon al Iadului.
-Si daca ai putea tot nu ai scapa. Umbrele intunericului iti stapanesc si tie dragostea. Traiesc prin voi, sopteste ranjind. Alexy maraie de data asta animalic. Mi se zbarleste parul pe maini.
-Daca nu erai tu Alicia era un inger.
-Exact. Dar era unul sub 3 metrii de pamant. Accepta adevarul. Esti un demon mai mare ca mine. Ai vrut sa o omori.
Alexy tace privindu-ma melancolic.
-Mereu am sa regret ce am facut.
-Dar nu indeajuns. Ti-a placut. O simt in fiecare celula a corpului tau. I-ai simtit sangele fierbinte.
-Taci...
-Erai bucuros ca numai tu petrecuse-i ultimele momente cu ea.
-Taci.
-Ca tu...
-Am zis sa taci odata! Maraie Alexy mai nervos ca niciodata sarind la gatul lui Haku. Coltii lui se infig brutal sangele prelingandu-se pe langa ei. Tip de durere cand imi simt o parte din umar si gat sfasiata. Lacrimile mi se scurg pe obraji, cazand pe jos asemeni unei cascade. Ma durea. Legatura dintre mine si Haku era mai puternica ca niciodata. Stiam ca el spunea exact ce se intamplase doar pentru a nu-l vedea plangand pe lupul nervos din fata lui.
-Incetati, tip eu speriata cand o pocnitura s-a auzit.
Nu se intampla nimic. O alta pocnitura s-a auzit. De data asta simt ca mana nu-mi mai e in umar. Nu mai tip. Ma durea. Doar plangeam si speram ca totul sa se sfarseasca. Mikael. Numele fratelui meu mai mare mi-a aparut in ganduri. "Te rog ajuta-ma pentru prima oara in viata!"
Haku ma priveste urat. Chemam un demon cu nume de inger. Pe fratele meu. Nimic nu se intampla. Sperantele mi se naruie cu fiecare secunda ce trecea. Urmstoarea miscare era uciderea lui Haku. Daca facea asta nu mai scapam. Dintr-o data un scancet se aude in camera. Alexy era pironit in perete de niste spini albi-luminosi. O voce nervoasa se aude.
-Incompetenta. S-a ajuns asa de departe incat sa fiu chemat.
Maresc ochii de uimire. Un baiat inalt, cu parul auriu ii privea nervos pe cei doi certareti. Isi intoarce privirea spre mine, apoi sopteste, cu ochii blanzi atintindu-ma:
-Alicia, m-am intors dupa tine, apoi zambeste dulce.N/A
Intortochiata povestea, dar nu am ce face. Mikael si Alicia sunt la media. :3
CITEȘTI
Yuki ~pauză~
FanficAceasta este o poveste despre Yuki Sakamaki, fiica adopitvă a familiei Sakamaki. Povestea ei a început acum doi ani, în casa unde a copilărit şi unde viaţa i-a fost schimbată de o persoană pe care a uitat-o. Dezamăgirea, dar oare şi o frică neîntel...