Yuki ~pauză~

Revedere.

Zilele au trecut rapid. Chiar dacă nu o recunosc îmi e foarte dor de Vincent. Probabil el este încă rănit de ceea ce i-am zis în aceea zi. Aş vrea să îl vizitez, să vorbesc cu el, să îi îmbrăţişez şi mai ales să îl sărut. Da. Aţi auzit asta din gura mea. Cred că îl voi întreba pe Karl unde stă, dar nu o pot face deoarece sunt total stânjenită de mine aşa că voi renunţa. Mă îmbrac rapid cu o rochie luată la nimereală si ies din cameră. După ce mănânc micul dejun fug afară fără să dau vreo explicaţie. Mă plimb ceva timp, apoi merg la mall. Mă uit atentă printre rafturile imense de pantofi, apoi cumpăr o pereche cu toc micuţ şi aspect ascuţit de culoare bej. Mă uit, bineînţeles şi la haine. Probez câteva rochii de diferite culori. După vreo treizeci de minute aleg una roz-pal cu perle la guler. Plec imediat cum le plătesc. M-am întors la conac. Iar mă plictisesc. Pun mâna pe telefon şi o sun pe Lucy.

"Lucy, vrei să mergem la club în seara asta sau să ne plimbăm?"

"Scuze, nu pot, dar de când eşti tu interesată de cluburi? *spune ea râzând*"

"Pur şi simplu. Mi s-au încins creierii în cameră."

"Chiar îmi pare rău. De ce nu ieşi cu Vincent?"

"Nu mai vorbesc cu el. L-am cam respins acum ceva timp şi cred că mă urăşte."

"Nu cred. Ştii bine că eşti cea mai preţioasă fiinţă pentru el. Doar sună-l!"

Înainte să mai apuc să zic ceva Lucy a închis.

Off...Ea chiar nu ştie ce spune. Nu mai am curajul să vorbesc cu Vincet. Mi-e frică că el ar putea să-mi facă ce i-am făcut şi eu lui. Să mă respingă. Încep să mă învârt nervoasă în cameră ca un leu în cuşcă. După cinci minute observ că am avut spectatori. Subaru, Ayato şi Reiji. M-am înroşit toată din cauza stânjenirii şi am lăsat capul în jos.

-Se pare că a venit circul la noi acasă. Continuă! *spune Subaru râzând*

-O tumbă nu ai vrea să faci? Uite! Am un cerc, mai trebuie să-i dau foc. *spune Ayato făcând acelaş lucru ca Subaru*

Îi privesc urât pe cei doi dobitoci, apoi pe Reiji.

-Am urcat să te chem la masă, dar se pare că eşti ocupată.

Pufnesc nervoasă şi le arăt semnul "păcii", apoi ies spunând:

-Nu mersi! Mănânc în oraş.

Ce scuză bună am mai băgat şi eu, dar măcar am scăpat de gura lui Reiji pentru că ştiu sigur că urma un scandal legat de "pace".

Mă plimb haotic băgând oamenii de pe străzile aglomerate în sperieţi. După ce m-am asigurat că nu e nimeni în parc m-am dus la leagăne. Da. Leagăne. Ce bine că elevii mei nu sunt aici. Ar spune: "-Uitaţi-o pe dna. profesoară! Se dă în leagănele pentru copii." Şi apoi ar urma o serie de râsete enervante pe seama mea. Nu cred că aş mai putea să mai merg la liceu după asta. Mă legăn uşor ceva timp. Soarele a început să apună uşor.

-Alicia.

Aud o voce cunoscută şi mă întorc înstantaneu. Era Vincent. Nu m-am putut abţine şi am zâmbit involuntar spre el.

-Vincent, ce cauţi aici?

-Sunt în trecere. Merg la liceu. Dar tu?

-Bine. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat acum câteva luni. Eu doar vroiam să-

Nu apuc să termin că îi simt buzele lui Vincent peste ale mele. Nu stau mult să mă gândesc şi îi răspund la sărut închizând ochii. După ce termină mă îmbrăţişează şi spune:

-Ştiu. Ai vrut doar să mă protejezi de Alexy. Dar nu asta ar trebuii să faci tu. Eu ar trebuii să te protejez. Eşti doar o victimă a nebuniei sale provocate de gelozie şi-

Nici el nu mai apucă să spună ceva că îl sărut uşor şi timid.

-Shh...Nu vreau să discutăm despre asta.

Am mai stat ceva timp şi am discutat cu Vincent fericită, apoi am plecat pe drumuri diferite promiţând că ne v-om revedea mâine.

Îmi pare rău că acest capitol e prea scurt, dar promit că celălat va fii mai mare. ^_^