Iubește-mă ! [Yaoi]

52.

Adam pove....

După ce am așezat totul, ne-am pus și noi jos, Elías începu să despacheteze fiecare preparat din coșuleț și să-l pună în centru. După ce toate au fost așezate frumos, m-am ridicat în picioare, doar pentru a mă asigura că Mai, încă doarme, ceea ce și făcea de altfel.  Am să o las să se odihnească, ea încă este micuță și are nevoie de somn, când se va trezi va avea multă energie pentru aș petrece timpul cu noi doi.

Eu: deci Elías, ai plănuit ceva să facem împreună sau vin eu cu o idee?

Mai bine îl las pe el să aleagă decât să l enervez din nou, nu de alta dar mi-a fost suficient cât au îndurat urechile mele dimineață.

Elías: păi... am putea să facem împreună... M-am gândit de mult timp la acest lucru.  Și am aici tot ce ne trebuie, uite pensule, vopsea sau cum preferi tu să i spui este una foarte bună de calitate și am adus și aceste cănii pe care m-am gândit să le pictăm! Poți face pe ea tot ce vrei, nu contează și le vom avea ca amintire.

Eu: wow.... Elías nici nu mă așteptam, ba din conta m-ai surprins plăcut este foarte bună ideea, de unde te-ai gândit tu la toate astea?!

Elías: ei bine, nu știu dacă să-ți spun sau nu ! Dar nu pot să te mai mint și simpt că mă dau singur deja de gol.

Eu: Elías! Doar vorbește, eu am sa te ascult, nu cred că este un lucru pe care să mă pot  supăra.

Elías: pai nu este! Problema e că, eu am venit cu ideea asta!

Eu: cum? Cu ce idee?! Adică ce vrei sa spui.

Elías: da, eu am plănuit totul chiar dacă mami te-a ajutat cu toate astea.  A fost ideea mea defapt, aveam emoții și nu știam cum să te abordez.

Eu: este înregula...

Elías: nu este... am urlat la tine din cauza emoțiilor!

Eu: și acum faci asta, scuze ca o zis așa direct. Dar si acum ai tonul ridicat. Nu mă deranjează deloc, ba din contră sunt obișnuit și cred că se transmite din generație în generație.

Elías: știu și asta, am făcut ce am făcut pentru că nu am știut să mă manifest, și te-am mințit când ți-am zis că nu știu să am grijă de Mai. Știu să am grijă de copiii, cine crezi că a fost acolo să-l ajute, e clar că nu tata.

Eu: știu și asta ....

Elías: pai da, normal ca știi! Doar din cauza ta a plecat tata!

Eu: nu te contrazic... știu că a făcut-o pentru mine și fratele meu. 

Elías: scuze pentru ceea ce am zis,nu am să ma scuz de data asta pentru că, chiar asta am simțit.

Eu: înțeleg...

Elías: vreau să văd doar dacă ești un tată bun, sau daca vei fii! Nu mă înțelege greșit! Și să știi că acest lucru l-am clarificat deja, chiar vei fii un tată bun!

Auzind cuvintele lui, am amuțit din senin practic nu m-ai avem ce sa zic, nu știu dacă am fost șocat sau ceva, dar am stat doar pe gânduri, fără să mai zic ceva. Eu, adică da eu, voi avea ocazia de a fi un tată bun după cum spune el, nu știu de ce aș fi surprins să nu fie așa, mai ales după exemplele de tați pe care le-am avut până acum. Vorbind într-un alt mod nu-mi aduc așa de bine aminte de tata, amintirile rămase cu el au fost cele mai groaznice, chiar dacă aș avea și partea lui bună în amintirile mele tot nu-mi amintesc de ele, parcă ar fi în ceață. Iar a doua mea figura paterna este Luca, ce nu mi-a arătat prea mult ce înseamnă legătura dintre un părinte și copil, a păstrat o anumită distanță între noi,dar m-a învățat și lucruri bune să apăr și să am grijă de oamenii dragi mie . Dar vorbind acum sunt de părere că pot învăța ceva bun de la Ami este un exemplu mai bun de urmat. Dacă e să fiu tată într-o zi, Ami cred ca ar fi cel mai bun exemplu de urmat sunt sigur de asta, cu o oarecare influență din partea lui Luca desigur.