Iubește-mă ! [Yaoi]

44.

Era una din puținele zile în care se simțea rău sau în care se gândea la sarcină. Nici nu știa prea bine pentru ce se află acolo, știa doar că sora lui mai mare l-a rugat sa se întâlnească cu ea la o cafenea. Ce nu știa!? Era faptul că nu erau singurii, mama lui era de asemenea acolo, la fel și mama soacră, Kevin, și încă câteva persoane printre care și Thomas împreună cu Alice. La început era surprins, și chiar a vrut să obiecteze, dar a preferat să treacă cu vedere. Se aștepta să fie doar el cu ea, de-aici și reacția lui, era puțin șocat la cât de mult a dramatizat în capul său, dar și-a dat seama că e de la sarcină. A fost salutat de toată lumea și întâmpinat de aceștia sau strâns în brațe și s-au așezat la masă. Toată lumea era fericită, iar Ami văzând acele zâmbete, a zâmbit și el pentru un moment.

Rose: te-am invitat astăzi aici pentru a te anunțat că vom organiza o petrecere pentru bebe. Ce zici ?

Spuse aceasta entuziasmată, având un zâmbet până la urechi și ochii luminoși precum soarele.

Ami: super, sunt de acord!

Practic, în sinea sa Ami nu era prea încântat de această idee, nici măcar nu avea curajul să îi anunțe de ceea ce va urma după sarcină. Cum să le strice starea când toți sunt fericiți. Dacă era doar Rose, ar fi avut de gând să o anunțe .

Kevin: stai sa vezi câte am pregătit, localul și cadourile.

Liza: sa nu spui nimic de surpriză Kevin!

Kevin : cine? Eu?! Nici de cum să aștepte până în ziua aia.

Era prima data când roșcatul, Kevin era atât de fericit pentru o simplă petrecere. Lui Ami îi părea cutremurător, nici nu avea de gând să mai spună ceva despre sarcină.

Elena: așa mă gândeam și eu! Surpriza e surpriză! Dragule, Ami sper din tot sufletul că nu te vei supăra pe noi din cauza asta.

Ami: nici de cum, mamă Elena! De abia aștept să aflu ce a-ți pregătit.

Rose: mă bucur! O să vezi, nu vei regreta. Eu și Kevin plănuim asta de mult timp și ne-a ajutat și Alice.

Ami: mulțumesc, Alice! Mulțumesc!

Alice: nu-i pentru ce dragule, Ami! Sper doar ca m-ai iertat pentru toate câte am făcut mai de mult.

Ami: nu mai contează Alice, suntem adulți amândoi.

Alice : da... și pentru Thomas...

Spuse aceasta cu privirea în pământ, fiind atentă la ceașca, cu cafea amestecând ușor în ea cu lingura. Sincer, îi era și rușine să-și facă prezența, dar la insistențele lui Rose a venit. Desigur că Thomas era împreună cu ea, pentru a preveni niște eventuale crize.

Ami: nu e nevoie! Am vorbit și cu Thomas și suntem în regulă acum. Nu ai de ce să-ți faci griji.

Thomas: este în regulă Alice !

Kevin : da, dacă mai ai nevoie de un prieten sunt aici.

Alice : mulțumesc!

Rose : scumpa de tine, te-ai maturizat mult, Alice. Iar soțul tău îmi pare cunoscut!

Privirea ei se îndreptă spre bărbatul din spatele lui Alice, se uita la Thomas. Era același om pe care Ami l-a cunoscut în tinerețe, doar că mai matur,cu părul mai scurt, nu cum obișnuia să-l poarte pe vremea aia și era cu mult mai înalt acum.

Alice : mulțumesc!

Rose : parcă l-am mai văzut undeva!

Alice : el este Thomas, un vechi prieten de-al lui Ami.