48.

97 7 82
                                    

Luca pove....

După toată agitația din ultimul timp,  am decis să plec un timp de acasă, nu e din cauza lor sau ceva, vina lor nu e nici de cum. E din vina mea! Pentru ca sunt prea laș, ca să admit că a fost vina mea. Ceea ce este adevărat, a fost doar vina mea ! Nu are nimic de a face cu Ami sau Adam. Strict cu mine și cu ceea ce se întâmplă în ultimul timp acasă, cel mai probabil tot din cauza mea. E mai bine așa.  Voi pleca un timp și voi sta la sediu, până când,  nici eu nu știu, ce știu e că am nevoie să stau singur și să mă mai gândesc la unele greșeli și alegeri pe care trebuie să le fac în privința lui Elías  și a lui Adam.

S-a făcut deja noapte, conduc de ceva timp, cam de vreo doua ore, dar o să mă odihneasc când ajung la sediu. Și cum era de așteptat garda de noapte deja își intra în rol. Am fost de îndată primit în sediu, nici unul nu avea ce sa-mi zică mai mult. Pe hol oamenii se uitau mirați la mine, poate nu se așteptau să îmi fac apariția așa din senin fără să anunț măcar, dar cu anunț sau fără el, oricum știu că oamenii mei își fac treaba tot timpul.  Nu ma interesează nimic altceva, nici măcar primiriile pompoase, alea să fie pentru cei ce nu apreciază munca. 

Am intrat în birou, m-am așezat pe scaun și am așteptat sa vină unul dintre oamenii mei, mereu vin să îmi de a vești sau alte informații, unii doar pentru a-mi oferi cafeaua.  Și chiar așa a fost, au intrat doi agenți care m-au întrebat care sunt ordinele, pentru unul din ei ordinul a fost simplu, l-am trimis să îmi aducă dosarul cu tot ceea ce s-a mai întâmplat, ba chiar mai multe dacă are. Iar pe celalalt l-am rugat să anunțe pe una din infirmiere să-mi pregătească camera.  Nu au stat mult pe gânduri și au plecat amândoi. 

Oare e rău ce am făcut, nu trebuia să plec așa! Trebuia să anunț, măcar pe Ami, dacă nu pe restul.  Am să-i scriu și voi vorbi cu el, îmi voi cere scuze și o să-i zic de ce vreau să stau departe de ei acum. Nu știu de ce îmi vine asta în cap după ce am plecat deja și știu că va dura până când ma voi întoarce. Și asa am făcut... am început încetul cu încetul să scriu un mesaj de iertare, folosind cât mai multe emoticoane pentru a destinde un pic atmosfera.  Când din senin îmi apare un mesaj, evident era din partea lui Ami.

* Hei Luca, unde ești? *

Chiar dacă am văzut mesajul nu m-am oprit din scris, era prea bun discursul meu și mai ales acum am inspirația necesară de al scrie. 

* Luca!!! *

* Știu că ai văzut mesajul!*

* Promit că nu mă supăr, doar spune-mi unde te afli! *

Mai am încă un pic de scris, finalul e tot, nu poate să lipsească pentru că am folosit numele de alint pe care el mi l-a pus mie și eu lui, clar îl impresionez.

* Dacă nu răspund, să știi că m-am pus la somn. Te rog, nu mă suna ! *

Puff... Dar am vrut să vorbeasc cu tine.

* Noapte bună!!! *

Mai așteaptă încă un pic Ami sunt aproape gata. Am trimis mesajul și acesta la văzut și a început să-mi scrie din nou.

* Știu că ești la sediu! Nu am avut nevoie de un discurs pentru asta! *
* Și nu,  nu sunt supărat.  Dar mai bine făceai dacă anunțați că pleci. Și cât ai de gând să stai? *

Eu * nu știu... poate până mă adun. Știu ce gândești, dar nu vreau să fiu acum o piedică pentru tine și copii, și mai ales pentru Elías și Adam. *

* Înțeleg,  mă pun la somn oricum,  noapte bună!*

Eu * Bine, noapte bună! Promit că am să-mi schimb atitudinea față de voi. *

Iubește-mă ! [Yaoi]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum