33.

128 13 88
                                    


Ami pove....

Era seară și tot ceea ce făceam, era să mă împiedic în masă, în scaun, în parchet și să scap lucruri din mână, cum ar fi să-i arunc din greșeală lui Elias telecomanda în cap sau să vărs cafeaua pe Luca și multe altele. Așa ceva ! Să vă spun sincer de când cu Elias, nu am mai fost atât de împiedicat cum eram inainte, dar acum , nu stiu ce sa mai zic .

M-am foit prin pat ... acum știu de ce am fost așa toată ziua! Nu îmi să cred.

Eu : Luca ! Am zis în șoaptă și m-am întins spre el . Luca ... dormi? Am spus și mi-am pus mâna ușor pe umărul lui.

Luca : nu , Ami! Ce este ? Spuse morocănos în timp ce se întoarse cu fața spre mine.

Eu : mă gândeam.... l-a cum ar fi dacă...

Luca ; nu Ami!

Eu : ce ? Nici macar nu mai lăsat să termin ceea ce am avut de zis .

Luca ; Huh....Era despre Thomas?!

Eu : da ... este

Luca ; știi ce ti-a făcut, de ce vrei să aduci șarpele în casă!? Spuse acesta ușor răstit, gesticuland nervos cu mâinile prin aer .

Eu : păi... vreau să-l ajut, cred că s-a pierdut in trecut. Da ... asta vreau să fac!

Luca ; ce ?

Eu : să vorbesc cu el, poate rezolv ceva... inainte ca...

Luca : ca ce ? Fii serios... omul ăla e un criminal în serie, ai idee câte crime au fost cauzate de el , ai idee de câți ani sunt pe urmele lui , iar acum că știu ceea ce vrea să ne facă nouă...

Eu : stai ... stai... Tu ai știut că el trăiește? Am spus iritat . Cum de el știa de el și eu nu , m-a mințit, cum a putut să țină asta secret.

Luca : Ami ....

Eu ; ai știut! Ai știut în tot acest timp că este în viață! Ha... și nici măcar nu mi-ai zis!

Luca : ascultă!

Eu : și să nu mai zic că tu stai acum acasă pentru că știai că v-a veni să se răzbune! Doar de asta ai venit acasă după atâta timp?!

Luca : Ami!!!

Eu : da ... înțeleg... e ... Bine... Luca....

Luca : Ami...

Eu : mai bine mă pun la somn .... nici nu știu de ce am mai deschis acest subiect . M-am întors cu spatele la el și am închis ochii.

Luca : Ami ... asculta ... nu am vrut să știi niciodată că el trăiește! Pentru că, știam că tu ai impresia că-l poți schimba... până și fiul lui e un criminal!

Eu : crede-mă că pot deoarece l-am mai schimbat odată!

Luca: atunci, dar nu acum. Și faptul că nu am fost mereu prezent în familia asta, nu mă exclude din ea . Imi pasă de tine și de copii!

Eu : bine...

Luca : să nu crezi cumva, nici în ruptul capului ca nu te mai iubesc! Te iubesc enorm de mult! Spuse și mă cuprinse ușor în brațele sale, nasul frecandul încet de gâtul meu. Tu și cei mici, sunteți totul pentru mine, nu am nevoie de nimic în plus!

Eu : așa și eu !

Luca: te iubesc! Știi asta, de mai bine de 22 de ani !

Eu : da ... știu... Luca! Am spus când mi-a sărutat ceafa și umărul drept. Sper că nu ai de gând să...

Iubește-mă ! [Yaoi]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum