Iubește-mă ! [Yaoi]

31.

Ami pove....

Nu am închis un ochii, toată noaptea ... încă sunt șocat din cauza vești. Tot ce fac e să stau cu spatele la Luca și să privesc pe fereastră, stând ghemuit cu genunchii la piept. Nu îmi vine să cred că e încă în viață! Sunt atât de trist și de, și de nici nu mai știu cum. Îmi este frică de acel moment în care ne v-om vedea din nou unul pe altul. Realizez faptul că el s-a schimbat foarte mult, și Kevin s-a schimbat foarte mult în ultimii anii, în primi anii de la încheierea liceului s-a observat schimbare la el nici nu mai vorbeam pe atunci așa au trecut vreo 4 sau 5 ani în care nu ne-am mai vizitat și nu am ținut legatura. Iar când ne-am întâlnit iar față în față a fost datorită lui Robert, în aceea zi am realizat că nimic nu rămâne la fel, încă îmi aduc aminte cum am plâns toată noaptea, eram marcat de schimbare și mă durea foarte mult, mă simțeam prost si aveam impresia că vorbesc cu un străin nu cu cel mai bun prieten. Încercam să mențin aceleași subiecte stupide ca cele din liceu, dar tot ceea ce primeam de la el era doar un zâmbet oarecum supărător aruncat în batjocură din colțul gurii. Vorbeam și vorbeam, iar el doar se uita in altă direcție decât mine mă durea acea ignoranță, înainte râdea la orice scoteam pe gură chiar mă completa. M-a durut,  m-a durut al naibii de tare să-l văd atât de schimbat. Uneori nu inteleg de ce s-a terminat așa prietenia noastră,  eu încă mai aveam nevoie de ei, am ținut așa de mult la ei, iar pur si simplu am rămas fără ei, și mă frustreaza, chiar și cu o familie atât de mare mă simt singur, chiar dacă îl am pe Luca. Acel gol nu poate să fie umplut. Da .... Da... Da.... din câți prieteni am avut, doi ce-i mai bunii am rămas fără ei. Nu pot să fiu fericit acum când știu că el trăiește, am niste emoții ciudate dar mă și tem în același timp să vorbesc cu el . Îmi vreau doar prieteni înapoi! Îmi este dor de ei, vreau să-i văd cum se ceartă pentru nimicuri în fața mea, îi vreau înapoi lângă mine, erau unele din putinele persoane care mă înțelegeau, îmi este dor . Ce aș putea să fac oare ?!

M-am dat jos din pat , dar când să plec cineva m-a prins de mijloc si am căzut pe pat . Acel cineva era Luca ce mă masă ușor pe burtica. 

Luca: unde mergi așa de devreme?

Eu : doar până la baie ...

Luca : nu te simți bine?

Eu : nu ... sunt bine...

Luca : sigur?

Eu : da ... pune te la somn... bine revin in câteva minute.

Luca : bine ... îngeraș!

M-am ridicat iar , dar se pare că acesta m-a prins din nou.  Am zâmbit amar, tot ceea ce vreau acum este să plâng fără ca el să afle și mă oprește.

Luca : Ami!!! Îmi spuse cu o voce răgușită și mieroasa. 

Eu : da ?

Luca : ai uitat să-mi dai un pupic....

Eu : hammm ... bine ... M-am apropiat de el și l-am sărutat pe frunte . Mai bine ?

Luca : da ...

Mi-a dat drumul apoi și a început să sforaie, semn că a adormit deja.   M-am ridicat mergând spre baie, acolo m-am întins pe jos începând să plângă . Cât de nostalgic îmi aduc aminte de aceea zi în care au aflat ce mi-a făcut Luca, au fost atât de protectivi cu mine au avut așa de multă grijă de mine . Îmi este dor de ei!

Mi-am lăsat capul pe spate acesta stând lipit de ușa mare din lemn . Ce s-ar putea întâmpla cu familia mea în cazul în care Thomas vrea să mă vadă suferind?! Ar putea efectiv să o destrame, să omoare oameni pe care îi iubesc și pentru care mi-aș da viața. Trebuie să găsesc o soluție prin care să-i salvez, tot ceea ce a fost între noi, a fost între noi, nu trebuie să implicăm  și alte persoane .