Iubește-mă ! [Yaoi]

9.

Pe o stradă mai necirculată precum sunt altele , o umbrelă
albastră își acoperea purtătorul salvând-ul astfel de ploaia densă și rece . Avea hainele pe jumătate ude , dar cu toate astea nu s-a chinuit să vină cu un Taxi spre casa lui . Mai avea un colț de stradă și intra în parcarea blocului în care își trăia veacul încă de mic . Acelaș cartier pavat peste tot cu asfalt înafară de fața blocului unde zăceau niște flori mohorâte .

Ploaia se intenția și mări pasul . Se blestemă în cap pentru ideea sa trăsnită în care a rămas încă de ieri în liceu pentru un amărât de proiect pentru pace ,  oricum nu o să îl ajute cu nimic nici pe el dar nici pe restul .

Leonardo : la naiba !

A zis  când a călcat într-o baltă ce îl udă la unul dintre picioare . Ce era de făcut acum , să aștepte până intră în bloc și abia apoi în apartament pentru a se usca , nu mai avea așa de mult . Privi în sus la soarele abia ieșit de dimineață ce se vedea slab , aproape de loc .

Piciorul său ud se lovi de ceva el fiind pe cale să cadă din vina neatenției sale . Privi panicat în jos la piciorul gol din înaintea ochilor săi . Părul de pe spatele lui se zbârli , ce avea să caute acolo un boschetar era una din străzile rezidențiale ale orașului . Urcă cu privirea în sus pe piciorul alb ca spuma laptelui observând hainele persoanei și chipul acesteia într-un final . Tresări speriat și se înfrigură .

Leonardo : nu se poate !

***

Era în camera blondului meditând la discuția lor de mai devreme . Se enerva , de ce toți îi țin morală pe subiectul " familie " .

Privi pe fereastră la ploaia ce se calma cu cât se crăpa mai mult de zi . Nu a închis un ochi toată noaptea , ploaia ce bătea în fereastră îl speria , camera întunecată la fel și faptul că era într-un loc străin îl speria peste măsură .

  Cum stătea el și medita la starea lui de sănătatea  își simți abia acum corpul amorțit din vina rănilor bandajate și dezinfectate , și îi  veni o idee strălucită și o puse în aplicare cu greu dar o puse . Se foi prin pat încercând să coboare din acesta . La fiecare mișcare rănile îl dureau , ar fi putut înebuni din vina dureri dar nu o făcea se abținea să nu plângă și cu cât se fâstâcea mai mult simțea cum rănile i-se deschid , durerea creștea la fiecare mișcare el scrâșnind din dinți . Se foia și își tocea coatele de saltea încercând să coboare din așternuturi . Ajunse la marginea patului  după o lungă sesiune de încercări de a coborâ din el . Și își lăsă trupul în voia sorți , ajungând să cadă pe jos . Sunetul provocat de trupul său la contactul cu parchetul îl speria până și pe el .

Elías  : drace !!!! Urlă din cauza dureri scăpând câteva suspine și lacrimi .

Adam : Elías ai pățit ceva ?

Blondul apăru de nicăieri  văzând dezordinea din pat și pe brunet întins pe jos . Oftase văzând în ce situație era băiatul .

Elías : nimic , nu am nimic ....

Adam : vrei să te plimbi ? Îl întrebă cu entuziasm vrând să pară cât se poate de vesel .

Elías : nu ...

Adam : sigur !

Elías : ohhh ... Da , bă da ... Nu vreau nimic ...

Băiatul râse și se lăsă la acelaș nivel cu brunetul încăpățânat și fără putere în picioare și mâini . Era atât de vulnerabil în fața lui încât Adam ar fi sărit pe el devorândul nu mai decât . Era așa de fragil , de neajutorat și totodată nu putea să îi facă un asemenea lucru , îl iubea și ceea ce iar fi făcut l-ar fi rănit și nu doar pe brunet ci și pe el . Preferă să îi alinte chipul cu degetele sale lungi și subțiri , observând cum micuțul său se înroșea de la atingerile sale pătimașe . Îi era drag așa cum era el , irascibil și vulnerabil , mai având și alte calități pe care el le adora . Își puse palma pe capul băiatului și îl mângâie ușor de sus până jos . Atingerea părului brunetului era ușor aspră și mătăsoasă totodată . Un zâmbet mic îi apăru pe față și își presă buzele de fruntea încrețită a brunetului reușind să îl facă pe acesta să mărie .