VICTIMA

cap 1

New York, anul 2030

- Grăbește -te Felicia, o să întârziem la interviu!
- Fir-ar ea să fie de facultate! Dacă nu stăteam atât de mult la ore, nu am fi pe cale să pierdem acest loc de muncă.

Povestea noastră a început de aici. Eram studente in anul 2 la facultate și brusc am devenit pradă pentru proxeneți.
Numele meu este Anais și asta este povestea mea.
După orele de la facultate trebuia să mergem într-un club ca și ospătărițe. Căutam orice loc disponibil de noapte pentru a lucra. Eram studente, bursa abia reușeam să o folosim pentru chirie. Departe de familiile noastre, încercam să ne croim un drum în viață, eu și prietena mea, Felicia. Marea noastră oportunitate a fost acest club de noapte unde se lucra doar noaptea, era destul de periculos, dar lipsa banilor ne aducea în această situație de a ne pune viața în pericol; dar ce a urmat să găsim în acel club, m-a făcut să renunț la acest gând de a-mi pune viața în pericol pentru niste hârtii. Am ajuns la destinație destul de obosite, afară ploua și neavând bani de taxi, am luat-o pe jos in jurul a 4 km. Intrarea în club m-a șocat. Femei dezbrăcate ce făceau sex in colțurile camerei cu bărbați pe care probabil nici nu-i cunoștea. Mirosul de fum din încăpere mă făcea să îmi țin mâna la nas pentru a nu inspira. Bărbați care fumau iarba și femei care dansau goale la bară.

- Anais, ce facem? Ăsta este un club de striptease...Nu pare a fi de noi.
- Văd și eu asta. La naiba cu noi! Stăm până la sfârșitul programului și ne luăm banii și plecăm.
- Bine...

Am vorbit cu bărbatul care ne chemase pentru interviu iar acesta ne-a oferit o ținută destul de indecenta pentru a servi bărbații și femeile din club. Duhnea a alcool și pupilele lui erau dilatate, ochii roșii și parcă privea în gol. Era drogat.
Am inceput să servim oamenii cu ceea ce era în meniu. Meniul era format din băuturi și desert, toate conținând o cantitate mica de droguri. Unii bărbați mai ne loveau peste fund sau ne trăgea pe picioarele lor, ne pipăia. Doream sa termin cât mai repede aceasta nebunie. Așa am stat până dimineața la ora 4, când clubul s-a închis. In mare parte, oamenii de acolo au fost aruncați de pază în mijlocul drumului, pentru că aceștia nu mai erau capabili să meargă. Bărbatul care era patronul clubului, ne-a oferit 400 de dolari de persoana în acea noapte. Angajatul lui cu care discutasem despre interviu, dormea sub o masă, pe jumătate dezbrăcat. Acești bani erau suficienți să plătim chiria și consumul. Eram dispuse să mergem și următoarea seară când am văzut câți bani ne-a oferit. Voiam să ne schimbăm de haine însă hainele noastre erau ude și reci. Crezând că nu o să ne vadă nimeni, am decis sa nu ne mai schimbam pentru că patronul ne-a spus că le putem lua acasă, să nu ne îmbolnăvim cu acele haine ude. Sunasem un taxi, dar acesta nu voia să vina pe acea stradă și ne-a rugat să venim in statia de taxiuri cam la vreo 20 de minute distanță de noi. Mergeam în liniște pe stradă datorita bărbaților care dormeau pe jos. După vreo 10 minute, vedem două mașini care veneau din fața și din spatele nostru. Ne-am speriat foarte tare dar am continuat să ne vedem de drum până când acestea ne-a blocat drumul. Una dintre mașini lăsa geamul jos și un bărbat cu o mască pe fața și ochelari de soare la ora 4 DE DIMINEAȚĂ și era ÎNTUNERIC, ne întreabă unde mergem. Felicia răspunde răstit față de bărbat.
- Fratele nostru și tata ne așteaptă în capătul străzii. Care este problema?
Și încearcăm să meargem mai departe.
- Frumoase ținute, demne de fete ca voi.
Ne-am simțit foarte prost dar nu l-am băgat în seamă și am ocolit cealaltă mașina. Din mașini ies câțiva bărbați, toți îmbrăcați în negru, măști pe față, ochelari de soare care împiedicau să le vedeam fața. Bărbații erau foarte înalți, masivi. Tot ce înțelegeam era că noi grăbisem pasul. Tocurile noastre se auzeau cu ecou pe strada care era plină de bărbați adormiți și niște indivizi periculoși. Am inceput să țipăm și să fugim dar mai rău am făcut. Aceștia scot pistoalele și ne amenință. Ne-a spus să tacem și să venim spre ei, altfel ne vor face rău. De teama ne-am întors și ne îndreptam spre ei. Aceștia și-au pus înapoi armele și atunci a ieșit un ultim bărbat din mașină. Era un bărbat care la rândul lui avea fața acoperită de ochelari și masca. El era cel mai înalt, parcă avea 2 metri. Mușchii lui i se vedeau prin cămașa care stătea mulata pe abdomenul lui.
O talie subțire, mușchi pe brațe, o curea lata și blugi negri mulați dar nu tare. Arăta a un bărbat puternic, dur. Eram încercuite de bărbați care se holbau la noi. Eram un nimic în fața lor, înălțimea mea, de 1.50 de cm, era încă în minus să fac ceva. Prietena mea cu mult mai înaltă față de mine, ascunsă in spatele meu, parcă aștepta să mă lupt cu ei și să o salvez.

- Ce spui șefule?
Întrebă un bărbat de acolo pe cel mai înalt dintre ei. Se pare că el era șeful lor.
- Aprinde -ti farurile, vreau să le văd mai bine. Răspunde acesta.
Farurile se aprind, iar acesta mă apucă de bărbie și mă privește atent. Își dă ochelarii de la ochi. Era asiatic, mă privea cu ură. Ochii lui parcă mai aveau o secundă să dădea ordin să fiu ucisă.
Mda, sunt bune. Analizează-le și tu. Face semn unui alt bărbat. Acesta se apropie de mine și de Felicia și deodată mă împinge pe capota mașinii și începe să mă pipăie. Fără să mă controlez, îi dau un picior in boașe acelui bărbat care cade instantaneu la pământ și strigă tare de durere.

- Violatorule! Cum îndrăznești? Un alt bărbat se apropie si mă plesnește peste față. Șeful lui se apropie de el, il lovește și îl împușcă fix in fața noastră.

- Așa, bine i-ai făcut! Spune Felicia și merge spre cadavru și îi dă un picior.

- La dracu' femeie! Eu am vrut să te controlez să nu ai arme, spray cu piper, telefon, nu să te violez.
Lăsând asta,nu vedeți că în fața voastră stă un om mort, plin de sânge? Nu vă e teamă? Nu vă e teamă de noi? V-am putea împușca imediat.
Spune aceasta încercând să bage spaima în noi.

- Nu îmi este teamă. Suntem in anul 2 la medicină, învățam pe corpul uman

- Lăsați discuțiile, legați-le și bagă-le in mașină, Derek. Se adresase șeful lor, barbatului pe care l-am lovit.

- Da, V.

V? Îmi spun in gândul meu. El nu s-a adresat cu "șefule" cum se adresau ceilalți. Probabil că este o relație mai apropiată între cei doi.

Derek acesta se apropie de noi cu o funie, ne leagă la mâini, picioare, și după realizez că ne acoperă gura cu o bucată de scoici care sta al naibii de bine lipită de gura mea. La dracu'! Suntem pierdute de-a binelea. Acum chiar nu ne mai salvează nimeni. Suntem furate de niște psihopați, care probabil pot fi proxeneți sau traficanți de carne vie, sau pot fi ambele. Nu pot spune că nu mi-a fost teamă de momentul in care șeful lor a scos arma și i-a zburat fără milă creierii acelui nenorocit, dar răzbunarea era mult mai frumoasă. Derek ăsta și șeful lor a plecat cu noi într-o mașină iar cealaltă mașina a rămas pentru a curăța urmele cadavrului și probabil de-al lua de acolo.