VICTIMA

cap 14

PERSPECTIVĂ TAEHYUNG

Am ieșit cu Anais, afară din dormitor și am coborât în living, unde Derek mă aștepta.

-* Frate, cât aveai de gând să stai? * (Pun steluță pentru că aceștia vorbesc în Coreenă)
- *Nu-i vina mea pentru că nu ai sunat tu in momentul potrivit.*
- * Îți făceai laba?* Spune Derek râzând.
- * Multe vrei să știi.*
- Bună, Anais.
- Bună, Derek. Unde este Felicia?
- O să vină și ea. Cred că își face un duș.
- *V, mi se pare mie sau tu ai fost supt de gât? *
- * Derek, mi se pare mie sau și tu ești supt de gât?*
- Hei, băieți! De ce vorbiți in coreeană? Întreabă Anais curioasă. Aceasta nu știa coreeana și de obicei noi eram obișnuiți să vorbim in engleză, pentru a înțelege și fetele.
- Scumpo, ne șicanăm puțin.
- "Scumpo"? Copii, ce ați făcut aseară?
- "Copii"? Sunt mai mare decât tine, Derek. Și apropo, n-am făcut nimic aseară.
- Bine, de dimineață.
- Hei, Derek! Tu de ce ai semne pe gât? Ce i-ai făcut prietenei mele, Felicia? Întreabă Anais, căutând să scape de întrebări.
- *Te-ai culcat cu Anais?*
- * Vorbim altă dată.*
- V, te-am sunat atunci să îți spun ceva. Tatăl tău, cu restul familiei tale, sunt aici.
- Poftim? Restul familiei, însemnând mama, frații și surorile mele?
- Da. Și mai este un lucru...
- Care?
- Este și unchiul tău.
- La naiba!
- Ar trebui sa fii puțin calm și să nu te comporți agitat. Surioara ta, Sa-ra, se poate speria dacă faci ceartă acum.
- Este și ea?
- Da, sunt toți.
- Nu știam că ai frați și surori mai mici.
- Nu prea am vorbit despre familia mea, Anais.
- Bună,băieți! Spune Felicia.
- Fetelor, am o idee. Voi mergeți să vă distrați alaturi de cealaltă prietenă a voastră și eu cu Derek, rezolvam niște treburi.
- S-a întâmplat ceva, Taehyung?
- Nu, Anais. Doar avem ceva de făcut....
- *Taehyung, fiule! *
Nu apucasem să termin propoziția că mama mea deja era în casă, împreună cu sora mea mai mică.
- Mamă...
- Oh! Scuzele mele, Taehyung. Am uitat că aici se vorbește engleza. Ce faci? Nu ai venit acasă cât timp ai fost in Coreea.
- Da, am fost cam ocupat.
- Tae, de ce nu ai venit la mine? Nu mă iubești? Adaugă sora mea, Sa-ra.
Era un copil mic și adorabil. O iubesc foarte mult dar trebuie să stau departe de familia mea . Ar fi periculos pentru ei, dacă aș sta mult prin preajma lor. Nu pot lăsa mafia japoneză să afle de părinții mei.
- Nu, scumpo. Cum să nu îmi iubesc sora? Doar că eu sunt mai ocupat cu afacerile și n-am avut timp sa dau pe la tine.
- Minți, frățioare. Într-un an, ai fi putut. Spune Sa-ra , aproape lăcrimând. Am luat-o in brațe și am început să vorbesc cu ea, să se calmeze. Mă iubea cel mai mult și absența mea o afecta. Mi-aș fi dorit să nu îi greșesc atât de mult acestui copil...
- Sa-ra, mergi cu aceste fete afară și jucați-va. Eu cu mama și tata vom vorbi ca între adulți.
- Bine. Spune fata țopăind către Anais și Felicia.
- Anais, ai grija de ea și dacă vrea ceva, vino și spune-mi.
- Bine, V.
- Cine este fata? Este iubita ta? Întreabă mama in timp ce ce așează aproape de mine.
- Mamă, nu vom vorbi despre asta acum. Am altceva de spus.
- Ce anume?
- Unde este tata?
- Uite-l că vine și cu ceilalți copii.
Tata venea și cu ceilalți frați ai mei și totodată cu fratele lui, despre care voiam să vorbesc. Îmi îngreuna situația dar trebuia să o fac. Trebuie să îi spun adevărul tatălui meu despre acest nenorocit. Trebuie să scap de el, să îl ucid.
- Salut, tata! Spun in timp ce mă îmbrățișez cu el și mai apoi și cu ceilalți frați ai mei. Am luat loc toți la masă și am început să discutăm diferite subiecte.
- Și.... Taehyung, fiule, tu nu și schimbat o vorbă cu unchiul tău, Jis-sang . Sunteți certați?
- Tată, despre asta voiam să vorbesc. Eu...
- Da, Eun. Și eu voiam să vorbesc despre fiul tău. Să îți spun cât de prost crescut este!
- Taci! Nu îndrăzni să vorbești peste mine!
- Taehyung, liniștește-te! Lasă-l să vorbească. Este unchiul tău, este mai în vârstă.
- Nu, tată. M-am saturat sa tac in fața lui! Ți-a spus vreodată ce mi-a făcut? Ți-a spus vreodată cât m-a torturat când eram mic sau ce mi-a făcut cu un an în urmă?
- Taehyung, nu mai minți! Știi bine de ce te-am pedepsit. Eun, știu că te va dezamăgi fiul tău, însă trebuie să îți spun. Taehyung a violat niște fete, le bătea, consuma droguri. Iubita lui, Lulu, a dispărut. Nu știu nici în ziua de azi unde a dispărut fata aceea.
- Nenorocitule, cum îndrăznești să minți.
- Taehyung! Așa este?
- Tata, el minte. Întreabă orice fata de aici și o să îți spună adevărul. A torturat-o pe Anais, pe mine. A băgat aceasta fata in temniță vrând să o violeze niște bărbați.
- Derek, tu ești ca fiul nostru, te-am crescut de mic. Este adevărat ceea ce spune Taehyung? Dar nu vreau să minți. Spune adevărul, Derek.
- Da, domnule. Cu un an în urmă, fratele dumneavoastră a încercat să îl ucidă pe Taehyung. L-a biciuit și nu numai o dată. Toată copilăria lui i-a fost distrusa de fratele dumneavoastră.
- Jis-sang!
- Eun, copiii ăștia mint. Știi bine că eu îți iubesc familia. Cheamă fata aia, Anais și restul fetelor. Vedem cine minte și cine nu.
Spune aceasta crezând că minciuna lui o să funcționeze.
Toată fetele au venit și așteptau să li se spună motivul pentru care au fost chemate.
Mă ridic în picioare și mă îndrept spre ele.
- Fetelor, astăzi poate fi ultima zi in care o să îl vedeți pe ratatul ăsta. Astăzi puteți să spuneți ce v-a făcut. Anais, vrei să începi?
Fata face un pas în față, îl salută pe tatăl meu și își face curaj și vorbește.
- Îmi este greu să vorbesc despre asta, dar va trebui. Nu știu să spun Cu cât timp in urmă s-a întâmplat dar voi spune exact ce a fost. Mă jucam cu Taehyung iar fratele dumneavoastră a spus că trebuie să fiu pedepsita pentru asta. M-a lovit și am fost trimisă în temniță, unde am fost bătută, torturata. Taehyung vrând să mă scoată de acolo, a făcut o înțelegere cu el. Înțelegerea era o pedeapsa pe care o primea in copilărie, in lipsa voastră. Îl biciuia până când acesta leșina sau îl implora să nu îl mai lovească. Dacă nu mă credeți, dovezile sunt pe spatele fiului vostru.
- Taehyung, dezbracă-te!
- Tată, nu vreau să vezi asta, mai ales acum de față cu toată familia.
- Nu mă interesează! Dezbracă -te! Tata era foarte agitat. Mama avea lacrimi în ochi și restul fraților mei, erau șocați. Știam că nu trebuia să fac asta, dar alt moment nu mai ar fi existat.
Mi-am dat cămașa jos, lăsând la vedere cicatriciale după spatele meu.
- Jis-sang, o să te ucid! Spune tatăl meu nervos.
Văd cum fratele tatălui meu pune mâna încet pe arma de la spate și o scoate rapid îndreptând-o spre tata. N-am așteptat nicio secundă și am sărit în fața tatălui meu, încasând glonțul. Tata l-a împușcat înapoi pe Jis-sang, iar Derek l-a imobilizat și l-a trimis în temniță. Eram împușcat în abdomen, vedeam cum sângele îmi curge fara oprire, femeile țipau și plângeau.
- Anais, nu plânge.... Spun in timp ce îmi întind mâna spre ea.
- Chemați un doctor! Striga mama plângând.
- Anais, Felicia, faceți ceva! Spune Derek speriat. Încet, încet îmi pierdeam conștiința dar mă străduiam din răsputeri să rămân conștient. Anais era mult prea speriată ca să o las așa.
Băieții m-au ridicat și m-au dus în cabinetul medical, unde Anais și Felicia incercau să oprească sângerarea.
- Nu pot să fac nimic. Tremur, nu am suficientă pregătire, nu sunt pe acest domeniu. Trebuie sa mergem la spital, urgent! Pot să îi opresc sângerarea dar poate muri. Glonțul este intrat adânc, poate să-i fi distrus un organ. Trebuie să îl ducem la spital cât este conștient. Spune Anais plângând.
Îi priveam ochii roșii de plâns și mă durea îngrozitor că nu puteam să îi spun nimic. Nu aveam putere. Am intrat în mașină și Anais stătea lângă mine, ținând presat pe rană să îmi oprească sângerarea. Ceilalți din familie au rămas acasă. Anais și Felicia , au venit împreună cu mine și Derek. După un scurt timp, am închis ochii și nu știu ce s-a întâmplat. Nu știu după cât timp m-am trezit, nu știu ce zi era, nu știam absolut nimic. Mă trezisem într-un pat de spital cu multi doctori și multe asistente in jurul meu.