VICTIMA

cap 5

PERSPECTIVA LUI V

O primesc cum povestește ce i s-a întâmplat și parcă nu are nici măcar o remușcare. Oare nu îi pasă ce i s-a întâmplat sau este un teatru? Este mult prea indiferenta față de această situație.
- Când o să mă vinzi?
- Nu știu, vedem. Vedem ce oferte sunt.
- Care au fost cele mai mari oferte și ai respins vreodată o ofertă?
- Ce-s cu întrebările astea, Anais?
- Ce? Și tu m-ai întrebat lucruri aiurite.
- Dacă tot vrei să afli, atunci îți spun.
Noi lucram in general cu euro, uneori acceptăm și dolarii. Pentru o femeie simplă primim undeva la 100.000 de euro. Pentru ceva mai special, ofertele sunt mai picante, cum ar fi o oferta pe care chiar am refuzat-o. Iubita mea este și ea aici și un prieten arab a dorit-o cu insistență și tot timpul îmi dădea niște oferte mari cum ar fi 500.000 de euro sau chiar aproape de milion.
- Stai, stai , stai. Prima întrebare. Tu ai o iubita? A doua întrebare. Tu o ții aici pe fata asta fără ca ea să se supere că te ocupi de așa ceva, că stai doar printe femei? Și a treia întrebare. Ești cumva nebun? Frate, cu banii aia îți mai luai 12 iubite ca ea.
-Da, știu...
- Doamne, uneori voi bărbații sunteți foarte fraieri. Apropo, ai terminat treaba?
- Da, am terminat.
- Bun, atunci eu plec. Dar pe unde?
- Te duc eu afară.
Am condus-o pe Anais afară din cameră. Aceasta s-a dus spre casa fetelor iar eu m-am dus spre casa celor din familie. În curte erau două case. Casa familiei și casa femeilor și angajaților. Lângă dormitorul meu era o camera goală care a fost făcută special pentru o femeie care să fie a mea. Într-un timp, Lulu, iubita mea, a stat acolo. Ea este o americană blondă, înaltă, o femeie sexy cu o groaza de operații estetice. Uneori regret că nu m-am despărțit de ea sau că nu am vândut -o. O cunosc, știu ce fel de persoana este și mai mult este dureros. Bine, a fost. In momentul de față, nu mă doare nimic din tot ce știu. Lulu mă înșela in orice moment în care știa că eu nu sunt prin preajma. Ea încă crede că eu nu știu că este cățeaua portarului. Ambii trăiesc din mila mea, altfel, era moartă pentru acel portar nenorocit care îmi zâmbește in fiecare zi ca și cum nu ar fi nimic ciudat. M-am așezat la birou și primesc un apel de la unchiul meu care venea în vizită.
- Salutări unchiule! Ce s-a întâmplat?
- Salut, V. Aproape am ajuns la tine, intru pe poartă.
Prezența lui nu prea mă încânta. Nu-l plăceam și presupun că și el bănuia asta. Este un om sever, un psihopat, lovește femeile de parcă ar fi niste obiecte. Eu nu sunt așa... Cat am fost mic, am crescut mai mult cu el. Părinții mei tot timpul erau plecați în Europa cu diferite afaceri iar el făcea lucruri ilegale. Aveam 11 ani și acesta prindea femei, le ținea ostatice și făcea sex cu acestea indiferent că eram acolo cu el. Acestea sunt micile mele traume ale copilăriei. Părinții mei nici în ziua de azi nu știu de asta. Probabil tata l-ar fi ucis. Acum, sunt și eu la fel ca el, un om psihopat. Deși... n-am nicio scuză. Cât țin ostatice atâtea fete nevinovate, sunt la fel ca el.

- Salut, v.
- Ce faci unchiule?
- Am venit aici cât de repede am putut. Am auzit că o târfa ți-a făcut rău. Cine a îndrăznit să ridice mana la nepotul meu?
- Unchiule, era o joaca. Nu mi-a făcut nimeni rău.
- Nu mă interesează! Să nu ai curajul să spui ceva! Eu decid aici. Eu iau decizia cine este pedepsit și cine nu. Bodyguarzi, cine a făcut asta? Aduceți -o aici!
Aceștia pleacă și o aduce pe ea. Mi-am pus mâinile în cap și am privit în pământ. Nu știam ce să fac.

- Ce se întâmplă? Întreabă Anais, speriata.
Bărbatul pe care îl urăsc cel mai mult pe lumea asta și este chiar unchiul meu, o lovește din plin pe fată. Anais cade la pământ aproape inconștientă.
- Luați târfa și duceți -o in temniță.O priveam ca un laș și nu aveam niciun drept asupra ei. Nu știam ce să-i fac, cum să o salvez din mâinile acelui maniac.
- Unchiule, las-o! Am strigat insistent la el.
- Tu, un rahat de om, ai curajul să strigi la mine?
- Da. Nu îți dau niciun drept să îi faci rău.
- Nu mă interesează. Și știi ce? O să primești și tu o pedeapsa, exact ca in copilărie. Cred că ți-a fost dor de biciuri.

O alta trauma a copilăriei mele era bătaia. Aceasta mă puntea in genunchi in fața lui și mă lovea înfiorător de tare cu un bici pe spatele gol, până sângeram. Eram ca un animal pentru el.

- Poți să îmi faci ce vrei, dar las-o in pace. Nu ii face rău!
- Bine. Primești 50 de biciuri pe spate și ea va fi eliberată.
- De acord.
Acesta a luat un bici din dormitorul lui. La vederea acestuia, un zambet diabolic i-a răsărit pe fața.
- Ce dor îmi era să te văd plin de sânge, rănit, implorându-ma să te iert, să nu mai dau.
- Nu o voi face nici mort.
- Vom vedea, nepotul meu nefavorit.
Biciul era făcut dintr-o funie groasă, împletită care în capătul acestei avea o bucată de sârmă care îți agăța pielea iar atunci când trăgea înapoi biciul, tăia pielea. Spatele meu era plin de cicatrici din cauza asta. Am trecut cu greu peste amintirile dureroase create de fratele tatălui meu. Nu am vrut sa mă mai stau in genunchi. Am rămas în picioare și în următoarele secunde calvarul a început. Mă lovea cu plăcere, cu satisfacere dar nu am schițat niciun zgomot. Am stat drept fără a reacționa în vreun fel. Timpul trecea și loviturile erau tot mai puține. Tot ce știam e că aproape nu mai simțeam nimic de durere. Simțeam cum îmi pierdeam conștiința și cum sângele curgea pe pantalonii mei.

- 49....50. Gata prostule. Dacă mă implorai, poate aveam milă de tine .
- Ai făcut foarte bine, mi-ai dat curaj să duc planul până la capăt, unchiule.
- Ce plan?
- Nimic special.
Mi-am luat tricoul și am plecat din cameră. L-am chemat urgent pe Derek sa mă ajute altfel puteam leșina sau chiar mai rău. Era îngrozitor de dureros. Mă străduiam din răsputeri să nu strig de durere sau să plâng. Din cauza celor întâmplate, am uitat să merg la Anais să verific ce este cu ea. Derek mi-a dat cu o crema care trebuia să dezinfecteze rănile și mi-a pus un bandaj pe spate. Din cauza durerii am leșinat și Derek neștiind de Anais, m-a lăsat în camera crezând că mă voi odihni și mă voi simți mai bine.

PERSPECTIVA ANAISEI

Nu știam ce se întâmpla în jurul meu. Eram amețită, plină de durere. Tot ce știu este că am fost bătută de 4 bărbați. Ceasul după perete ticăia. Era 11 noaptea. Incercam sa îmi amintesc tot ce s-a întâmplat iar mici secvențe îmi apăreau în cap. Bărbați care dădeau cu pumnul în mine, mă scuipau, un bărbat care m-a ridicat în picioare iar altul care mi-a dat cu piciorul în burta. Un alt bărbat care și-a scos cureaua și a început să mă bată cu aceasta. După toate acestea, au venit fiecare cu câte o găleată cu apă rece cu gheață și au aruncat-o pe mine. Eram legată de mâini și picioare, îmi era frig și așteptam o salvare. Deodată clanța ușii se lasă în jos. Credeam că e el, credeam că o să vrea să ma salveze și că îi pasă de mine dar pe ușă au intrat acei 4 bărbați.

- Ce faci păpușica? Știi de ce suntem aici?
Spune unul dintre ei. Am tăcut, nu i-am privit pentru că știam ce urmează să se întâmple. Știam ce vor și știam că nimeni nu va vrea să mă salveze.