VICTIMA

Cap 6

Bărbații se apropiau încetul cu încetul de mine. Începeau să își înlăture hainele. In mână, unul dintre ei avea o funie iar altul o jucărie pentru adulți. Am început să strig după ajutor. Plângeam, îi imploram să mă lase însă totul era în zadar. Erau goi, erau dezbrăcați in fața mea și eu eram acum o victimă a violului. Doi bărbați m-au prins iar unul mi-a tras pantalonii, rupândui, iar celălalt mi-a rupt tricoul, rămânând în lenjerie intimă, încercam să mă ascund. Mă intimidau vorbele lor. Fanteziile lor erau oribile, satanice. De ce femeile sunt victimele violului, abuzului fizic? De ce eu? Nu mă opream din plâns și țipat. Mi-au legat mâinile și pe gura mi-au pus o bucată de scoici, menționând că o va da jos mai târziu pentru fanteziile lor. Din cauza zgomotului n-am mai putut auzi ușa, dar am putut vedea un bărbat stând în ușă și privea cu ochii plini de ură. Acel bărbat era chiar el. Motivul pentru care eram eu pusă în această situație.
- Luați -va mâinile după ea, in secunda asta!
- Nu vrem! Ce o să ne faci?
Spune un alt bărbat. Nu ezită nici măcar o secundă și își scoate pistolul și în secunda doi, acel bărbat era la pământ, plin de sânge și pentru câteva fracțiuni, se zbătea. Mă satisfăcea într-un fel scena, dar totodată, mă înfricoșa îngrozitor de tare. Același lucru a urmat și cu ceilalți 3 bărbați. Am rămas stupefiată iar cu siguranță voi rămâne și cu sechele. Am început să tremur necontrolabil. Începusem să mă învinețesc exact ca un mort, nu mă mai puteam opri din plâns și suspinat. Parcă mă aflam într-un film horror.
Se apropie de mine, încet. Mă privea de parcă mai avea o secundă și cădea la pământ. Părea îndurerat, dar nu înțelegeam de ce. Nu schița niciun semn. Pur și simplu a scos un cuțit și cu grija a tăiat frânghiile și mi-a îndepărtat lent scociul.
- Demonule, din cauza ta eu sunt aici. Te urăsc!
- Anais, n-am chef...
- Nicio Anais! Îți place? Uită-te la mine!
V se ridică de jos și se întoarce cu spatele. Nu ezit nicio secunda și îl lovesc tare pe spate și îl trag înapoi.
Acesta strigă tare și mă împinge tare, făcându-mă să cad. Acesta cu lacrimi in ochi, ridică mâna la mine și strigă foarte tare să nu îndrăznesc să îl ating. M-am speriat foarte tare și instantaneu am inceput sa plâng, din nou.
- Anais, n-am vrut să se întâmple asta.
- Nu, lasă-mă. Nu ești diferit! Ești la fel ca toți. Un maniac!
- Da, Anais. Sunt la fel ca toți. Ai dreptate.
- Da, chiar ești. Ai privit de la bun început cum m-a lovit. I-ai permis să mă lovească și nici măcar nu ai venit să mă scoți din temniță. Probabil ați stat ca o familie, ați mâncat, ați petrecut în timp ce eu eram bătută, lovită de acești nenorociți.
- Da, Anais. Am petrecut, ne-am distrat in timp ce tu erai torturata. Ba chiar sunt beat acum, ce să crezi? Nu am venit să te salvez, am venit să continui ceea ce au început bărbații ăștia. Ba chiar de asta i-am omorât. Îți place asta cum suna?
- Ești atât de dezgustător! Te urăsc atât de mult.
- Mulțumesc. Spune aceasta dezamăgit și pleacă. In timp ce se întorcea cu spatele, văd pe spatele tricoului sau picături mari de sânge care rămase imprimate și pe palma mea de când l-am lovit.
- V...
- Ce dorești?
- Ai sânge pe spate. Ce este cu tine? Te simți bine? Ești rănit?
- Are importanta asta? Oricum tu ești lovită. Eu n-am nimic. Doar ai spus că am petrecut, că m-am distrat în timp ce tu erai aici torturată.
- V...Ce este cu tine? De ce nu îți menții bine echilibrul?
- Nu-i treaba ta. Hai afară de aici.
- Nu pot ieși așa dezbrăcată. Hainele mele sunt rupte...
- Lasă, ieși așa.
- Ai putea...
- Ce?
- Să îmi dai tricoul tau?
- Rahat...Nu pot...
- De ce?
- Am o problema.
- Bine....
- Bine, ți-l dau.
V își dă tricoul jos. Abdomenul perfect îmi atrăgea atenția incontinuu dar dorința mea era alta. Să aflu de unde venea sângele.
- De ce ai bandajele astea pe tine?
- Nu are importanță. Îmbracă tricoul și hai afară de aici.
- Nu ies până nu îmi spui ce ai pățit. De ce ești plin de sânge? Ce ți s-au întâmplat? Ești rănit?
- Da, sunt rănit. E ok acum?
- Ce ai? Spun îngrijorată și îmi așez lent mana e brațele lui.
- Nu îți voi spune.
- Spune-mi!
- Anais, Unchiul meu mi-a făcut și mie rău. Îți arăt in dormitorul meu ce s-a întâmplat.
- Bine...
Am plecat rapid din acea încăpere și am ajuns in fața casei unde trebuia să merg. Practic drumurile noastre se separau. El mergea în casa unde stăteau cei din casa și eu trebuia să merg in casa in care erau femeile.
- Hai Anais, du-te și odihnește -te. Eu merg in casa.
- Nu te pot lăsa așa. Uită -te la tine cum arăți.
- Tu crezi că arăți mai bine? Hai, fugi. Nu pot să stau atâta aici și dezbrăcat.
- Nu, nu te las singur.
- Nu sunt singur.
- Ah, la naiba. Am uitat că ai iubita.
- Nu vorbeam despre ea. Mă refeream la Derek. Dar pentru că insiști și nu mai vrei sa mergi din cauza că am eu iubită, te iau eu cu forța.
- V, nu vin. Nu vreau să vă fac ceartă sau ceva de genul.
- Să nu te aud! Vino!
M-a luat de mână și m-a condus în casa lor. Era minunată, un design deosebit față de multe case pe care le-am văzut. Era o casă modernă, plină de plante, un fel de cascadă care curgea de la al 4 etaj până în pământ. Acesta m-a condus până la dormitorul său, care era la al 3-lea etaj. Am intrat pe ușa dormitorului iar în pat stătea o femeie care cu siguranță era iubita lui.
- V, iubitule, cine este această mumie?
- Mumie e mă -ta! Îi spun supărată.
- Tarfo, cum îndrăznești?
- Lulu, să nu cumva să îndrăznești să spui ceva! Du-te la iubitul tău, portar.
- V, cât de nesimțit poți să fii? Cum să spui așa ceva?
- Lulu, tot continui minciuna asta? Crezi că nu știu de relația ta cu bărbatul de la poarta? Fato, ar trebui să îți fie teamă, nu să te contrazici cu mine. De asta și de mâine veți avea de suferit. Ieși de aici!
- Tu o să ai de suferit și târfa aia, Kim Taehyung.
Spune femeia și pleacă din dormitor, trântind tare ușa în urma ei.
- Relaxează-te, fă -ti un duș.
- Eu vreau să știu ce este cu tine. Ți-am spus, nu te simți bine. Tu in general tremuri. Pansamentele după spatele tau sunt mai pătatate de sânge. Ce ascunzi?
- Anais, relaxează-te.
- Îți dau pansamentul jos și îți pun altul curat.
- Nu cred că e ok să vezi asta.
- Ce să văd?
- Ceea ce am pe spate.
- Ți-am spus, studiez la medicină.
- Bine, dacă insiști.
Bărbatul s-a întins pe pat. Mișcările lui erau foarte lente, semn că era dureros ceea ce avea. Mă așteptam ceva, împușcătură sau vânătăi dar cea ce am văzut mi-a înmuiat corpul in totalitate. Spatele lui era plin de dâre in piele care sângerau. Pielea era despicată și sângera in cel mai oribil mod. Ce i se întâmplase cu adevărat?
- V... Ce e asta?
- Asta este ce mi s-a întâmplat în lipsa ta. Asta este modul cum m-am distrat.
- Cine ți-a făcut asta?
- Aceiași persoană care te-a trimis și pe tine acolo.
- Ești nepotul lui, V. Cum a putut să îți facă asta? Cu ce ți-a făcut asta? Zi!
- Anais, scumpo, calmează-te. Vocea lui calda îmi dădea fiori in întreg corpul.
Asta a pățit din cauza mea?
- De ce ți-a făcut asta și cu ce ți-a făcut?
- Ne-am certat și ajunsesem la o concluzie și a făcut o promisiune că în schimbul la asta face cum zic eu, însă nu s-a ținut de promisiune și am ajuns și eu și tu în situația asta.
- V, pentru mine tu ai acceptat să îți facă asta?
- Hei, nu dedu tu asta. Eu nu am menționat nimic.
- Cu ce ți-a făcut asta?
- Cu un bici...
- Vai, doamne! Cum a putut să îți facă asta?
- De ce te îngrijorezi? Până la urmă, din cauza mea se întâmplă toate astea.
- Și? Ești și tu om ca mine. Suntem oameni, simțim orice. Dacă te urăsc că m-ai adus aici nu înseamnă că te urăsc in totalitate și nu aș putea să îmi fie milă de tine sau să nu te ajut.
- Nu vreau milă.
- Atunci accepta prietenia mea și ajutorul meu.
- Bine.