VICTIMA

Cap 12

PERSPECTIVA ANAIS

Eram foarte fericita pentru revenirea lui, dar in același timp eram și tristă. Nu știam cum am ajuns să îmi doresc ca răpitorul meu să vină înapoi. Ce se întâmplă cu mine? Cum am ajuns in aceasta situație în care să cedez in fața unui bărbat care mi-a dorit răul. Eram bipolara și aceasta afecțiune nu arată tocmai a una bună. Învățasem la facultate că bipolaritatea este o afecțiune mintală care se formează datorită depresiei. Oare sunt in depresie? Îmi spun in gând și îmi mângâi micile cicatrici după mâini, pe care mi le făcusem cu lama in urma cu vreo 6 luni. Ce se întâmplă cu mine?
Am plecat deranjată de gândurile mele, către Felicia și Derek, să îi anunț venirea lui Taehyung. Când am ajuns in dreptul lor, Derek îi ținea în mâini, mâinile Feliciei și i le mângâia și i le săruta. Păreau fericiți și îndrăgostiți. M-am bucurat pentru ei și le-am zâmbit.
- Mă scuzați, porumbeilor. Nu vreau să vă stric dispoziția însă am o veste pentru voi. Bine, mai mult pentru Derek.
- Nu ne deranjezi. Oricum, ce veste, Anais? Spune Derek in timp ce se ridică după balansoar.
- Taehyung, vine astăzi.
- Ce?
- Ce? Felicia și Derek pun aceiași întrebare în același timp făcându-mă sa râd.
- Ești adorabilă când râzi. Îmi spune Felicia în timp ce îmi mângâie obrazul.
- Ți-a spus că vine? Întreabă Derek puțin agitat.
- Da. M-a întrebat în timp ce vorbeam cu el, dacă vreau sa vină înapoi și eu i-am spus să vina.
- Este super! Spune Derek surprins de veste.
Mă duc să anunț și ceilalți oameni, de venirea lui. Voi stați aici.
- Anais, ia loc lângă mine. Îmi spune Felicia în timp ce îmi face semn să mă așez pe balansoar, lângă ea.
- S-a întâmplat ceva?
- Da, s-a întâmplat ceva grav. Ai o problemă și pare că nu vrei să ți-o rezolvi.
- Despre ce vorbești?
- Anais, uită-te la tine! Ești schimbată. Ai slăbit, ai incercat sa te sinucizi de 2 ori. Ai tăieturi pe mâini. Nu vorbești, nu ai poftă de mâncare, nu ieși afară.
- Unde afară? Aici? Să stau aici, in curtea asta? Felicia, mi-e dor de familia mea, mi-e dor de mama. Vreau acasă și știu că nu voi mai pleca niciodată de aici. Ai macar habar de cât timp suntem aici? Dacă nu, îți spun eu. Suntem de 2 ani și 9 luni, Felicia. Am dispărut după fața pământului. Familia noastră ne-a dat dispărute și poliția a spus că am murit, Felicia. Asta o numești tu viața? Poate că tu ești fericită aici însă eu nu sunt. Știi ce înseamnă să îți arate cineva o filmare cu mama ta care stă lângă un mormânt crezând că eu sunt acolo? Mama crede că am murit iar poliția a găsit un cadavru care ar fi spus că este al meu. De când mi-a arătat Derek acel videoclip, eu nu mai știu ce s-a întâmplat cu mama mea și nici tu. Părinții tăi trăiesc? Știi cumva asta? Nu știi, Felicia. Astăzi este ziua de naștere a mamei mele iar ea și-o sărbătorește în doliu crezând că eu sunt moartă. Eu sunt aici, blocată aici, Felicia! Nu mă scoate nici dracu ' din văgăuna asta. Nici pe mine, nici pe tine. Știi ceva? Dacă te-ar fi iubit Derek cu adevărat te-ar fi scos măcar o zi afară de aici. Te-ar fi dus în oraș, și-ar fi asumat greșala și îți spunea să mergi să îți vezi familia.
- Ai dreptate....
- Am, și știu asta. Oricum, nu se rezolvă nimic. Vom rămâne aici până putrezim sau când o să îmbătrânim, ne aruncă de aici și o să răpească alte femei, tinere.
- Cred că ai dreptate, Anais. Cât de fraiera am putut fi! Nu trebuie sa am încredere în ei, in iubirea lui falsă.
- Nu, nu spune asta. Pur și simplu nu te atașa foarte mult de el. Nu știi când te poate răni. Oricum, Derek este un pion. El este folosit de familia lui Taehyung. Încearcă să îi propui să te scoată de aici. Măcar tu să scapi, dacă nu putem amândouă.
- Nu-i așa simplu, Anais.
- Atunci nu avem decât să murim aici.
- Hai să bem ceva, măcar în cinstea zilei de naștere a mamei tale.
- Bună idee.
Am plecat împreună cu Felicia în casa și ne-am oprit în living. Am luat din bar câteva sticle cu alcool și am început să turnam in pahare. Casa tot timpul era controlată de câțiva oameni plătiți să verifice dacă lipsește produse alimentare sau de igienă. Avem totul dar pentru mine era ca și cum nu aveam nimic. Lipsea ceva din viața asta, acel ceva era fericirea și libertatea. Erau multe fete drăguțe și prietenoase. Melina și Felicia, au rămas cele mai bune prietene ale mele.
Melina ni s-a alăturat și a început să bea necontrolat. Părea și ea la fel de tristă ca și noi. Îmi era milă de ea pentru că libertatea ei era de mult luată, iar speranța de a scăpa era spulberată, la fel ca și a noastră. Mai târziu, alte fete ni s-au alăturat și am băut timp de câteva ore, uitând de venirea lui Taehyung, uitând de absolut tot. Felicia, foarte beată, pleacă în căutarea lui Derek, Melina se retrage târâș in camera ei, și cu restul fetelor. Neavând ce să fac, procedez la fel. Mă simțeam mult prea rău să fac ceva.
Mă așez în pat și în următoarea secundă, un bărbat cu Felicia în brațe îmi invadează teritoriul.
- Anais, ce naiba are prietena ta?