VICTIMA

cap 2

După mult timp de mers cu mașina, și multe strigă-te la noi pentru că nu ne mai opream din plâns, aceștia oprește într-o parcare. Derek vine lângă noi și ne pune o batistă pe fața, timp de câteva secunde iar apoi se duce la un magazin închizând portierele. In mașină a rămas șeful lui. Acesta se mai întoarce la noi și îmi prinde bărbia și mă întreabă:
- De ce plângi?
Nu puteam răspunde, aveam gura blocată de acel scoci care simțeam că îmi desprinde și pielea după fața, nu doar mustața.
Nu sunteți prostituate? Întreabă acesta.
Dăm negativ din cap și începem să plângem mai tare. Imediat simt un somn adânc și adorm necontrolat. Lângă mine, Felicia deja dormea.

Nu știu cât timp am dormit, nu știu unde sunt, nu știu ce s-a întâmplat dar sunt într-o mașină parcată. Lângă mine Felicia se zvârcolea încercând să își caute un loc mai confortabil de dormit. Nu mai aveam scociul niciuna. Nu mai eram legate de picioare. Eram doar noi două într-o mașină. In afara mașinii acei bărbați stăteau la o țigară, bând câte o cafea. Simțeam și eu cum foamea și setea îmi lovise puternic stomacul. O mișc mai tare pe Felicia care tresare puternic și crează un mic țipăt.

- Anais, am visat ceva îngrozitor...A, stai,n-am visat. Eu chiar eram legată...
Continuă aceasta
- Mi-e foame.
- Și mie.

După câteva minute vine un bărbat, înalt, structura corpului lui era exact ca a șefului, înalt musculos. Aceștia nu mai aveau măști nici ochelari. Probabil erau în siguranță, departe de poliție, departe de orice pericol iar noi tot mai aproape de el.
Bărbatul deschide portiera mașinii, și scoate o armă din buzunar și ne amenință.

- Dacă faceți o prostie, o să muriți exact ca omul acela pe care l-am împușcat.
Acesta era șeful lor. Nu pot minți, avea o frumusețe divină. Avea un ten atâta de curat, nicio urmă de cicatrici sau coșuri. Fața lui era perfecta, simetrică. O voce groasă, răgușită și impunătoare care te făcea mai mult de teamă să o asculți. Ochii lui negri mă priveau cu o ură și putere care mă făceau să am sute de fiori prin corp. Simt că avea ceva cu mine. Doar mie mi se adresa. Doar pe mine mă privea în ochii cu putere. Felicia parcă nici nu era pe acolo.
Vă voi dezlega mâinile și o să veniți cu noi să mâncați. Dar să nu uitați ce v-am spus! Orice mișcare greșită constă cu viața voastră. Și știți care este problema? Eu aici am putere, nimeni nu îmi poate face nimic. Toți oamenii din tara asta se dau pentru niste bani. Voi o să putreziți in pământ, fara să știe nimeni de voi iar noi in libertate făcând același lucru pe care îl fac și acum. Spune el ținând bărbia mea in mâinile lui mari dar fine. Era un asiatic frumos, dar nenorocit. La fel și Derek ăsta, era chiar frumos. Buzele lui voluptoase și roșii, zâmbetul care îi scotea în evidență dantura lui perfectă și albă. Oamenii ăștia erau perfecți dar nenorociți.
Am înghițit cu nod de teama și am dat afirmativ din cap acceptând să fac ceea ce spun ei.
Am luat-o pe Felicia de mână și am plecat cu ei. Am ajuns la un fast-food. Aceștia ne-au condus la baie, ba chiar intrase cu noi. Ne-au dat niste haine de schimb care spre uimirea mea, erau mult mai decente față de cele cu care eram îmbrăcată. Hainele erau niște rochii. Era o rochie aurie cu sclipici, cu spatele gol, și un mare decolteu. Mă simțeam oarecum și în acea rochie inconfortabil pentru că sânii și sfârcurile erau în evidență și știam că provoacă multe priviri. Abdomenul meu lucrat și talia subțire stăteau minunat sub acea rochie. Într-adevăr, arătăm sexy, dar mai mult aveam o aparență de damă de companie. Tenul pielii mele este mai exotic, sunt oarecum creolă. Părinții mei sunt arabi, dar bunica mea, mama mamei mele, era jumătate arăboaică, jumătate afro. Am parul creț, ochii verzi, piele creolă. Ce mai, eram o damă de companie. Măcar cu celelalte haine nu mai arătăm a o servitoare din filme porno. Mi-am luat tocurile de aproape 20 de cm in picioare și am ieșit din baie. Felicia la fel. Ea era o poloneză, înaltă,alba ochii albaștri, păr negru...era o femeie perfectă. Era îmbrăcată într-o fustă scurtă, curele pe picioare un corset sub buric... La naiba, arătam a prostituate! Cred că ăsta e și planul lor. Să ne lase la marginea drumului și să câștige bani pe fundul nostru. Ce fac eu cu virginitatea mea? La naiba! Trebuia să îl las pe acel labar de fostul meu să profite de mine atunci. Acum o face unul cum vrea el.
Felicia când m-am văzut o bufnise râsul, la fel și pe mine când am văzut-o însă când am ieșit din baie, la ușă stăteau bărbații. Aceștia aproape au rămas gură cască la vederea corpului nostru. Fără nicio ezitare șeful vine și mă apucă de talie și mă trage foarte aproape de el iar Derek o ia pe Felicia, ieșim așa din fast-food și ne îndreptăm spre o clădire mare care de fapt este un restaurant de lux. Femeile de acolo erau foarte ciudat îmbrăcate, multe ne priveau cu ură, altele cu dezgust. Ne-am așezat la o masă, care era de fapt VIP. Oamenii ăștia chiar erau bogați. Fiecare dintre noi am primit un meniu care era în 2 limbi. Prima limbă nu o înțelegeam, nu știu ce fel de limbă era , părea ceva asiatic, cealaltă era în engleză. Am incercat să comand ceva necostisitor, nu voiam să iau ceva scump, iar un alt motiv, nu cunoșteam acele mâncăruri. Mâncărurile începeau de la 400 de euro. Mă uitam ca ultima săraca la prețuri, băuturile nici nu mai zic.

- Cum te numești? Întreabă șeful foarte serios.
- Anais, domnule. Spun cu o teamă imensă.
- Și tu? Se adresează el, pentru prima dată, Feliciei.
- Felicia, domnule. Spune ea, aplecând capul.
- Ok, fetelor. Numele meu este Taehyung. Știu că este greu de pronunțat și din acest motiv o să vă permit să îmi spuneți V. Iar celălalt este prietenul meu care vă rog să îl considerați ca șeful vostru și să faceți așa cum vă spune el. Numele lui este Derek.
- Încântat de cunoștință fetelor. Spune Derek zâmbind ușor.
Am dat din cap și după ne-am întors privirea la meniu.
De mine se apropie V și mă întreabă calm dacă am ales ceva și eu timidă arăt ceva pe meniu care costă 280 de euro. Îmi zâmbește și mă întreabă dacă sunt vegana.
- Nu, nu sunt. De ce?
- Atunci de ce comanzi o salată?
- Oh...nu știam că este o salată.
Mi-a zâmbit din nou și a comandat pentru mine. Comanda mea era în jurul a sumei de 5000 de euro. Nu știu Cum și-au permis să meargă acolo, nu îmi dau seama ce fel de mâncare era acolo de avea asemenea prețuri.
După câteva zeci de minute, ospătarul a venit cu mâncarea. Comanda mea era ceva cu carne de vită, exact tipul de carne pe care îl urăsc, dar foamea din mine deja nu mai dădea importanta tipului de carne. Am mâncat cât se poate de lent ca să nu își dea seama că eu eram moartea de foame. Au adus și desert, o prăjitură cremoasă și foarte bună și multă băutură. Ei nu au băut băutură alcoolica. Însă pe noi ne-au servit cu o șampanie scumpă și un vin care avea undeva la 100 de ani. Au gustat și ei, dar foarte puțin. Ei au vorbit între ei, ba chiar în engleză să înțelegem ce vorbesc însă noi nu am vorbit deloc. Am fost tăcute pe tot parcursul mesei. Ei vorbeau de diferite afaceri cu nu știu ce oameni, contracte, firme. Chestii plictisitoare.
Ne-am ridicat frumos de la masă și aceștia au achitat cu cardul. Cam tot consumul a fost în jurul a 12 mii de euro. Îmi cumpărăm o mașină și îmi rămâneau și bani. Ăsta a fost singurul meu gând. Au împărțit banii la jumătate și au plecat. Cred că V a plătit pentru mine și Derek pentru Felicia. Am plecat din restaurant și am intrat în mașină. Un Mercedes negru, C class AMG. Am mai mers și până la urmă mi-am făcut curaj și i-am întrebat în ce țară suntem pentru că era evident că nu mai eram in New York.
- Suntem in Japonia. Răspunde Derek.
"Japonia?" Spun eu și Felicia împreună.
- Da, Japonia. Răspunde sec Derek.
Am înghițit cu nod și o privesc speriata pe Felicia iar ea îmi aruncă înapoi aceiași privire înspăimântată.
Acum chiar nu ne mai găsește nimeni.