VICTIMA

Cap 9

Ali m-a luat de mână și mă trăgea afară din casă. Nu voiam să îl urmez.
- Lasă-ma! Spun plângând și încercând să îmi eliberez mâinile din strâmtoarea lui.
- Am auzit că voi europencele sunteți bune la pat. Știți să faceți bărbatul fericit.
- Voi arabii sunteți așa de dezgustători?
- Ai mai avut treabă cu noi arabii?
- Tatăl meu era arab. Ești la fel ca el.
- Atunci bucură-te, o să îl ai pe tatăl tău în fiecare zi alaturi.
Spune în timp ce mă trăgea după el.
- Te urăsc din tot sufletul pe tine și prăpăditul ăla de chinez.
- Despre cine vorbești? Despre Taehyung, prietenul meu?
- Da.
- El nu este chinez. Este din Coreea de Sud.
- Crezi că îmi pasă?
- Totuși ar fi trebuit să îți pese. Poate acum erai bine, cu prietenele tale. La mine in harem, nu-i așa simplu cum crezi.
- Harem? Ne-am întors în vremurile străvechi când exista harem, când bărbații își alegeau femeile, când le foloseau doar pentru înmulțirea poporului?
- Așa ceva. Eu incerc sa simplific lucrurile. Nu faci cum îți zic, o să te decapitez și o să te alături miilor de femei ucise de mine.
- Măcar scap de calvarul ăsta de viață.
- Îți dorești să mori?
- Cumva fața mea îți spune că vreau sa trăiesc așa?
- Cum ai vrea sa trăiești?
- Nu cred că ar trebui să te preocupe această problema.
Pe lângă mine trece V care își ia rămas bun de la Ali și fără să se uite la mine își continuă drumul și urcă într-o mașină și pleacă cu viteaza din loc.
- Pare cam nervos, Taehyung, nu-i așa?
- Chiar nu îmi pasă.
- Și tu totuși nu mi-ai răspuns la întrebare. Cum ți-ai dori sa trăiești?
- Mi-aș dori sa mă trezesc din somn și să îmi dau seama că tot ce s-a întâmplat este un coșmar. Vreau sa revin la viață pe care o aveam înainte. Vreau ca mama să mă creadă și să mă caute, să își dea seama că nu am mințit și să fim din nou fericiți. Spun aceste cuvinte cu lacrimi in ochi.
- Ce s-a întâmplat cu familia ta? Ai surori, frați?
Urcasem in mașină iar Ali mi-a deschis portiera spunandu-mi să mă așez langa el, in față. In mașină eram doar noi doi.
- Da, am frați și surori, dar vitregi. Nu prea ii cunosc. Aceștia sunt din prima căsătorie a mamei. Eu sunt născută din a doua căsătorie.
- Și tatăl tău real este arab?
- Da, este...
- Ce ți-a făcut de îl urăști atât de mult.
- A vrut să profite de mine și când i-am spus mamei asta, ea nu m-a crezut . In schimb, l-a crezut pe el, care mințise că eram beată in pat cu un bărbat. Și pentru asta mi-am făcut bagajul și am plecat.
- Situația cu tatăl tău se aseamănă cu cea de acum?
- Nu. Atunci am scăpat, acum nu mai pot scăpa niciodată. Sunt capabilă să îmi dau seama că nu voi avea nicio scăpare de aici. Nu mă va căuta nimeni. Nimeni nu va simți lipsa mea. Poate dacă familia Feliciei își va aminti de ea și vor remarca absența ei. Dar în schimb, dacă nu se va întâmpla asta, atunci nu ne va salva nimeni. Vom sfârși aici, in mâinile voastre.
- Pari dezamăgită de tot.
- Cine nu ar fi? N-am făcut nimic în viață. Nu m-am bucurat de ea. Tot ce am reușit a fost să învăț, să iau note bune și să mă înscriu la cele mai reușite școli. Eram in anul 2 la facultatea de medicina.
- Sună frumos. Ai un viitor reușit.
- Ce viitor reușit? Ai idee despre ce vorbești? Sunt aici într-o mașină cu tine și cu puțin timp în urmă am fost vândută ție, fără acordul meu. Se fac afaceri pe corpul femeilor. Ți se pare că am un viitor reușit? Ce folos că am fost admisă la Harvard? Ce folos că sunt în topul celor mai deștepți tineri care studiază medicina? Care e folosul că știu să fac operații pe creier, să operez cele mai grave tumori? Le-am învățat degeaba. Voiam să mă văd un doctor, să salvez vieți, să fac oamenii fericiți și recunoscători că li s-a mai dat o șansă la viață. Asta era tot ce mi-am dorit de la viață. Am vrut să mi se spună " doamna doctor", să arăt lumii că și o femeie poate să ajungă departe.
Mulțumită vouă, am pierdut aceste vise. M-am despărțit de fostul iubit doar pentru că tot ce își dorea era să facem sex. Am vrut să găsesc un bărbat care să vadă în mine un sprijin, un prieten, o familie. Nu o păpușă gonflabila. M-am păstrat neatinsă de bărbați doar ca să ajung așa? Spune-mi? Asta este viața?
- Păi....
- Evident, nu ai ce să mai spui. Ți se pare totul roz atunci când ai bani, ai putere, când ești bărbat și știi că puterea bărbatul conduce lumea. Crezi că totul se rezumă la bani? Înainte credeam că nu este adevărat, că nu orice se rezumă la bani. Acum realizez că am greșit. Totul se rezumă la bani. Până și sănătatea. Nu ai bani să îți plătești tratamentul, operația, te lasă să mori ca un câine. Ce probleme aveți voi miliardarii!Sunt șocată! Nu va puteți deschide singuri poarta atunci când vi cu un nou Lamborghini. Nu știți ce culoare să aibă noul Bugatti. Ce probleme mari aveți voi miliardarii, când cumpărați femei și vă gândiți: "Cu ce să mă întorc la haremul meu? Cu avionul privat sau mașina?" Astea sunt problemele miliardarilor.
- Dar problemele săracilor?
- Problemele săracilor sunt gândurile de a încerca să găsească o evadare din iadul ăsta creat de voi.
- Bine, Anais. Ies puțin din mașină să îmi iau ceva de la magazinul aceasta. Tu rămâi aici și gândește-te cum să evadezi.
Ali iese din mașină dar uită să închidă portiera. Imediat cum se îndepărtează ies din mașină și încerc să fug. Ca o nătângă ce sunt, calc strâmb și cad în mijlocul traficului, unde o mașină este pe cale să mă lovească. Din fericire aceasta frânează la doar câțiva centimetri de mine, dar o altă mașină vine cu viteaza și o lovește din plin. Nu puteam să văd dacă șoferul este bine. Geamurile erau fumurii iar mașina care l-a lovit încerca să fugă de la fața locului. Am incercat să îl opresc, stand in fața mașinii. Imediat șoferul acesteia iese nervos decis să îmi ceară socoteală pentru această întâmplare. Bărbatul, fiind un american înalt, foarte musculos vine și îmi prinde părul cu putere și încearcă să mă plesnească peste față. Din cealaltă mașina, care a frânat in fața mea, Taehyung iese rănit la frunte. Furia i se citea pe chip. Când i-am văzut fața, fața mea s-a luminat și l-am privit cu fericire, chiar daca aceasta nu m-a privit la fel.
- Dă -i drumul! I se adresează Taehyung către american.
- Și dacă nu vreau? Spune acesta în timp ce se apropie de el, vrând să se bată.
- Bun. Atunci o vei lăsa în pace de frică.
Nici nu apuc să clipesc că văd cum americanul încearcă să îi dea un pumn iar V ripostează imediat și folosește mișcarea "one inch punch" lovind americanul in gât. Nu știu exact ce a fost mai oribil. Faptul că l-a lovit atât de dur sau zgomotul care s-a format atunci când beregata americanului a fost ruptă. După câteva secunde in care acesta se balansa pe picioare, hemoragia de sânge pornește și pe gura și nas și își pierde viața. Poliția ajunge la accident . Sperând că o să îmi găsesc salvarea în ei, fac un pas înainte vrând să le cer ajutorul. Aceștia privesc șocați in jur, și cu teamă îl privesc pe V.
- D...Domnule, Kim Taehyung....ne cerem scuze pentru cele întâmplate.
Spune unul dintre polițiști și face o plecăciune in fața lui V.
- Luați-l și sper sa nu mă mai deranjați.
- Desigur, domnule.
Acum chiar mi-am pierdut speranța. Dacă și poliția se teme de el și face ce spune el, înseamnă că nu mai avem nicio scăpare.

- Anais, ce cauți aici?
Spune el răstit, ținându-mi strâns bărbia în mână lui.
- V....
- Niciun V! Spune-mi "domnule"!
Îl priveam cu teamă, deja știam ce monstru se ascunde în spatele acelui chip divin. Abia acum realizez ce aș fi putut păți atunci când l-am lovit, sau ce aș putea păți dacă l-aș enerva atât de tare. Ar trebui să mă supun lui, altfel cine știe ce ar putea să îmi facă.
- Am vrut să traversez drumul, domnule.
- Ești atât de proastă in cât nu poți măcar să fugi. Spune el în timp ce își șterge sângele după frunte.
Intră în mașină, acum! Îmi ordona el.
- Domnule, dar m-ați vândut.
- Să nu îndrăznești să scoți un cuvânt!
Dau afirmativ din cap și mă îndrept spre mașină și deschid portiera din spate. Acesta vine și o închide puternic și îmi prinde degetul, instantaneu acesta începând să sângereze. Nu am putut rezista durerii și am schițat un geamăt puternic și am început să plâng în tăcere. V și-a dat seama de greșeala făcută și și-a cerut scuze într-un mod sec dar pe fața lui i se cunoaște vinovăția. Mă privea cu milă. Nu i-am spus nimic pentru că îmi ordonase să nu vorbesc și nu cred că voi vorbi prea curând. Îl voi face sa ii fie dor de vocea mea, să mă implore să îi vorbesc.
Apare și Ali, in cele din urmă cu o pungă plina de dulciuri.

- Lipsesc și eu câteva momente și vă găsesc așa? Anais cu degetul plin de sânge, tu lovit la cap, accident de mașini. Ce naiba s-a întâmplat?
- Idioata de Anais a încercat să fugă și din cauza ei s-a întâmplat asta.
- Ai lovit-o cumva? Adaugă Ali agitat.
- Nu, din greșeala i-am prins degetul in portiera.
- Cam neatent ești. Uită-te să nu-i fi rupt degetul.
- Nu cred.
- V, uită-te cât de firavă este. Are 50 de kg cu frigiderul in brațe și 1.50 cu tocuri in picioare. Crezi că are oasele la fel de puternice ca ale tale?
- Arată-mi degetul, spune V răstit.
I l-am arătat, dar nu era rupt.
Nu știu ce să zic, nu știu dacă e rupt.
- Întreab-o pe ea, a studiat la medicină, cu siguranță știe dacă e fracturat.
- E ceva grav cu degetul tău?
Dau negativ din cap, semn că nu era nimic grav cu el.
- Și ce facem? Întreabă Ali stând cu mâinile în șold.
- L-am sunat pe Derek să îmi aducă o mașină și să îți aducă și femeia.
- Mersi, V. Ar cam trebui să te calmezi puțin și după să urci la volan.
- Sunt calm, Ali.
- Aha, da... Foarte calm. Spune-i asta venei care stă umflata pe gâtul tău. Mai are o milisecunda și explodează.
- Lasă că îmi trece supărarea.
Am mai stat câteva minute așteptând să apară Derek. Acele minute mi se păreau un calvar. Nu prea știam ce se întâmplă.