I Hate my life without You .

Capitolul XXIII

Și uite așa rămân singură în camera, stând întinsă pe jos cu o durere oribilă de cap.
"Cum adică iubitul meu? "Gândesc eu confuză.
Degeaba zăbovesc pe jos fără să fac nimic.
Mă scol de pe jos și ajung pentru câteva secunde în picioare, apoi îmi simt nasul pe parchetul rece.
Simt că degeaba mă mai ridic...Ce rost mai are?
Uff,renunţ la ideea de a rămâne acolo și mă ridic ţinându-mă de pereţi,să nu cad iar.
Am reușit să mă ridic iar dar ușa este deschisă brusc, venindu-mi în faţă.
-Aouch ! Spun eu exasperată, fiind iar în fund.
-Scuze, spune Alexander ridicându-mă ușor.
-Ce intri așa?
-L-am văzut pe Andy ieșind supărat, am zis să văd dacă ești bine.
-Sunt bine,spun punându-mă pe pat ameţită.
-Bine,te las să te odihnești.. Dacă e ceva ţipi și vin.
-Hai plecă odată, spun eu făcându-i semn spre ușă.
Alexander îmi mai aruncă o privire și iese pe ușă, lăsându-mă și el singură.
"Ce fac acum? "
Să-l sun pe Justin, poate el poate să-mi povestească ce se întâmplă.
♪Trrr-Trrr♪
-Alo? Aud vocea lui groasă .
-Bună ..scuze că trec direct la subiect dar trebuie să aflu ce se intămplă.
-Ade... îmi pare rău că nu te-am mai sunat dar... din cauza amneziei nu aveam voie să-ţi accelerez memoria.
-Amnezie?!
-Da.. Îţi povestesc tot, eu zic că e mai bine așa.
-Mersi Justin .
El începe să-mi povestească tot și parcă îmi pare un film pentru adoleșcenţi nebuni.
-Mulţumesc mult, mai vorbim. Bye.
-Pa.
Wow...Asta da poveste tragică, mi-am pierdut fucking memoria și acum imi amintesc doar de toată viaţa până la întâlnirea cu July.. Restul ceaţă.
Dintr-o dată mă ridic în capul oaselor, venindu-mi o idee.
Mă gândesc să caut numărul lui Andy în agendă, sper să îl am.
Ashley
CC
Jinxx
Jake
Și .. Andy, bun.
Nu știu dacă să-l sun sau nu,e prea supărat, din câte am văzut.
Gata, îl sun !
°°Trrr-Trrr°°
L-am sunat odată, de două ori și abea a treia oară răspunde.
-Andy... spun eu pe un ton scăzut cănd văd că nu spune nimic.
-Ești bine? Mă întreabă după un oftăt lung.
Aweee, ce drăguţ e. Îi pasă chiar dacă e supărat.
-Sunt bine, mersi.
-De ce mai sunat?
-Păi l-am sunat pe Justin să-mi zică ce se întâmplă și am reușit să-l conving să îmi povestească.
-Vin la tine,nu vreau să ai altă criză. Nu apuc să-i răspund că închide rapid.
Mă întind înapoi pe spate în pat și mă uit fără vlagă la mâna mea dreaptă cu o pată de sânge din lovitura de la cap.
^^°°°^^
**Andy's POV**
Intru ușor pe ușă și văd cum stă sub plapumă dormind.
Nu vreau să o deranjez, deci mă pun lângă ea în pat și o privesc.
Acum că Justin i-a zis tot.. Oare mă va mai accepta în viaţa ei?
O simt foindu-se deci o aștept să se trezească.
Când deschide ușor ochii somnoroși, îi vad o mică lacrimă părăsindu-i faţa palidă.
-De ce plângi? O întreb eu blând.
Ea nu îmi raspunde și începe să plângă de-a binelea.
-Îm-mi p-pare rău.. Rostește ea printre lacrimile amare.
-Ștt, nu e vina ta.
Am apropiat-o de mine și i-am lipit capul de pieptul meu.
O mai aud plângând vreo câteva minute și până la urmă se liniștește.
-Andy.. De ce mi-ai zis că ești iubitul meu? Aud vocea ei firavă.
-Justin ţi-a povestit doar că suntem împreună dar nu ţi-a povestit tot.
-Atunci spune-mi tu,te rog.
-... bine, spun după un oftăt scurt.
Piticania din faţa mea stătea, în timpul povestirii,cu ochișorii aţintiţi pe mine.
La sfârșit o apuc de mână și tresare ușor, ca de obicei,însă nu se împotrivește deloc.
-Deci noi suntem încă.. Ăăă.. Împreună? Întreabă ea sfioasă.
-Mereu am fost, într-un fel...
-Am fost o pacoste pentru toată lumea, nu?
-Deloc, toţi ţi-am fost alături chiar dacă ne respingeai ajutorul,era chiar draguţ pentru mine să stau cu tine fără să crezi mereu că sunt un rock star.
-Dar totuși ești.. Spune încercând să zâmbească.
-Vrei să-ţi cânt ceva? Întreb eu blând zâmbindu-i.
-Oh shit ! Serios?! Vreau, vreau, vreau. Spune ea ridicându-se în fund rapid .
Eu rând puţin și încep să cânt saviour, la cererea ei.
I never mean to be the one
Who keep you from the dark
°•°♪♪♪°•°
-Mulţumesc Andy.. Spune ușor roșie la faţă.
-Te iubesc, my little CatWoman.
-Batman... Spune uitându-se iar în gol.
Oh nu iar !
Am început să o strig și să o zgudui ușor de umerii fragili.
Nu,nu, nu.. Se uită în gol și tremură, are iar criză.
Nu am ce să fac decât să urmez sfaturile doctorului, să-i șoptesc subtil la ureche câte ceva care să îi amintească de vechea ei viaţă.
Așa și fac, mă apropii de urechia ei și-i șoptesc unele momente din viaţa noastră de înainte, când eram fericiţi.
••Adelina's POV••
Sunt parcă intr-o cameră goală neagră.. Și îl aud pe Andy șoptindu-mi ceva.
El îmi povestea și eu vedeam în faţa mea, ca pe un filmuleţ, tot ce zicea el.
Când nu-i mai aud vocea răgușită,încep să mă panichez.
Îl strigam în disperare dar nu răspunde nimeni.
Dintr-o dată simt o zguduitură și mă trezesc labreałitate, văzând două oceane în faţa privindu-mă grijuliu.
-Andy...spun pe un ton scăzut și apoi sar pe el trântindu-l în pat lat.
Eram cu nasul lipit de al lui și cu corpul meu de balenă pe bietul Andy.
-îţi amintești? Spune el cu o speranţă mirifică în ochii de un albastru perfect.
-Da, înfârșit Da ! Ţip eu ca o isterică și capturez buzele într-un sărut sălbatic.
El îmi răspunde imediat și-mi cuprinde corpul într-o strânsoare plină de dragoste și dor, făcându-mă să-l mușc de buze puternic.
Îl simt zâmbind în sărut și asta mă face să-l apuc cu ambele mâini de păr ţinându-mă ușor de el.
Punctul culminant este bușitura ușii de perete și infiltrarea "musafiriilor" pe ușă.