I Hate my life without You .

Capitolul XLV : Momentul culminant.

Ne apropiem de Tea si CC cu un mers gratios si mandrii ca ne avem unul pe altul la brat,iar ei mai ceva ca noi si foarte zambareti.

-Tu,femeie ! Arati bestial,spune Tea razand.

-Oh,dar vai ! Spun eu ducand mana la frunte dramatic,mersi,dar esti asa stralucitoare tu de eu abea ma mai vad.

-Laudaroase,spune Andy printr-o tuse falsa si cu mana la gura.

CC incepe sa rada,iar noi ca de obicei le-am dat cate o palma peste ceafa la amandoi,ignorand orice posibila privire.

-Hai,sa mergem sa salutam invitatii,spun eu facandu-le semn spre sala plina de oameni.

Baietii ne-am luat iar la brat si am pornit toti patru,in toata splendoarea noastra,cu un mers de te busea rasul instant.

Nu stiu cum de facem atata caterica si cum de ne purtam ca niste adolescenti semi-plozi acum,iar cu o saptamana inainte eu si Tea eram stresate ca totul sa iasa perfect si orice detaliu sa fie pus la punct.

Poate ca acum vedem totul implinit si e prea multa emotie pe noi,deci ne purtam putin mai lejer,dar si ciudat in acelasi timp.

Cu ganditul meu nici nu mi-am dat seama ca am ajuns in fata parintiilor lui Andy si trebuie sa ii salut.

Deschid gura sa scot cuvantul,dar nu apuc fiindca imediat sunt oprita de un mic chitait din partea doamnei Biersack.Imediat zambesc catre ea si intr-o secunda ma trezesc teleportata in bratele ei.

Ma simt asa bine stiind ca ma place si chiar destul de mult.

De asta mi-am dat seama intr-o seara cand i-am vizitat iar cu Andy si ...

**Acum 3 saptamani**

Manac din fursecurile delicioase facute de soacra mea si ascult politicos tot ce imi povestete despre Andy cand era mic si toate porcariile care le-a facut cand era un prunc fara pic de minte.

-Chiar a cazut in lac?Spun eu incepand sa rad ca discreierata.

-Da,doamne! Era sa se inece blegul de el,dar noroc ca Chris a fost langa si la scos de acolo imediat.

-Mama,poti sa imi zici de unde mai iau cafea?Spune Andy putin rosu la fata din cauza lucrurilor pe care le-am aflat despre el.

Sigur crede ca o sa rad de el cand ajungem acasa si nu se prea inseala. Este prea amuzant si am de gand sa ma amuz putin si acasa.

-Stai aici,dragule,ma duc eu.Adelina,ma ajuti?Spune doamna Biersack zambindu-mi.

-Desigur.

Ma ridic si eu de pe canapea si merg dupa ea in bucatarie.Caut cu privirea cateva secunde cafeaua,dar sunt intrerupta brusc de mana doamnei Biersack pusa pe umarul meu.Imi cobor privirea la fata ei si observ o privire serioasa.

-Stai jos,te rog.Vreau sa vorbim ceva,spune ea calm.

-B-bine,raspund eu putin nesigura si alarmata de privirea serioasa de mai devreme.

Se pune in fata mea pe un scaun si incepe sa vorbeasca.Deja gandul imi zboara la mii de lucruri rele pe care ar putea sa mi le spuna,dar totusi pare prea de treaba sa o faca.Sa vezi ce ciufuleala ma asteapta acum.

-Stiu ca va cunoasteti de ceva timp si chiar se vede ca baiatul meu tine mult la tine.Nu a facut pasul asta degeaba pana la urma,nu? Sa fiu scurta,scumpa mea,sper ca tu nu esti ca fata aceia Juliet.Nu ma intelege gresit,era o draguta si ea,dar daca nu a fost sa fie...asta e.Nici nu te compar cu ea sau pe ea cu tine,ci doar vreau ca Andy sa fie fericit alaturi de persoana potrivita.Nici nu te amenint sau ceva de genul si chiar pari o persoana buna din cate am vazut in ultimul timp mai ales.