I Hate my life without You .

Capitolul VI

Cand am ajuns acasa,normal ca nu puteam avea o zi total buna, nici macar una in toata viata !

Am petrecut jumatate din zi cu baietii si July, am fost fericita sa-mi intalnesc idolii . Pana aici totul este bine, dar cand am ajuns acasa totul a devenit un cosmar .

Intram in casa si odata deschisa usa de la intrare, am ramas muta in fata imaginii ce-mi invada acum privirea . Mama era pe jos intr-o balta de sange, iar Alexander era ghemuit intr-un colt al sufrageriei,dar ce s-a intamplat? Nu inteleg...

-Alexander,ce s-a intamplat cu mama?!

-E-eram in camera mea si...si dintr-o data am auzit tipete, dar apoi...

Alexander deja plangea si tremura tot,nu suportam sa-l vad asa si sa nu fac nimic. M-am dus la el si l-am imbratisat strans,incepand si eu sa plang .

Mi-a povestit cu greu ce s-a intamplat de fapt : ''Mama a fost ucisa de un un barbat  pe care tata la platit pentru a o face,motivul nu-l stiu ''

Nu-mi venea sa cred ce aud ! Cum era posibil? Mai ales de ce ar platii tata un idiot sa-i omoare fosta sotie si mama copiiilor lui? Cum a putut?!

-Criminalul asta jegos. Mereu am stiut ca este rau,dar sa o ucida fara nici un motiv pe mama,nu il credeam in stare.

-Nu mai plange,Abby. Am sunat la politie inainte sa vii,vor ajunge ime..

Nu apuca sa termine ca un politist intra in casa cu o echipa de alti politisti in urma lui,apoi vin la noi .

----------------------

Dupa ce i-am dat o poveste amanuntita politistului si eu fratele meu,a plecat lasand un echipaj de paza la usa noastra .

Eram speriata la culme si nu mai stiam ce sa fac,simteam ca inebunesc de-a binelea. Cum sa te trezesti dintr-o data cu asa ceva in fata,iar mai ales cum sa reactionez la asta?

I never mean to be the one who kept you from the dark but now I know...

Imi aud melodia telefonului sunand si da semn ca telefonul imi asteapta raspunsul la apel.

-Alo?

-Hei,Abby.Ce faci ? Imi raspunde Andy calm.

-Cum sa incep?

-Ce ai zice de .. cu inceputul , esti bine ? Spune putin ingrijorat .

I-am povestit tot ce s-a intamplat si nu mai spunea nimic, pana cand rup eu marea asta intunecata de liniste,deja sacaitor de profunda.

-Stiu ca este asa ciudat si sigur ma crezi o nebuna,dar iti jur ca nu inventez nimic,spun incepand sa plang iar.

-Da-mi adresa ta vin acum la tine,spune el serios.

-Poftim? Nu,nu si nu! Nu vreau sa te bagi in asta,nici nu ma cunosti si deja vrei sa vii la mine acasa sa ma ''consolezi''.Mai bine nu .

-Termin-o cu prostiile ,da-mi adresa te rog. Nu-mi pasa ca nu te cunosc ,vreau sa iti fiu alaturi .

-Ti-o faci cu mana ta,Biersack,cu mana ta.

I-am dat adresa si in 10 minute a ajuns,presupun ca a gonit ca un nebun pe strazile orasului.In fine nu-mi mai pasa de nimic sincer.

***Andy's POV ***

Un politist isi pozitioneaza mana in fata mea semn ca nu vrea sa intru .

-Lasa-ma sa trec,trebuie sa o vad pe Abby,spun eu incercand sa par convingator.

-Imi pare rau,tinere,nu ai voie sa intri in casa asta. Este sub restrictie orice intrare sau iesire .

-Dar de ce? Ce s-a intamplat?

-Acestea sunt informatii ce nu iti sunt rezervate tie,imi pare rau.

Nu-mi pasa de ce-mi spune idiotul asta,eu vreau sa intru. Nici nu stiu de ce ma ambalez atat,dar nici nu pot acum sa dau inapoi.

Norocul meu ca iese Abby pe usa si le spune politistilor ca vrea sa intru. Le-a explicat ca nu reprezint nici un pericol,fiindca sunt doar un prieten.

Am intrat in casa,apoi in camera ei. Hmm ,frumoasa camera. Oricum,trebuie sa ma concentrez pe Abby acum.

-Deci...esti mai bine?

-Cum a-si putea fi bine?Spune-mi cum?

-Eu doar intrebat,scuze,ai dreptate .

-Nu e vina ta,deci...

-Fratele tau patit ceva?

Ce intrebare stupida,daca e sa fii patit si el ceva,eu clar nu ajut intreband.

-Nu,se pare ca mama era singura tinta pentru jegosul ala,spune ea incruntandu-se.

Este nervoasa,dar in acelasi timp plange. Ii curg lacrimi ca unui copil care plange din cauza unei jucarii.

-Nu mai plange...

Bravo mie,nu ajut deloc iar.

***Abby's POV***

-De ce sa nu plang.Ce motiv a-si avea sa nu o fac? Mereu cand sunt si eu fericita,pentru un singur moment din viata mea,a-apare ce-ceva ,orice...numai sa-mi distruga visele si sperantele ramase,ma balbai eu,din cauza ca plangeam.

-Totul va fii bine ,o sa vezi...totul va fi bine,imi spune Andy uitandu-se in ochii mei si imbratisandu-ma.

M-am pierdut in acele oceane adanci si nu stiu cum am reusit sa ma calmez instant.

-Vezi,e mai bine asa.Hai sa te culci acum,sigur esti obosita.

Eu m-am pus in pat,m-am invelit rapid si m-am pus cu capul pe perna,iar el dadea sa plece de langa mine cand l-am prins de maneca.

-Te rog,st-t-stai cu mine si nu ma lasa singura,doar pana adorm ,spun cu ochii rugatori.

-Juliet se va supara,dar nici sa te las asa nu pot. Sigur va intelege,este o persoana buna. Poate o sa ai ocazia sa o cunosti si pe ea,intr-o zi .

-Multumesc...

-Cu palcere,acum inchide ochii si incearca sa adormi .

Se pune in fata mea pe podea,in fund si ma tine de mana,iar eu inchid ochii si adorm,la scurt timp .

--------------------

Mi-a venit o asa zisă inspiratie dupa ce m-am uitat la niste anime-uri.Deci sper sa va placa si va rog sa lasati un comentariu cu parerea voastra,iar daca v-o si placut puteti apasa pe steaua aia mica.