I Hate my life without You .

Capitolul XL:O zi impreuna.

-Cred ca ma simt mai bine,spun eu.Dar ce-i cu atat de mult curaj?

-Cum adica?Spune ea cu o spranceana ridicata.

-A fost un sarut foarte indraznet cu ceva efecte secundare,ii soptesc eu la ureche.

-Multumeste ca nu sunt ca fanele alea si te veolez cand dormi sau mai stiu eu ce,spune ea,razand.

Ma saruta iar scurt si cu o treapta mai sus ca inainte de indrazneala,apoi fuge si sare pe Alexander de-l pune la pamant.

Au picat amandoi in fund pe gresia dura,dar nici un pic de durere nu arata si Alexander se ridica,plecand la bucatarie,bombanind ceva injuraturi pentru Adelina.

Ea ramane pe jos cu picioarele incrutisate,mainile acoperite de manecile lungi ale hanoracului si cu capul in jos.

Poate s-a lovit sau altceva,deci ma duc imediat la ea si o iau pe sus.

Pe langa mine e un copil la inaltime si zici ca sunt un tata cu fetita lui incolacita pe corp.

Ridica capul dintr-o data si dezvaluie cel mai fericit zambet vazut de mine pana acum,ceea ce ma intriga sa o intreb ce are de-i asa vesela.

-Nu-mi vine inca sa cred ca ne casatorim noi doi,eu si tu.Tu,Andy Biersack cu mine?!Ha,ce vis devenit realitate,spune ea cu capul in nori.

-Bucuria asta si emotiile din tine fac minuni cu fata ta micuta,spun eu,zambind-i cald.

-De ce?Spune ea confuza.

-Ti se citeste fericirea in ochi si zambet,dar acea lumina pozitiva iti aduce ceva special,spun eu,privindu-ne in ochi.

-Hai sa nu exageram,spune ea,incepand sa rada melodios.

------------------------------------------------

Am renutat la traditia de a nu arata rochia de mireasa inainte de nunta si mi-a prezentat-o in cel mai mic detaliu cu aceasi veselie.Am terminat cu prezentarea hainele de nunta si ne-am pus in pat imbratisati.

Era o tacere oarecum placuta si inunda camera cu doar noi in ea,fiecare cu gandurile lui si capul in nori,privind tavanul.Ne tineam de mana strans si o mai vedeam pe Adelina,zambind fara motiv.

-La ce te gandesti?O intreb eu cand vad ca rade.

-Am,nimic special,raspunde ea inca cu privirea pe tavan.

Ma ridic din pat si stau putin in picioare,iar cand vad ca nu observa imi iau avant de la usa si sar pe ea,strivind-o la propiu.

-Esti nebun?!Tipa ea cand am facut contact cu corpul ei.

-Miau,miau.

Ma privese cateva seunde incruntata,apoi incepe sa rada de incercarea mea de a face pe pisica.

-Nu trebuie sa faci pe pisoiul,esti destul de dragut si asa fara proseala,spune ea,ranjind la mine.

Asta ma face sa-i zambesc larg si sa o sarut pe buze,apoi pe toata fata de o suta de ori.Imi place cum ea ma crede asa perfect,dar urasc cand se crede mai prejos si nedemna,cum zice ea mereu.

-Esti o pufosenie mica,spun eu,zambindu-i sincer.

M-am dat de pe ea si am luat-o pe sus,apoi am pus-o in picioare pe podea.Am primit un sunet de dezaprobare di partea ei,dar totusi a inceput sa rada dupa ce si-a dat ochii peste cap.

Nu spune nimic si se lipeste de mine incet,iar mie imi vine o idee cand o cuprind si eu cu bratele.

-Sa iesim azi doar noi doi prin oras,spun eu,privind-o.