Suflete pereche(BxB)

Capitol 11

POV Luca

Mă trezesc și vreau să mă ridic din pat,dar sunt ținut de Blake care este dezbrăcat îmi aduc aminte ce s-a întâmplat aseară și roșesc.Văd că este ora șase dimineața,am timp să-mi fac rutina și micul de jun.Încerc să-i dau mâna la o parte și reușesc.

După acea mă duc la dulap pentru a alege o ținută pentru școală,dar dintr-o dată mi-se face rău și fug în baie și dau la rațe.Mă scol de jos și mă spăl pe față gândindu-mă la papi,de fapt dacă stau să mă gândesc nu v-am povestit niciodată despre familia mea,dar o să vă spun mai târziu despre ea.

Cât am stat să fac dușul,rutina și micul de-jun Blake s-a trezit și el venind în bucătărie.

-Neața,pui!Ce faci acolo?întreabă el luându-mă în brațe pe la spate.

-Neața,iubire!Fac clătite.spun terminând-o pe ultima.

-Ești bine am auzit azi dimineață că ai dat la rațe,te simți bine?mă întreabă acesta îngrijorat.

-Da,sunt bine.spun punându-i pe farfurie câteva.

-Hai că după ce mâncăm eu trebuie să merg la facultate și tu la liceu.zice înfulecând o clătită.

-Bine.spun și încep să mănânc și eu.

După ce am terminat am plecat fiecare la treburile lui,dar nu înainte să ne sărutăm.Tocmai am ajuns la liceu,iar la poartă mă aștepta cel mai bun prieten al meu și singurul de altfel,dar eu credeam că e în America.

Mă duc la el și-l iau în brațe strâns bucurându-mă de venirea lui înapoi.

-Karma ce faci aici nu trebuia să fi în America?îl întreb eu.

-Am vrut să-ți fac o surpriză,pitic.Și ce mai faci?spune acesta despârțindu-se din îmbrățișare.

-Eu fac bine,ți-ai găsit sufletul pereche?întreb cu un strop de curiozitate.

-Nu,dar tu presupun că l-ai găsit deoarece miroși a conifere amestecat cu feromoni tăi de vanilie.

-Da,l-am găsit,dacă vrei azi după liceu îți fac cunoștință cu el.spun și ne îndreptăm spre clasă.

-Să știi că sunt cu tine în clasă,sper că nu ai coleg/colegă de bancă?

-Am,doar că Sky,care este sora sufletului meu pereche este plecată câteva luni cu treburi legate de firma lor.îl lămuresc eu.

Am ajuns în clasă unde deja încep să se audă râsete la adresa mea,eu aplecându-mi capul.

- Luca de ce nu mi-ai spus că ăștia se i-au de tine?spune și mă trage în bancă arucându-le privire urâte colegilor mei de clasă aceștia tăcând din gură.

-Nu știu.

O așteptăm pe diriga,deoarece pe lângă că ne este dirigintă ne este și profesoară de franceză.

- Luca așa-zisa voastră dirigintă e drăguță?

-Să spunem.Ea e cea mai tânără din școală și este de treabă,adică ne înțelegem,glumim și e sărită de pe fix.

-Pare de treabă.

Pe ușa a intrat diriga,noi ridicându-ne și spunând Bună ziua de sigur in limba franceză.

-Astăzi cum avem două ore împreună aș vrea să facem diriginția prima dată.Astăzi a venit un nou coleg.Poți să vii să te prezenți în fața clasei.spune ea pe un ton drăguț.

Îl văd pe Karma cum se duce în fața clasei.

-Bună dragi colegi.Eu sunt Karma și dacă nu vreti să ajungeți pe patul de spital eu zic să stați potol.spune cu un zămbet pe față.