Suflete pereche(BxB)

Capitol special 2.0

Cel mai lung capitol de până acum(conține 1747 de cuvinte)

Pov Luca

Acum stau și îmi admir inelul de logodnă,sunt fericit.I-am promis că azi îi voi face cunoștință cu părinți mei,dar mica-marea problemă este că eu numai vorbesc cu ei de când am ajuns pe mâna lui Dustin,chiar mi-e dor de ei.Mă întreb oare cum vor reacționa când mă vor vedea.

Îmi iau inima în dinți și mă duc la Blake în birou,fiind pentru prima dată când mă duc la el la firmă.M-am împrietenit destul de repede cu prieteni lui Blake care lucrează în firma sa.Bat la ușă aud un intră de la Blake și îmi fac curajul să intru.

- Bună,pui!Ce te aduce pe aici?spune el ridicându-se de pe scaun.

-Bună,iubire.Păi mă gândeam că atunci când ieși de la muncă să mergem la părinți mei să-și cunoască viitorul ginere.zic și roseșc când îmi dau seama ce am scos pe gură mai devreme.

-Desigur,dar de ce ai ezitat când mi-ai spus?și vine spre mine.

A sesizat-o,nici eu nu mi-ai dat seama când am spus-o.

-Să spunem că nu sunt în relații prea bune cu părinți mei.

-De când nu te-ai mai văzut cu ei?mă întreabă acesta mângâindu-mă pe cap.

-De un an și două luni.spun și îl sărut scurt pe buze.

-Și cum crezi că vor reacționa când te vor vedea?mă întreabă acesta.

-Habar n-am cum vor reacționa.

-Totul va fi bine.spune acesta.Acum tocmai am terminat,deci vrei să mergi să vorbești cu ei?îmi spune blând.

-Da.spun foarte hotărât.

-Arunci condu-mă la viitori mei socrii.

-Bine.spun roșiind ca un rac când îmi dau seama cum i-a numit.

-Time skip până la casa părinților mei-

Acum e acum.Bat la ușă,sper să fie acasă.Văd cum ușa se deschide și-l văd pe papi.Acesta scapă cana de cafea pe jos,acesta spargându-se în mii de bucăți.

-Luca,ești chiar tu.spune acesta plângând în hohote.

-Da,papi sunt chiar eu.spun și îi s-ar în brațele lui plângând și eu la rândul meu.

-Oh bună,tu cine ești?îl în treabă pe Blake.

Acesta ezită să răspundă,dar îi fac un mic semn să se prezinte.

-Bună ziua,domnule!Eu sunt Blake,sufletul pereche al fiului dumneavoastră,încântat de cunoștință.

-Luca,cum adică sufletul tău pereche,parcă Dustin era.

-M-a mințit.Blake e adevăratul sufletul pereche al meu.

-Oh,intrați.spune și se dă la o parte pentru a putea întra în casă.

Îl iau pe Blake de mână și îl duc în living,unde îl găsesc pe tata și pe fratele meu mai mic,Azul.

Deja frica pune stăpânire pe mine.

-Tu.Ce cauți în casa asta!țipă tata la mine,iar eu îmi aplec capul,abținundu-mă să vărs lacrimile.

-Dragule,nu te bucuri că a venit fiul tău?spune papi luându-mă în brațe.

-Curva asta nu are ce să caute în casa mea.spun tata și se ridic de pe canapea venind spre mine vrând să-mi dea o palmă,dar în loc să încasez eu palma,îl văd pe Azul cum o primește în locul meu.