Capitolul 5

401 43 1
                                    

Am ajuns la noi acasa, este tarziu si ai mei m.au tot batut la cap ca nu e bine ce fac, ca sunt de acord sa ii indeplinesc orice dorinta Elizei, nici eu nu ma inteleg si nu stiu de ce am fost de acord cu toate, nu stiu de ce m.am transformat sau transform intr.o marioneta. Oare din cauza ca ma simt vinovat pentru accident sau pentru ca tin la ea si ma doare ca sufera din cauza mea? Sau poate din toate cate putin? Nu stiu ce sa fac si ce sa mai zic. Ma intind pe pat si nu ma opresc in a ma gandi la ea si la viata ce avea sa fie daca nu se inrampla asa. Inca o noapte cand nu pot sa dorm, inca o nenorocita de noapte cand trebuie sa iau somnifere sa pot adormi...poate ar fi fost mai bine daca luam tot tubul si adormean pe veci, poate sentimentul asta ma lasa o data dracului, dar trebuie sa rezist, trebuie sa o fac bine pe Eliza, are nevoie de mine, apoi vom mai vedea. Nu stiu daca vreodata se va indragosti de mine dupa tot ceea ce iam facut, eu asa as vrea dar mi.e greu sa cred. ......waw nu imi vine sa cred ca acum dupa nenorocitul ala de accident gandesc asa, unde e Cristian invincibilul care nimic nu il poate opri, unde e cel aventurier si toate cele, unde e cel care spunea ca inca pentru el nu sa nascut cea care sa il faca sa o iubeasca, acum sunt altul, ma simt un nimeni in fata unei fete suparate pe viata si pe mine. Sper macar ea sa scape cu bine din asta, eu nu stiu de voi trece cu bine.


Au trecut cateva ore de cand ai lui si Cristian au plecat, am stabilit pana la urma nunta sa fie peste o luna, cu toate obiceiurile si toti invitatii, va fi exact pe gustul meu, si eu ma voi simti nasol dar sunt sigura ca si ei. Marele Cristian Marinescu, burlacul de neatins se insoara cu o invalida din toate top modele care le.a avut. Va fi de.a rasul plansul dar merit enorm pentru ce mi.a facut. Am stabilit ca nimeni in afara de parintii mei si ai lui sa nu mai stie ca nunta asta e doar o prefacatorie, trebui sa ne prefacem ca suntem extra indragostiti. Apoi vom mai vedea. Mai e cineva care stie povestea noastra si aceia sunt Alina si fratele ei care culmea este cel mai bun prieten a lui Cristian. Ai mei au fost de acord cu ce am vrut, ai lui au cam strambat din nas, dar Cristian nu a obiectat nimic si totul a ramas stabilit exact cum am spus. Doar ca nunta nu mai este peste doua saptamani ci peste o luna ca sa aiba timp sa o pregateasca si bineinteles totul din banii lor, noi nu miscam un deget. Nu imi place ca sunt rea dar cu astfel de oameni uneori trebuie, fiul lor din inconstienta lui mi.a stricat viata. E atat de frumos dar cred ca inauntru ii gaunos....acum sunt curioasa sa vad ce vor pregati.


- Florian dormi?

- Nu iubita mea, nu pot dormi, ma gandesc inca la ce a putut cere fata noastra.

- Florian, dragul meu, imi e tare frica...imi e frica ca Eli a noastra sa nu devina o fiinta plina de ura, nu vreau sa se autodistruga, vreau sa ramana fetia care o stiam, plina de viata si buna, azi am vazut in ochii ei ceva ce nu am vazut niciodata, am vazut ura si dorinta de razbunare.

- Sunt de acord cu tine draga Liz, fata noastra se va schimba, deja a inceput schimbarea, imi e teama ca niciodata nu va mai fi aceeasi iubito. Sunt sigur ca acel Cristian nu va avea deloc o viata prea usoara cu Eli.

- Pe de o parte merita pentru inconstienta lui, dar pe de alta parte imi e mila si de el, nu e usor sa ai pe constiinta ceva asa de grav. Am inteles de la mama lui, Larisa, ca nu poate dormi noptile, are cosmaruri si ca sa poata adormi cat de cat bea pe fiecare noapte somnifere.

- Pacat de el, e tanar, imi e teama sa nu faca si el vreo prostie la un moment dat, cred ca ar trebui sa il duca la un psiholog, poate face oricand prostia sa ia un supradozaj...

- Doamne fereste Florian!!! Ai dreptate, nu e bune, la urma urmei si el e fiul cuiva si stiu ce inseamna durere si pierderea unui copil, e singurul la parinti, ar fi devastati, poate ar trebui sa vorbesti cu Marius despre el.

- Stiu si eu draga mea cum e sa pierdem un copil, am pierdut atunci pe Mihai inainte sa se nasca Eliza, dar te rog nu ii povesti niciodata, a fost numai vina mea daca nu ma incapatanam sa ne intoarcem pe vremea aia de la tara, poate era si azi, ar fi trebuit sa fie de aceeasi varsta cu Cristian.

- Nu te mai invinovati, gata, asa a fost sa fie, am trecut de atunci prin prea multe ca sa ne mai aducem acum aminte de acele vremuri, trebui sa fim tari pentru Eli. Si ai face foarte bine daca l.ai chema pe Marius maine aici sa mai discutati.

- Bine draga mea, iti promit ca nu ma mai gandesc si maine il voi chema aici pe Marius sa vorbim si sa ia masuri cu baiatul lor.



Iubire invalidaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum