Iubire invalida

Capitolul 14

Cristian si Angi aveau mare grija de Ely, nu vroiau sa ii lipseasca nimic, Cristian facea zilnic drumuri cu masina intre spital si hotel. Uneori nici nu mai vroia sa place de langa ea. Timpul trecea, mai erau cateva zile, doar 3 zile pana la marea operatie, el inca nu ii spusese de aceasta si riscurile ei, studiase bine totul, dar mai frica ii era de decizia Elei, ii era frica sa nu o piarda. Doctorul si Angi zilnic ii aminteau ca nu poate ascunde lucrul asta si trebuie discutat cat mai curand. Ii era greu, se simtea intre ciocan si nicovala, simtea cum toata greutatea se apasa pe umerii lui. Niciodata nu mai avusese o raspundere atat de mare. Pana in clipa accidentului el nu stiuse decat sa se distreze, sa mearga din petrecere in petrecere, sa se trezeasca la 12:00 sa se culce la 3:00 dimineata, sa faca plimbari cu baietii la munte sau la mare. Pana in clipa cand acel accident ii schimba viata.
Uneori in momentele in care ii venea sa cedeze, in care simtea ca nu mai suporta sa o vada pe Ely suferind se intreba de ce oare nu a ascultat de prietenul lui cel mai bun, de ce trebuia sa i se intample tocmai lui si tocmai ei, de ce nu puteau sa se intalneasca in alte circumstante, de ce toate astea? I se facea dor uneori de viata lui, dar cand privea spre Ely, nu mai vroia, vroia doar sa o stie bine, in viata alaturi de el si atat.
Se duse sfios langa patul ei, Angi iesi afara, ii spuse ca e mai bine sa discute ei doi, il incuraja si pleca spre magazinul spitalului sa iti ia ceva de mancare.
- Iubitule, de ce esti asa de ingrijorat? Ce se intampla?il intreba el un pic ingrijorata.
- Iubito, eu am ceva sa it spun....imi e foarte greu....nici nu stiu cum sa fac sa nu te supar...dar...
- Dar ce Cristian? Te rog spune-mi o data cat de greu ar fi, spune-mi nu ma chinui mai mult!
- Bine iubita mea, dar asculta-ma pana la capat si apoi discutam ori ce vrei tu,ok?
- Ok!
- Dupa operatie am vorbit cu doctorul, mi-a spus ca mai ai nevoie doar de o operatie, operatia aceea dureaza cam 10 ore, e cea mai riscanta, si partea urata vine acum....offff Doamne ce greu imi e acum! Partea urata e ca....ah! Si cu lacrimi in ochi ii spuse ca s-ar putea sa nu supravietuiasca la acea interventie, iar daca va supravietui ori se ridica ori nu, iar ei trebuie sa stabileasca daca vor merge mai departe sau nu cu acea operatie.
- Eu vreau sa risc!ii spuse Ely trista
- Trebuie sa luam amandoi acea decizie, eu nu vreau sa risti, eu te vreau oricum ai fi!
- Cristian vreau sa risc orice ar fi, nu ma intereseaza riscurile, eu vreau operatia asta. Te rog frumos, nu imi refuza sansa asta!
- Tu nu intelegi? E posibil sa mori!ii striga acesta profund indurerat
- Si mor incercand, orice ar fi eu fac aceasta operatie!
- Si daca mori eu cui raman? Eu ce fac fara tine? Nu voi putea suporta gandul ca ai murit din vina mea, oricum ma chinuie zilnic acel accident, dar te iubesc, in primul rand, si nu vreau sa raman fara tine, ce nu intelegi?ii spuse Cris in lacrimi
- Vei gasi alta poate si mai buna decat mine, dar nu pot trai cu indoiala in suflet, iar asa chinuita nu vreau sa stau fara sa incerc.
- Cum poti sa zici asa ceva? Tu nu ma iubesti? Te rog, mai gandeste-te, macar un pic. Daca tu mori eu ma sinucid, eu nu mai vreau sa traiesc, ai inteles?
- De ce esti rau? De ce nu imi intelegi durerea? De ce preferi sa ma chinui asa?
- Nu vreau sa te chinui, nu vreau sa te pierd, te iubesc, ce nu intelegi?
- Daca ma iubesti atunci da-mi voie sa fac ce imi doresc, te rog, si orice s-ar intampla promite-mi ca nu vei face nici o prostie, promite-mi ca de voi muri tu ai sa iti traiesti viata frumos, ai sa iti refaci viata langa alta fata, si mai promite-mi ceva, de voi muri doneaza inima mea si alte organe unei fete tinere, da sansa la o alta viata, promite-mi!spuse Ely cu lacrimi pe obraji.
- Iti promit, dar promite-mi si tu ca vei face tot posibilul sa te intorci din operatie cu bine!
Ea ii promise, se imbratisara minute intregi si plansera impreuna, desi nu petrecuse mult timp impreuna, ci doar cateva luni, parca se iubeau de o viata.
Intra si Angi, ii surprinse plangand si ii intreba ce se intampla, iar Cristian printre lacrimi ii spuse ca au semnat dosarul pentru a face operatia. Angi nu se putu stapanii si incepu si ea sa planga, ii era draga fata si nu vroia sa o piarda.
Dupa cateva ore veni si doctorul Richard, si ii inmanara dosarul. Acesta incerca cat putea sa ii incurajeze, dar nu prea avea succes, erau mult prea indurerati pentru a mai zambi.