Iubire invalida

Capitolul 17

Azi intrara toti la Eliza in camera, era vesela ii astepta, radia de fericire ca ii poate vedea din nou pe toti, acum astepta verdictul doctorului. Vroia sa stie daca incepe recuperarea, daca va fi posibil sa mearga din nou.
- Buna ziua! Zise doctorul, care intra pe usa alaturi de doua asistente. Astazi va voi comunica intregul adevar, azi vei sti tot, dar nu inainte ca una din asistente sa iti ia tensiunea, temperatura, iar cealalta iti va mai lua niste sange pentru analiza.
Ce pot sa va spun este ca de luni, azi fiind vineri, vei incepe recuperarea treptata, operatia a fost un real succes desi era sa te pierdem de trei ori, dupa acele lungi recuperari care vor dura trei luni ar trebui sa mergi dar ajutata de un baston iar trepat vei renuta la el. Deci dupa trei luni esti libera sa pleci in Romania, apoi dupa un an de la operatie vi aici la control. Cam atat am avut de spus. De luni doar sotul si Angi au voie aici cu ea, restul o veti vedea la intoarcerea in tara.
Doctorul si asistentele plecara iar Eli ramase cu toti ai ei foarte fericita si foarte bucuroasa ca va putea din nou sa mearga.
Au urmat trei luni grele pentru Eliza, prima data datul jos din pat apoi primi pasi, apoi primele exercitii, dar totul parea sa fie mult mai usor avand persoana iubita alaturi si pe Angi care ii facea toate poftele. Ziua statea Cris cu ea, iar seara statea Angi pana dimineata. Ea nu se datea batuta, era o luptatoare, vroia sa mearga nespus de mult, visele i se schimbasera. Vroia sa ajute oamenii cu probleme. Vroia sa se intarca in Romania sa faca facultatea de psihologie, iar cu ajutorul lui Cristian sa poata deschide o clinica de specialitate pentru persoanele care patesc ca ea dar si pentru cei care au probleme psihice sau cu bautura. Vroia sa poata schimba vieti sa poata asculta necazurile oamenilor si sa ii poata ajuta.

*** Dupa trei luni ***

Cei trei se intorc in tara, unde sunt asteptati de catre parintii lor si de catre prieteni. Eliza in sfarsit dupa chin indelung putea merge, dar ajutata de un baston de care inca mai avea nevoie cateva luni pentru a se sprijini.
Acasa ii asteapta o petrecere foarte mare, unde Eliza le comunica visul ei, tot o felicita pentru ceea ce viseaza sa realizeze, iar Cristian cat si parintii amandurora ii promit ca o vor ajuta si visul ii va indeplini, fiind convinsi ca Dumnezeu a lasato in viata pentru ei si pentru realizarea acelui vis.
Dupa acea intamplare Cristian nu a mai pus in gura nici un strop de bautura nici macar la petreceri, ajuns in tara a facut multe sedinte la psiholog.
Parintii lui s-au atasat de ea, au acceptato ca nora si devenise rasfatata lor, iar tatii lor s-au impacat.

*** Dupa 3 ani ***

Eliza devine doctor psiholog cu acte in regula la spitalul ridicat in cinstea ei, acolo au adus cei mai buni doctori pentru a ajuta orice om cu orice boala. Era fericita, avea familia si omul iubit langa ea, si in sfarsit putea merge ca inainte, dar pe fiecare an se duce la control pentru siguranta ei.
Dupa un timp cand toate le mergea asa de bine ei hotarasc sa faca un copil daca le este permis, asta nu inainte de a intreba.
- Ai intrebat doctorul iubitule?
- Da iubita mea, mi.a spus ca avem voie sa facem un copil nu mai mult dar asta dupa ce trece 5 ani de la operatie.
- De ce doar unul? De ce tocmai atunci?intreaba Eliza trista.
- Doar unul pentru a nu forta acolo legaturile, si pe acela dupa 4 luni cand burtica devine mare tu trebui sa stai mai mult la pat sau pe scaun sau daca vrei la plimbare trebuie sa te plimb intr.un scaun cu rotile. Iar al doilea daca il vrem il facem pe riscul tau, e posibil dupa al doilea sa ramai invalida. Eu nu vreau asta, intelegi? Spuse un pic trist Cristian.
- Bine dragul meu, nu te intrista voi fi bine, pe primul il facem si respectam indicatiile, iar al doilea il infiem, ce zici?il intreba curioasa Eli.
- Iubito e o idee extraordinar de buna, e foarte bine cum zici, ma bucur iubita mea ca gandesti asa, spuse entuziasmat el.

***Dupa cativa ani***
Eliza si Cristian radiau de fericire, il boteza pe cel de.al doilea copil, pe primul il facusera ei, pe al doilea il infoasera, primul era un baietel minunat blondin cu ochii albastrii, iar al doilea copil era o fetita mica cu parnul negru si ochisori verzui, erau o familie implinita si toti ii iubeau.
Numai ca in anii ce trevusera Cristan facuse si un an de inchisoare din cauza acelui accident, fusese cel mai oribil moment din viata lui dar nu la fel ca atunci cand era pe punctul de a o pierde de tot pe Eliza.
Din baiatul vagabont si caruia i se parea ca i se cuvenea orice sa transformat intr.un gentalman si un un barbat linistit si de casa care isi adora familia.

Nicioadata in viata nu e tarziu sa te schimbi, niciodata nu e tarziu ca dintr.un om rau sa devi bun sau sa poti face ceva pentru a ajuta oamenii din jurul tau. Iubeste viata!
*********FINAL*********