Iubire invalida

Capitolul 16

Trecura cele trei zile de cand Eliza se afla sub supraveghera doctorilor, trei zile de cand nimeni nu o vazude, doar primeau vesti de la doctor sau asistente. Trei zile grele si de neuitat.
- Daca nu te ascultam azi iubita mea nu era aici, spuse plin de regrete Cristian, cu tamplele in palme!
- Nu aveai de unde sa sti ca se va intampla asa, dar gandeste-te si in alt fel, daca nu se intampla asa poate nu o intalneai pe Eliza, ii spuse Darius, prietenul lui, incercand sa il faca sa isi mai revina.
- Mai bine nu o intalneam deloc si poate azi era bine, nu langa un distrus ca mine, spuse acesta manios, ridicandu-se de jos si dand cu pumnul in perete.
- Inceteaza, gandeste-te ca va fi bine, daca a supravietuit de trei ori mortii va supravietui si acum, dupa ce termina de rostit Darius acele cuvinte aparu langa ei doctorul.
- Domnul Marinescu Cristian e rugat sa vina la mine in cabinet, spuse acesta serios si pleca urmat de Cristian.
- Spuneti domnule doctor, ce se intampla, la intrebat curios Cristi pe doctor.
- Sa trezit Eliza si vrea sa te vada, dar momentan nu vreau sa mai stie nimeni pentru ca vor cere sa o vada si ei, mai ales parintii, si nu vreau sa o oboseasca doar sa trezit, nici in ce zi e nu isi aducea aminte. Mai mult de 10 minute sa nu stai, trebui sa se odihneasca in continuare, ii spuse doctorul.
- Doamne iti multumesc! Multumesc din suflet domnule doctor, va rog sa ma duceti repede la ea, vreau sa o vad, spuse acesta bucuros din cale afara.
- Dar inainte de a intra la ea vreau sa imi promiti ca nimanui nu vei mai spune ca deja e treaza, vreau sa mai treaca o zi de la trezirea ei si apoi de poimaine o pot vedea toti.
- Ok, mergem?
Doctorul si Cristian intrara in rezerva Elizei, ea era treaza se uita spre fereastra, cum se auzi usa se uita imediat spre ea si ii vazu pe cei doi, zambi catre Cris.
- Ce faci frumoasa mea, o intreba Cris zambind.
- Te asteptam, imi era dor de tine, spuse ea soptit inca ametita de toate sedativele pentru a nu simti durerea.
- Nu am plecat nicio clipa de langa tine, sti ca te iubesc, nu, o intreba el. Cum te simti iubita mea?
- Slabita, fara putere, ma doare un pic operatia, dar voi fi bine, ii spuse aceasta.
Acestia isi vorbira in jur de 10 minute apoi el pleca de langa ea, dar nu inainte de a o saruta.
Se intoarse la ai lui unde le spuse ca Eliza da semne bune, se va trezi curand, acestia se bucurara enorm si se retrasera cu totii la hotel unde luara cina.
A doua zi Cristian era mai vesel, mai zambitor, era foarte nerabdator sa o vada din nou pe sotia lui. In acea zi nu facura mare lucru, mai mult il petrecura plimbandu-se pentru a trece ziua cat mai repede, a treia zi deja devenisera cu totii nerabdatori sa ajunga la spital, deoarece seara ii sunase doctorul si ii anuntase ca a doua zi o vor putea vedea pe Eliza treaza.
Cu totii ajunsera la spital si intrara pe rand la ea cate 5 minute, numai sotul ei intra ultimul si isi petrecu alaturi de ea 15 minute. Tuturor, pana si fetei ii revenise speranta ca va fi bine, ca orice s-ar intampla totul va fi bine.