Iubire invalida

CAPITOLUL 15

Mai ramasesera doar cateva ore pana la marea operatie, Cristian era asa de nelinistit, asa de zbuciumat, niciodata nu mai simtise asa iubire mare ca pentru Eliza, toate relatiile lui fusesera doar o joaca, iar acum cand iubeste intens e pe cale sa isi piarda fericirea. Simtea durere, disperare, frica, groaza, teama, niste sentimente puternice ce niciodata pana acum nu le simtise in halul asta. Se simtea raspunzator de toata suferinta care trecea Eliza, se ruga pentru prima data catre Dumnezeu sa faca o minune si sa ii scape sotia de moarte. Statea de ore intregi langa ea nemiscat, nu vroia sa o piarda, nu vroia sa vina clipa cand vor veni si o vor lua de langa el, nu vroia pentru ca ii era teama ca va fi pentru ultima data cand o va mai vedea, cand o va mai auzi. Ar fi dat timpul inapoi, nu ar mai fi facut acel gest, nu s.ar mai fi urcat la volan beat, trebuia sa isi asculte prietenul. Afundat in ganduri, fu trezit la realitate de grasul doctorului.
- Doamna Marinescu sunteti pregatita pentru ce va urma?
- Sunt! Spuse aceasta cu lacrimi in ochi privindu.i pe rand pe Cristian apoi pe Angi.
- Fata mea, spuse Angi, Domnul fie cu tine, sa te intorci bine inapoi, sa nu ne lasi draga mea, ii sopti in lacrimi.
- Iubito esti sigura ca asta vrei? O intreba cu lacrimi in ochi Cris.
- Sunt sigura ca vreau operatia asta oricare ar fi riscul, Dumnezeu va decide absolut totul, daca mor sau daca traiesc, eu as vrea sa ma pot intoarce inapoi la voi, dar nu stiu ce va fi! Le spuse si Eli cu lacrimile siroindu.i pe obraji.
Cu totii isi luara la revedere de la ea, apoi doctorul si asistentele o luara la sala de operatie.
Pe drum doctorul ii spuse ca a vazut suferinta tuturor si daca are in suflet vreo indoiala inca mai are timp sa dea inapoi inainte de a ajunge pe masa de operatie. Dar aceasta ii spuse ca nu poate sta cu indoiala in suflet o viata intreaga, ca soarta va decide ce vrea sa faca cu ea.
Intrara in sala de operatie, operatie dura mai mult decat trebuia ajunsese la 15 ore, Cristan, Angi si parintii lor se rugau neincetat, nu stiau nimic de ea, erau obositi si nemancati, dar nu se lasau, nu puteau sa se miste din sala de asteptare, unde asteptau cu sufletul la gura doctorul sa vina sa le spuna ce face Eliza. Erau cu sufletele cat un purice, inima le tresarea la fiecare deschidere de usa crezand ca va aparea doctorul ce o opera pe Eliza.
Intr.un final, dupa mai bine de 16 ore intense de asteptare, de agonie si rugaciuni doctorul aparu pe usa impreuna cu o asistenta, aveau fetele triste, nu reuseau sa dezluseasca de ce doctorul e trist, ori operatia nu a reusit, ori e de la oboseala.
Cristian se repezi catre doctor si ii intreba cum a decurs operatia si daca sotia lui mai traieste.
- Dragii mei, operatia normal trebuia maxim sa decurga 10 ore, dar in timpul interventiei au survenit niste complicatii, niste situatii neprevazute, am pierduto pe masa de operatie de trei ori, cand doctorul a rostit cuvintele ,,am pierdut.o pe masa de operatie de trei ori,, Cristian cazu in genunchi, mama Elizei lesina si era nevoie de ajutor, dupa ce isi mai revenira doctorul continua sa le spuna. Dragii mei fata asta a fost o adevarata luptatoare, tot de trei ori am reusit sa o recuperam, au fost momente critice in sala, acolo sa intamplat niste adevarate minuni, nu a tinut totul numai de mine, alaturi de ea cred ca a mai fost si Dumnezeu. Nici acum dupa operatie nu va pot spune ca este intr.o stare buna, este intr.un salon steril, se ocupa doar asistentele de ea, nimeni nu are voie sa o vada timp de trei zile, situatia e critica si acum, daca trece cu bine de cele 24 de ore de la operatie si starea ei se va imbunatati treptat e posibil sa se trezeasca si sa isi revina, momentan e conectata la aparate, daca trece mai mult de cele trei zile si nu va fi niciun semn al imbunatatirii sanatatii ei, atunci vor fi slabe sanse sa isi revina, si chiar sa se mai trezeasca. Asadar dragi mei nu mai stati aici flamanzi, duceti.va si odihniti.va, trebuie sa fiti tari in caz ca se va trezi si va fi bine ea nu trebuie sa va vada in starea asta deplorabila, ea are nevoie ca voi sa fiti puternici ca sa ii dati si ei putere pe mai departe. Tot ce ne mai ramane acum e sa ne rugam la Dumnezeu de o minune, eu si armata mea de doctori am facut tot ceea ce a fost de facut. O zi buna sa aveti!
Si doctorul pleca, ramasera cu totii incremeniti, Cristan plangea in bratele bonei lui, Angi, mama si tatal Elizei plangeau imbratisati la fel si restul.
Dupa cateva momente se hotarara sa mearga in oras sa manance si sa se odihneasca, hotarara ca trebuie cu totii sa fie tari pentru Ely, sperau intr.o minune.
Durerea din sufletele lor era mare, dar nu aveau ce face, trebuia sa meraga mai departe orice s.ar fi intamplat, desi tuturor le era frica , ca Cristian sa nu faca vreo fapta necugetata, le era frica pentru ca vedeau cum sufera si el si cum se invinovatea pentru starea ei.