ÎNGENUNCHEAT

DOI

   Când deschide ușa și întra în casa, totul este asa cum își amintea el. Nimic nu era mutat din loc. Se aștepta la tone de praf, pânze de păianjen. Dar Matt vorbise serios când i-a spus ca a intretinut-o.
Stătea în pragul ușii care se deschide direct în livingul  generos, separat de micuța bucătărie doar de un perete care deservea unui bar îngust. Canapeaua gri avea tapițeria curata, măsuța de cafea din mijloc nu avea gram de praf pe ea, fotoliile care erau de partea cealaltă a măsuței aveau tapițeria înviorata, televizorul prins în peretele din partea stânga strălucea, ferestrele aveau draperiile trase, și ele curate, evident. Întra în micuța bucătărie și constata ca blatul a fost înlocuit, tot cu unul negru, dar parca prea lucios pentru gustul lui. Totul era curat. Bucătăria și livingul în tonuri de gri deschis cu câte o pata neagra, arătau impecabil.
   - Ai și zugrăvit?
Întreabă Jazz observând albul imaculat de pe pereți.
   - Am făcut mici reparații la instalația de apa, am zugrăvit, am făcut curat. Sa te simți bine când vi acasă. Bineprimit. Spuse Matt mândru de el. Evident ca nu făcuse el personal, toate asta, angajase echipe pentru asa ceva.
   Jazz era uimit cum reușise prietenul lui sa facă toate astea fără sa modifice locul lucrurilor prin casa, sa păstreze totul asa cum era. În afara de blatul de la bucătărie.
   - Dar cu blatul ce ai avut?
   - Ai pregătit mâncare direct pe el, era zgâriat cu urme de tăieturi peste tot. Tu nu ai auzit de tocătoare? Îl cearta Matt.
   Jazz aprecia eforturile prietenului sau, era uimitor cât se straduise pentru el, din toate punctele de vedere. Dar era ciudat cum se simțea străin în propria casa. Parca nu-si găsea locul. Parca era prea mare spațiul.
   - Am investit economiile tale intr-un program bancar foarte bun și acum ai o mica avere. Asa ca ai timp sa o iei de la zero încetișor, în ritmul în care simți ca te poți mișca. Acum e prea mult dintr-o data, știu ca ai nevoie de timp de acomodare. Dar ti-am spus ca să ști că ești asigurat.
   - Îți mulțumesc, Matt, pentru tot. Chiar ești un prieten de nădejde.
   - Poate o sa îmi spui intr-o zi de ce ai vrut sa vinzi căsuța asta. Ar fi fost mare păcat.
   Jazz se așează pe canapea și privește la televizorul oprit. Apoi vorbește din nou:
   - Mi-am văzut viata terminata, simțeam ca nu mai am nevoie de nimic. E greu sa-ti explic.
   - Mda, cred. Nu ti-a fost ușor, în orice caz. Ai trecut prin iad. Dar exact asta este: trecut. S-a terminat acum. Ești acasă și trebuie sa te gândești la viitor. În regula?
   Jazz oftează greu. Dacă ar fi atât de ușor sa uite. Doar ca anii petrecuți în detenție nu pot fi stersi cu buretele. Și tot ce s-a întâmplat acolo.
   - Eu trebuie sa plec acum, anunță Matt uitandu-se la ceas. Am o întrevedere cu un client și pe urma o cina de afaceri. Dacă vrei, trec mâine pe la tine.
   - Da, vino. Răspunde Jazz absent. Iar Matt știa ca e momentul sa îl lase singur. Își ia la revedere de la prietenul lui și pleacă în graba.
   Jazz mai rămâne câteva clipe pe canapea, admirând televizorul oprit, apoi merge la frigider. Când îl deschide are parte de încă o surpriza. Frigiderul e ticsit cu mâncare. Zâmbește trist, cât de atent a fost Matt la toate detaliile. Apoi își ia o sticluță de bere și se intoarce pe canapea. Încă nu voia sa urce la etaj. Acolo avea doua dormitoare și o baie. Dar nu se simțea pregătit încă, sa-și vadă și restul casei. Asa ca ramane în living și pornește televizorul. Butoneaza telecomanda doar ca să schimbe imaginea la televizor. După ce trece în revista toate canalele, se plictisește și oprește televizorul. Se reazama de spătarul canapelei și închide ochii.
  
   Când se trezește, afara e întuneric. Amorțit de poziția incomoda în care adormise, se ridica și ia sticla cu bere, care s-a încălzit între timp, și o arunca conținutul la chiuveta. Apoi sticla in gunoi. Deschide iar frigiderul și ocheste o caserola plina cu sandvișuri. O deschide și scoate unul. Se intoarce pe canapea și își savurează sandvisul. După ce termina de mâncat, iese afara și merge pana pe malul lacului. Observa imediat ca peluza era tunsa de curând, ca nu erau buruieni pe lângă apa. Se așează pe iarba și privește suprafata lacului micuț luminata de o luna palida.
   Nu își da seama cât a stat asa, contemplând la viata lui, când realizează ca e ,din nou, amorțit. Se hotărăște sa se întoarcă în casa. Încă nu voia sa urce la etaj, asa ca rămâne pe canapea. Și acolo petrecuse toată noaptea. Mai mult motaind, decat dormind.
   Dimineața își face o cafea  la cafetiera lui veche. O bea afara, pe terasa casei. Bucurandu-se de peisajul care l-a determinat sa cumpere locul asta. Peluza mica pana la lac. Lacul în sine ii plăcuse. Copacii care îl imprejmuiau. Dincolo de copaci urma o vegetație de conifere care urca spre munții îndepărtați. Putea vedea vârfurile înzăpezite de pe terasa lui. Era un loc izolat. Departe de oraș. Era exact ce avea nevoie. Își amintește ca este un sat mic, înainte de a întra pe drumul principal către oraș, nu departe de casa lui. Oricât de atent a fost Matt la detalii, tot a uitat ceva: plante. Ii plăcea sa aibe plante. Dădeau un pic de viata și culoare locului singuratic. Priveste lung cheile care le-a lasat Matt pe masa, inainte sa plece. Nu se atinse de ele. Își face curaj și se îndreaptă spre garaj. Deschide poarta și constata bucuros ca mașina lui este tot acolo. Împins de curiozitate, deschide portiera și urca la volan. Spre surprinderea lui, mașina pornește la prima cheie. Cu zâmbetul pe buze, scoate mașina din garaj și conduce spre sat. De cum întra în sat, observa o florărie. Oprește în fata ei și coboară reținut. Unii săteni ar putea sa îl recunoască, pentru ca din sat își aproviziona frigiderul, înainte...
   Cuprins de panica, se grăbește sa între în florărie. Poate ca nu a fost o idee grozava sa iasă atât de curând. În graba lui, nu realizează cât de strâmt e locul încărcat de ghivece si buchete si aranjamente... Asa ca răstoarnă un ghiveci suspendat, un altul primește un șut și un buchet de flori se agata de mâneca lui, sfârșind pe podea. Privește năucit la haosul care îl produse și ridica ochii spre o ușă îngustă de unde apare o făptura inspaimantata.
   - O, nu, exclama ea și se repede la cioburile ghivecelor, adunând în palme rămășițele, în genunchi în fata lui.
   Înmărmurit, Jazz nu știe cum sa reacționeze. Privește la capul blond, aplecat peste cioburi și cam atât e în stare sa facă.
   - Ești ranit, ești în regula?
    Se aude o voce calda, feminina. El rămâne sa se holbeze la ea. Blonda se ridica în picioare, văzând ca nu primește răspuns și îl privește cu ochii ei mari de un albastru clar. Buzele ei pline sunt umezite ușor de vârful limbii.
   - Domnule, sunteți bine? Repeta ea întrebarea cu mai multa precauție, fixandu-l cu ochii ei albaștri.
   - Da, sunt bine, reușește el sa vorbească, doar ca m-am speriat puțin vazandu-ma atacat de niște ghivece bătăușe.
   Blonda izbucnește în ras, amuzata de remarca lui cu perdea, la adresa locului strâmt din florăria ei.
   - Îmi pare rău, pe bune. Dar nu ma aștept sa între pe ușa aia oameni care nu încap. De obicei sunt femei, asa ca ele se strecoară cu ușurință. Nu am loc suficient, iar cererea e mare.
Se scuza ea stângaci. Blonda superba nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar Jazz observa imediat decolteul umplut cu forme generoase. Apoi, când ea se intoarce spre coșul de gunoi cu cioburile, observa și un posterior bombat, evidentiat de o talie îngustă. Pantalonii mulați ii scoteau formele și curbele în evidenta. Parul blond ii cobora pana între omoplați, în bucle mari, lejere.
   - Hai sa începem cum trebuie. Spune ea trecând în spatele tejghelei. Cu ce te pot ajuta?
   El o privește hipnotizat, neputând sa-si ia ochii de la buzele ei pline delimitate de margini line, în forma de semicerc fiecare. Înghițind în sec, se chinuie sa răspundă.
   - Cu plante.
Rasul ei cristalin ii mângâie urechile si ii umple sufletul cu căldura. Zâmbind, completeaza:
   - Caut niște plante în ghiveci. Prefer plantele verzi care se întrețin ușor.
    -Am înțeles. Spune ea și iese de dupa tejghea. Îl conduce cu grija prin alt culoar de flori intr-o zona de plante verzi.
   - Uite, îl face ea atent, asta e o dracaena marginata, e frumoasa, are aspect exotic si creștere lenta, mai mult vara. Dincoace am o hoya foarte frumoasa, face flori dacă poți sa-i oferi și lumina, și căldura, dar fără soare direct. Flori parfumate și cerate. Dar ea e frumoasa și prin foliajul ei închis la culoare, cu frunze cărnoase.
   Jazz o privea fascinat cum ii povestea despre fiecare planta, dar neînțelegând nimic. Era doar fascinat de blonda asta superba care ii turuia despre plante.