ÎNGENUNCHEAT

TREIZECI SI UNU

   - Oho, nu credeam ca vei ajunge sa te îndrăgostești, draga mea! Exclama Steph incantata. Venise la florărie sa ia prânzul cu verișoara ei și observase ca aceasta nu pierduse vremea. O întrebase cum s-a ranit la buza de jos, unde avea o mica umflatura rosiatica. Amber își amintise ca Jazz nu a fost tocmai blând când se napustise asupra gurii ei în mașina. A fost un pic mai brutal decat de obicei. Asa ca se vede nevoita sa-i povestească verișoarei, fără lux de amănunte, doar asa, în mare, cum au decurs lucrurile de la ieșirea lor în club. Steph se aratase foarte incantata, dar Amber ii taie elanul:
   - Nu sunt îndrăgostită! Nu mai bate câmpii.
   - Da, da, nici eu nu eram îndrăgostită de Matt, dar abia asteptam să mă sărute din nou, sa ma sune, sa ma atingă.
   - Aah, încetează odată! Se ratoieste Amber. Nu mai face din țânțar, armasar. Nu e ce crezi tu. Nici măcar nu e o relație. Nici eu nu știu ce e...
   - Haide, Amber, nu te supăra. Lasă lucrurile sa decurgă în voia lor. Nu te pune contra curentului. Sau, te deranjează ca a făcut pușcărie? Nu e un om rău, în esență, sa ști. Matt mi-a vorbit mult despre prietenul lui. A suferit mult în viata, dar nu e un om rău. Și, în plus, arata trăsnet!
   Steph se entuziasmează un pic prea mult, iar Amber nu voia sa discute detalii cu verișoara ei.
   - Nu ma deranjează ca a făcut închisoare. Nu despre asta e vorba. Adică, îmi pare rău pentru el, chiar regret ca nu a avut parte de o viata normala, dar noi suntem foarte diferiți. Nu cred ca ne-am înțelege bine. De fapt, nici acum nu ne înțelegem bine. Ne cam certam, ști?
   - Asta pentru ca el a fost mereu blamat de oameni, mereu a trebuit sa fie în defensiva. Poate tu ești constanta de care are nevoie în viata, înțelegi? Cineva care sa ii arate afecțiune si înțelegere. Sa-i demonstreze ca exista și asa ceva.
   - Las-o balta, Steph. Schimba subiectul.
   Amber era iritata și dezorientata. Ii prindea bine sa discute cu verișoara ei despre altceva, orice altceva.
   - Bine, draga mea, se conformează Steph. Am venit sa te invit, personal, diseară la cina. Eu și Matt vom fi încântați sa ni te alături.
   - Dar... nu pot. Spune Amber încet, știind ca Jazz va veni după.
   - O, nu-ti face probleme. Va fi și Jazz acolo. Matt a vorbit cu el deja și i-a spus ca întâlnirea voastră sa va muta la restaurant, în oraș. Eu voi rămâne la Matt, în oraș, tu te vei întoarce cu Jazz.
   Amber rămâne pe gânduri, nu era foarte incantata de întorsătură. Dar era mulțumită ca va fi și Jazz acolo.
   - Sărbătorim ceva? Întreabă ea precaut.
   - Da, dar nu pot sa-ti spun pana nu ne adunam cu toții. Va veni Jazz sa te ia și veniți direct, știe el unde sa ajunga.
   - Dar trebuie sa ma schimb, Steph. Obiecteaza Amber.
   - Nu știu cum faci, dar pana la șase și jumătate trebuie sa fiți la restaurant. Nu e de fițe, stai liniștită. E ceva normal, comun, simplu, pentru toată lumea. Dar au o mâncare excelenta.
   - Bine, ne vedem acolo. Promite Amber cu jumate de gura.
   Steph o îmbrățișează strâns, o saruta pe frunte și pleacă mulțumită, lasand-o pierduta în gânduri.
   La patru și doua minute, Jazz parchează pe trotuar. Amber tocmai punea lacatul pe grilaje, se întoarce spre mașina parcata și pășește emoționată. De ce naibii avea emoții? Jazz iese din mașina, ii deschide portiera și după ce ea se instalează, urca și el la volan.
   - Cum ti-a trecut ziua? Întreabă el sa umple tăcerea din mașina.
   - Destul de bine. Am avut clienți și a trecut repede. A trecut și Steph pe la mine.
   - Dacă nu vrei sa mergi, atunci nu mergem. Spune Jazz observând ezitarea ei.
   - S-ar supăra și nu vreau. În mod sigur e ceva important.
   - Atunci plecam de la tine. Eu merg asa, în jeansi și cămașă sport. Cunosc localul și nu se impune ținuta. Merge lumea și în bermude. Încearcă Jazz sa o liniștească.
   - Este vreun local în oraș pe care sa nu-l cunoști? Întreabă ea curioasa.
   - Nu cred. Le-am cam văzut pe toate. Anturajul și ocupația ma determinau sa ma invart în localuri de tot soiul.
   - Da, cred ca ai dreptate, ofteaza ea resemnata.
   Jazz simte iritarea și ii spune rastit:
   - De ce te agiți pe subiectul asta, când nu m-am ferit niciodată, nu am ascuns cine am fost și nici cine sunt.
   Amber nu înțelegea cum putea el sa răspundă la întrebări nerostite. Oare ii auzea gândurile?
   - Nu ma agit, nu trebuie sa te ambalezi asa. Ti-am mai spus ca nu totul se invarte în jurul tău.
Răspunde ea agitata. Îl vedea cum strânge volanul și i se inclesteaza maxilarul. Știa ca e nervos, era conștientă ca nu a pus bine problema, dar era cam târziu sa rectifice.
   Ajunși în fata imobilului în care locuia ea, Amber coboară din mașina și, văzând ca el rămâne pe scaun, îl întreabă prin geamul deschis:
   - Nu urci?
   - Te aștept în mașina, răspunde aruncând o privire în direcția ei. Apoi în spatele ei, la întrarea în bloc. Nu-i place adunătura de golani care blocau întrarea, asa ca se da, repede, jos din mașina și se grăbește sa o ajungă din urma. Amber se apropia deja de grupul zgomotos.
   - Oho, Amber! Exclama unul din ei. Ești scumpa la vedere.
   - Ce zici de un pupic, dulceața? Întreabă altul, arogant.
  Amber zâmbește amuzata de încercarea tânărului care devenise un clișeu, asa ca ii răspunde relaxata:
   - Nici de data asta, Nick!
   - Păcat, prințesa, nici nu ști ce ratezi.
   Jazz era stupefiat de ce ii auzeau urechile. O ajunge repede din urma și îl prinde pe tânărul tupeist de guler.
   - Hei, ce mama naibii... Obiecteaza el luat prin surprindere de forța bruta, dar se oprește brusc când întâlnește privirea de gheata a lui Jazz. Cuvintele ii îngheață pe buze și nu îndrăznește sa facă nici o mișcare, calculandu-si rapid șansele. Jazz emana forța și pericol prin toți porii. Nu avea nici o șansă.
   Unul din amicii lui încearcă sa-i vina în ajutor, încercând sa-l prindă pe Jazz de umăr, dar acesta îi prinde antebrațul ca intr-o menghina, cu mana rămasă libera, și ii rasuceste bratul cu putere, aducandu-l în genunchi, țipând de durere. Cu ochii ațintiți la tânărul care a avut tupeul sa-i ceara, blondei lui, pupici, si cu mana in gatul lui, ii mârâie printre dinti:
   - Nu ai vrea sa primești pupici de la pumnul meu. Asa ca, mare atenție cum vorbesti cu blonda mea!
   - Ușurel, omule, ușurel, nu aveam de gând sa-i fac nimic. Doar glumesc cu ea. Încearcă tânărul sa-l calmeze pe Jazz.
   - Nu mai glumi cu ea, amenință el cu voce scăzută.
   - Jazz! Îl striga Amber panicata. Da-le drumul, Jazz! Nu sunt băieți rai.
   Jazz ii eliberează pe amândoi și, fără sa privească în urma, ii pune palma, protector, pe mijloc, chiar deasupra soldurilor, și o conduce în bloc.
   - Tu ști cine e ăsta? Întreabă unul din tineri fracandu-si bratul dureros.
   - Cine? Întreabă celalalt tinandu-si mana la gat.
   - E Jazz, legenda ringurilor! Răspunde primul, plin de admirație.
   - Acel Jazz? Întreba mirat al doilea.
   - Acel Jazz...