ÎNGENUNCHEAT

TREISPREZECE

   Ca de obicei, își bea cafeaua la Matt în birou. În timp ce acesta ii povestea ceva despre pasiunea lui Steph despre calatorie, Jazz se întreba ce părere ar avea prietenul lui ca el ii regulează secretara de vreo patru zile. Probabil nu ar fi prea incantat. Nici Jazz nu era prea incantat. Bruneta venea în fiecare după amiaza, după program, nu vorbeau despre nimic, nici nu avea sens sa întrețină conversații banale când amândoi știau ca era vorba doar de sex, nimic mai mult. Fără preludii intense, fără sărutări, lui Jazz nu ii plăcea sa simtă buzele alea subțiri peste ale lui. Partidele erau tot mai lungi, asa ca se limitau sa o facă o data sau de doua ori, apoi secretara pleaca seara sau noaptea, în funcție de cum decurgeau lucrurile. Jazz prefera sa o ia pe la spate, sa nu-i vadă fata sau sânii minusculi. Știa ca era bădăran, dar pe ea nu o deranja cât timp o satisfăcea. Problema era satisfacția lui, pentru ca ajungea destul de greu la orgasm, ceea ce pentru femeie era o încântare, de altfel. Dar el nu reușea decat dacă își amintea buzele lui Amber, limba ei fina, sânii ei plini și rotunzi. Asa ca, ajunse la concluzia ca nu alta femeie este soluția. Era ca și când se masturba cu gândul la blonda lui. Nu si-o putea scoate din cap, pur și simplu. Asa ca nu mai vedea rostul sa se tot întâlnească cu o femeie al cărei nume nu-l retinea și pe care nu o plăcea.
   - Ne-a întrebat de tine, ști? Ii intrerupe Matt sirul gândurilor.
   - Cine? Întreabă Jazz năucit.
   - Amber, idiotule. Steph spune ca verișoara ei este tot mai abatuta și fara chef de nimic.
Jazz oftează greu. Nici el nu prea avea chef de nimic. Pierdea vremea prin oraș aiurea.
   - Poate ar trebui sa te mai gândești, ști? Continua Matt. Pana la urma, ce se poate întâmpla?
   - Nu înțelegi ca ii este rușine sa fie văzută cu mine? Întreabă Jazz exasperat.
   - Eu cred ca este doar o impresie de-a ta. Dar nu te pot forța să faci nimic, nu? Îți spun ca gresesti. Și suferi ca un prost. Degeaba. Ar trebui sa îți dai o șansă și sa o lași pe ea sa decidă dacă te vrea sau nu în viata ei. Dar, las-o sa te cunoască, întâi.
   - Și ce se întâmplă dacă lucrurile avansează și ea decide ca nu ma vrea pe lângă ea?! Ce voi face eu?! Explodează Jazz.
   - Asta e ceva ce va trebui sa îți asumi, frate. Și asa e în orice relație. În timp, unul din doi realizează ca nu își dorește acea relație și de asta s-au inventat despărțirile. E ceva ce îți asumi când începi o relație. Dar nu ai de unde ști pana nu încerci. Poate nu o sa vrei tu. La asta te-ai gândit?
   - Ce dracu sa nu vreau eu, omule?! E perfecta! Fata asta e perfecta!
   - Asa o vezi tu, acum, ca ți s-au aprins călcâiele. Dar așteaptă sa o cunoști. Nu poți sa ști de pe acum. Dar acorda-ti o șansă, trăiește și tu un pic.
   - O sa merg în clubul ala, ce s-a deschis de doua zile, diseară. Am nevoie de o distragere.
   - Ai nevoie de o distracție. Foarte bine, trăiește, Jazz, acorda-ti asta.
   Jazz își termina cafeaua și se ridica sa plece.
   - Hei, Jazz! Îl oprește Matt in dreptul ușii. Poate o sa vin și eu cu Steph, în club. Sunt curios cum e acolo si sunt sigur ca va fi incantata de ieșire.
   Fără sa mai zică nimic, Jazz iese din birou.
   - Astăzi o sa termin mai repede, ii spune secretara când trece pe lângă biroul ei.
   - Nu astăzi, drăguță. Am alte planuri.
   Femeia nu mai zice nimic, dar dezamăgirea se citește clar pe chipul ei.
   Asa ca, seara vine repede și Jazz merge în clubul nou deschis. Lume multa, lumini orbitoare, femei doritoare, nici urma de Matt și Steph.
   Se așează pe scaun la bar și comanda un shot. Pe când termina, își fac apariția și Matt cu Steph.
   - Hei, e destul de drăguț, aici. Exclama Steph în loc de salut.
   - Mda, doar ca muzica e de rahat. Striga și Jazz sa se facă auzit peste sunetul muzicii asurzitoare.
   Râzând, Steph ii da dreptate. Apoi striga către Matt, sa o poată auzi:
   - Unde s-a oprit?! De ce nu vine o data?
   - Uite-o ca vine! Striga Matt cu ochii spre întrare. Privirea lui Jazz se îndreaptă în direcția în care priveau cei doi. Iar inima ii îngheață. Facandu-si loc prin mulțime, Amber ii cauta din priviri pe Matt și Steph. Dar ochii ei se opresc asupra lui Jazz. Și incremeneste în loc. Jazz o privește intens, cu inima bubuindu-i în piept, admirând formele ei curbate puse în evidenta de rochia violet intens, strâmtă pe sânii ei plini și fesele rotunde, cu bretele înguste și decolteu îndrăzneț. Prea scurta, gândește Jazz, admirând picioarele zvelte, încălțate cu sandale cu toc. Era superba, cu parul ei blond aranjat în bucle lejere. Dar rochia era prea scurta si decolteul prea larg.
   La rândul ei, Amber îl analizează pe Jazz, cu jeansii lui lejeri, de un negru șters, și tricoul fără mâneci, tot negru, cu un model sumbru cu craniu în fundal. În ton cu tatuajele la vedere. Ochii lui o ardeau, inima ii bătea cu putere, simțea ca se sufoca. Nu se putea mișca, țintuita de privirea lui pătrunzătoare. Steph ii vine în ajutor și merge spre ea. O prinde de brat și o conduce la micul lor grup.
   - Vino, Amber, un pic dacă îmi iau ochii de pe tine, te și rătăcești. O cearta ea pe verișoara ei. Amber știa ca se comporta ca o idioata, dar pur și simplu nu putea deschide gura sa spună ceva, nici măcar sa salute. Doar îl privea pe Jazz, cu statura lui impunătoare cum sta rezemat cu un cot de bar și cu cealaltă mana sprijinita pe pulpa piciorului pe care îl tine suspendat pe bara scaunului. Era tulburător, masiv, periculos... Și o privea de ii tăia răsuflarea. Matt și Steph schimba câte o privire cu subînțeles și ii lasă în voia lor, nevrând sa întrerupă magia. Se simțea magnetismul tulburător în aer. Se simtea tensiune.
   - Amber, spune intr-un final, rupând tăcerea, în loc de salut.
   - Jazz, răspunde și ea în șoaptă, dar el o auzise. De fapt, o simțise. Ii arunca o privire ucigătoare lui Matt, intuind ca a fost un complot al celor doi îndrăgostiți. Oare chiar credeau ca toată lumea putea sa trăiască povestea lor de dragoste? Ce își imaginau ca se va întâmpla? Ceea ce simțea el nu era iubire, era dorinta fizica, pur carnală. În cel mai intens mod.
   - Noi mergem sa dansam, anunță Steph incantata.
   Amber privește în urma celor doi cum se îndreaptă spre ringul imens de dans, unde mulțimea se îmbulzea sa se miște în ritmul alert al muzicii house.
   - Perfect, mormăie Jazz, intorcandu-se către bar și comandandu-si încă un shot.
   Amber nu știa cum sa reacționeze, sau ce sa zică. Cumva o durea comportamentul lui rece, nu prea înțelegea ce se intampla și de ce i-ar displăcea lui compania ei. Când, cu ceva timp în urma, părea sa-i facă placere.
   Ea își comanda un cocktail fără alcool și în timp ce așteaptă prepararea băuturii, încearcă sa lege o conversație:
   - Nu te-am văzut de mult.
   Maxilarul lui se incoarda, dar nu primește nici un răspuns. Amber încearcă din nou:
   - Am crezut ca ai plecat.
   - Pai, am plecat, după cum bine vezi. Replica el dur. Era nervos și nu era corect sa își verse nervii pe ea, dar ea era sursa nervilor lui.
   - Da, dar am crezut ca ai plecat undeva departe, definitv. Nu în oras. Răspunse ea blând, încercând sa mascheze faptul ca vorbele lui erau niște pumnale în inima ei. Ce se întâmplase cu el?
   - Ei bine, ma plictisisem de atâta liniște în jurul meu și am decis sa ma distrez puțin în oraș.
Idiotule, cretinule, nu face asta! Blonda ta nu merita asta! Se certa el în gând. Avea de gând sa o raneasca, și asa va asigura distanta între ei. Ii va fi mai usor dacă ea îl va detesta.
   - Am crezut ca... Începe Amber sa zică ceva, dar este întrerupta de apariția unei brunete schiloade și mai mult dezbrăcată, decat îmbrăcată.